Biblioteca de idei / Gestiunea amintirilor

E o idee noua, cred. N-am mai intalnit sintagma pana acum. Daca totusi a lansat-o altcineva si voi afla acest lucru, voi recunoaste dreptul de prioritate al aceluia... Purtam cu noi fiecare, vrem sau nu, un imperiu de amintiri. Ele ne sunt de folos in anumite imprejurari, fie pentru a argumenta ceva, fie pentru o demonstratie, fie pentru o imbarbatare necesara etc. Iar procesele intime din memorie (stocarea, intersectia, stergerea s.c.l.) opereaza dupa legi specifice ale domeniului. Cu cat inaintam in varsta, cu atat devine mai probabil ca multe amintiri sa se stearga involuntar, altele chiar sa se reliefeze. Devine, asadar, necesar un efort voluntar de gestionare a acestora? Eu cred ca da si am inceput timid sa-l fac. Se zice ca memoriile se scriu numai dupa o anumita varsta „inaintata”. Dar cat de inaintata trebuie sa fie? Nimeni nu va putea face delimitari de acest fel. Si chiar daca doar personalitatile remarcabile isi publica MEMORIILE, eu cred ca toti trebuie sa ne asezam o anumita „ordine” sau „randuiala” intre amintiri. Am simtit acest imperativ mai ales zilele trecute. Fiind sarbatorit (foarte frumos!) de catre colegi, familie, prieteni, colaboratori, a trebuit sa rostesc un discurs despre oamenii care m-au ajutat in viata sa devin ceea ce sunt. Si nu a fost deloc usor. La momentul rostirii am constatat ca nu mi-am gestionat cu o clipa mai devreme amintirile. Si nu am realizat necesitatea unei reale armonii interioare cu trecutul! Se grabeau gandurile la portile vorbirii... pe unele le-am cenzurat ... altele probabil au iesit imature... Asta e! Momentul a trecut cu bine, dar necesitatea punerii in practica a gestiunii amintirilor a fost si a ramas evidenta. Daca si dumneavoastra simtiti acest lucru, faceti o lista cu cei mai importanti 100 de oameni din viata dvs. si vedeti daca e simplu sau complicat. Mai apoi, o sa vedem cati dintre noi ne vom apuca de scris memorii. Succes! Teodor ARDELEAN