Biblioteca de idei / Geologii - sau adevărata faţă a lui Homo doctus!

Cunoaşterea este cel mai mare Dar pe care l-am primit noi, oamenii, după Darul Vieţii. Latinii ziceau foarte exact: Homo doctus in se semper divitias habet. Adică, „Omul cunoscător are întotdeauna averea la el”! N-am adus întâmplător în vitrina acestui scurt mesaj dictonul de mai sus. „El” se potriveşte în chip excepţional geologilor. Adică celor care nu pot să ducă în bagaje, prin munţi, în căutările lor, bibliotecile de referinţă ale academiilor, universităţilor sau catedrelor de geologie, ci doar ceea ce de fapt ei „cunosc”.

De aceea, eu, modest slujitor al drumurilor cărţii de la autori la cititori, când zic homo doctus şi toată „zicerea” mai departe, mă gândesc, în primul rând, la cei care, prin „definiţie”, nu pot apela la niciun fel de „adjuvante”, „bagaje adiacente” sau „rădăcini adventive” constând din tratate, enciclopedii, dicţionare, antologii etc., ci se bazează în demersurile şi cercetările lor pe ceea ce ştiu. Aceasta este (şi vă rog mult să fiţi atenţi la ce spun acum,!) adevărata faţă a lui HOMO DOCTUS. Omul cunoscător care porneşte pe cărările cunoaşterii cu Darul excepţional dobândit pentru a Da esenţialmente dovezile necesare exploatării în viitor a resurselor din lumea înconjurătoare.

Salut cu imensă bucurie această nouă formă de dicţionar, revizuit şi adăugit, care, prin toate dimensiunile sale, circumscrie activitatea geologică din cel mai cercetat bazin european. Marii cârmuitori ştiinţifici ai domeniului, în frunte cu exponenţii Academiei Române, obişnuiesc să folosească raporturile relativ-absolut în chip nediscriminatoriu. Când e vorba, însă, de diacronii, şi dânşii acceptă că nu există în Europa zonă mai privilegiată în accesibilitatea cercetărilor, demonstrabilitatea rezultatelor şi „perlarea” eferveşcenţelor notabile! Ceea ce e mai mult decât un simplu Quod erat demonstrandum. Este chiar o nouă formulă, modestă şi nejignitoare pentru nimeni, de lectio magistralis.

Nu poţi să-ţi propui să dai „lecţii” cu „ţinuturi”, „regiuni”, „cercetări”, „cuprinderi”, „căutări”, „investigări”... Dar poţi să spui că aceste „spaţii geologice” au fascinat, au fermecat, au chemat, au „întreţinut frenezia”, au „cultivat vocaţia” ş.a.m.d. De aceea, noua ediţie a „Dicţionarului geologilor care au lucrat în zona Baia Mare şi în ariile adiacente”, coordonată de Oscar Eldestein şi Marinel Kovacs, este o lucrare reflexivă şi reflectorie, compensivă şi compensatorie, competitivă şi complinitorie... O contribuţie de excepţie la opera de constituire a graficului de vectori existenţiali majori, care au făcut ca Ţara să poată urca pe culmile ierarhiilor Lumii! Peste ani şi ani, peste generaţii, istoricii vor privi cu veneraţie la jertfa acestor etaje de performanţă; peste decenii şi secole, analiştii se vor mira cum au fost determinaţi urmaşii marilor DACI, exploratori ai bogăţiilor, să-şi lase comorile pradă nesăbuinţei, neputinţei, neştiinţei şi nemerniciei!

Dar CARTEA ACEASTA va rămâne, atât ca o GENEZĂ, cât şi ca un EXOD. Poate chiar ca o CARTE A CÂNTĂRILOR... pentru SCORMONITORII ADÂNCURILOR, care au fost şi sunt EI – GEOLOGII!