Biblioteca de idei / Genealogii spirituale

A devenit o obişnuinţă civilizată cercetarea „arborilor genealogici”. Iar rezultatele devin notorii, cu cât se poate înainta „mai adânc în trecut”. Dar sunt şi situaţii în care căutarea „genealogiilor spirituale” oferă un spectacol cultural mai relevant.

Mi-a provocat un astfel de gând cazul maramureşeanului nostru – Profesorul Mihai Pop. Personalitate marcantă a folcloristicii româneşti şi internaţionale, acad. Mihai Pop s-a evidenţiat în „veacul său expresiv” atât prin relaţiile de formare vocaţională cât, mai ales, prin cele de cercetare, de catedră şi prin discipoli. Mentorii săi au fost Ovid Densuşianu şi Dumitru Caracostea.

Dar cum aceşti savanţi au rodit spiritual şi-n alte câmpuri, ramurile noului tip de „arbore” se pot numi: Traian Herseni, Mircea Eliade, Dimitrie Gusti, Ion I. Ionică, Petru Iroaie… Prin „cercetările colegiale” întreprinse, alte ramuri pot fi botezate cu numele unor purtători de expresie ştiinţifică, relativ apropiaţi: Anton Golopenţia, Dumitru Şandru, D. C. Amzăr, Ernest Bernea, Henri H. Stahl… Iar prin complicaţiile de destin şi viziune aduse pot fi cuprinşi la idee şi Mircea Vulcănescu, Ovidiu Papadima, Liviu Rusu sau Constantin Brăiloiu.

Vin apoi colaboratorii, colegii şi discipolii crescuţi în spiritul său extraordinar – Nicolae Constantinescu, Sabina Ispas, Ovidiu Bârlea, Otilia Hedeşan, Ilie Moise, Dumitru Pop, Emilia Comişel, Gheorghe Vrabie, Vasile Adăscăliţei, Pavel Ruxăndoiu, Gabriel Manolescu, Ion Şeuleanu, V. T. Creţu, Gh. Oprea, Silviu Angelescu, Ioan Petru Culianu… Şi lista poate continua cu: Ioan Godea, Traian Bilţiu Dăncuş, Francisc Nistor, Mihai Dăncuş, Ioan Şt. Lazăr, Zoltán Rostás, Gheorghe Deaconu, Ioana-Ruxandra Fruntelată, Adrian Stoicescu…

Nu sunt specialist în etnologie şi nici în genealogii istorice. Dar m-am lăsat fascinat de aceste interesante încrengături de destin, cu valenţe ştiinţifice, care îmi sugerează ideea că personalităţile cardinale se constituie în arbori distincţi, pe a căror dimensiune pot fi identificate alte multe valori intelectuale. În universul radicular cei ce i-au fost maeştri, iar în cel coronarial colegii, colaboratorii, contemporanii elevaţi şi discipolii. O mică creangă preţioasă constituim şi noi, cei de la Biblioteca băimăreană, care l-am sărbătorit în 2007, la Centenarul Mihai Pop (1907-2007), printr-un excelent Caiet biobibliografic. Şi o altă creangă îmi pare că creşte şi rodeşte la Glod, unde satul şi împrejurimile îşi cer dreptul lor „genealogic” şi de expresie luminoasă!