Biblioteca de idei / Fascinația istoriei

Pentru unii istoria, ca domeniu reflectat în manuale, este seacă și imposibilă. Pen­tru alții, acest „filon”, ce contribuie cu „avuțiile” sale la mai buna cunoaștere a fiecăruia, în particular, și a vieții noastre, în general, este chiar esența trăirilor spi­rituale. Personal, citesc cu aceeași poftă de cunoaștere și „tratate”, dar și „istorioare”. Căci, nefiind „istoric”, ci „iubitor de istorie”, pot să evadez din corsetele pe care și le-au impus savanții și să trăiesc pe viu în „povestea neamului românesc”.

Un reportaj documentar din revista „Formula AS” cu titlul „Sultana din Răchitova. Povestea Stelei, fata dintr-un sat hațegan, care a devenit mama marelui sultan Mahomed”, semnat de Ciprian Rus și publicat în numărul 1275 din iulie 2017, va trece, foarte probabil, neluat în seamă de istoricii români, fie ei universitari, cercetători, muzeografi… E problema lor și e „sărăcia” lor! Noi, bibliotecarii, în schimb, trebuie să tezaurizăm și informațiile de acest fel.
Povestea pare incredibilă, dar probabil că timpul va aduna suficiente „probe” pentru ca această filă de istorie să fie oficializată. Strămoșii lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, ar fi fost scoborâtori din neamul românesc Mușina. Dacian Muntean, mare scormonitor de istorii vechi, poate demonstra printr-o scrisoare semnată de Matei Corvin, dar și prin alte argumente, că, în fapt, Iancu de Hunedoara și Mahomed erau veri primari. Reportajul este fabulos, dar într-un fel, pare firesc, deoarece „izvorăște” din realități fabuloase. În priveliștile de poezie ale Țării Hațegului, cu rezervațiile de dinozauri, s-ar putea să se pietrifice și fragmente de istorii medievale.
În tovărășia frumoasă a reliefului din Răchitova și Densuș, cel ce a mai cerce­tat „urme” găsește ușor explicații și pentru Turnul Cetate din Răchitova, poate afla și despre Filip Mare din Ciula Mare (comuna Răchitova), mare umanist al vremurilor acelea, care a îndeplinit func­ția de legat oficial al regelui Ladislau al II-lea la Veneția (n.n – moare în bătălia de la Mohaci, în 1526)…
O să urmăresc cu interes cum vor crește sau descrește aceste file de istorie.
Incrementa atque decrementa Aulae Othomanicae a lui Dimitrie Cantemir mi-a impus această alternativă. Mi-e foarte dragă Țara Hațegului, cunosc aceste sate și văd în ele, cu simțul meta­forismului în vene, „un sanctuar născut din nuntiri de neamuri”. Iar evoluția celei mai importante familii nobile de intelectuali români din Tran­silvania (Densușianu), cu peceți perene și la Densuș, dar și la Răchitova și în satele din jur, este o dovadă nepieritoare în fața oricărei cercetări profunde.

Și un argument nou. Asociația „Drag de Hațeg” îi cheamă pe cei mici și pe cei mari, pe oamenii locului și pe călători „să experimenteze și să plăsmuiască, să viseze și să se joace, să cerceteze și să fie îndrăzneți, să descopere și să trăiască poveștile și istoria minunatei Țării a Hațegului”. Frumoasă chemare către peisaje românești ce mustesc de istorie veche, dar emană armonie și seninătate pentru zilele noastre.