Biblioteca de idei / Dragostea ca dimensiune esențială a romanului

În această lună, minunata revistă „Caiete Silvane”, editată de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, sub egida Uniunii Scriitorilor din România (redactor-șef Daniel Săuca), găzduiește un splendid comentariu, semnat de Sonia Elvireanu, la romanul prozatorului Gheorghe Jurcă „Penelopa”. Cartea comentată la Zalău a apărut recent la Editura „Școala arde­leană”, condusă de poetul și omul de cultură Vasile George Dâncu, vechi și bun prieten, și mi-a fost trimisă spre lec­tură fără nicio specificare de corespon­den­ță. Probabil, autorul sau, probabil, editorul au știut că fac parte din stirpea cititorilor îndătinați în lectură care nu pot ține prea mult pe masa de lucru și de meditație o carte necitită din rațiuni multiple, mai ales de ordin estetic și etic. Estetic, înțelegeți la ce mă refer, etic, în sensul că pentru fiecare producție edito­rială un bibliotecar, cu atât mai mult un director de mare bibliotecă publică, trebuie să acorde respect cărții citind-o mai întâi și cultivându-i valoarea mai apoi.
Când i-am văzut titlul și frumoasa copertă realizată de Ioachim Gherman (redactor Marius Nenciulescu), eram convins de forța subiectului. Rescrierea unui mit grec constituie un element ce dă forță unui subiect de roman, chiar pentru faptul simplu că, la urma urmei, viața fiecăruia e o odisee. Iar când Ulise se numește Andon și Penelopa chiar Pene­lopa, totul se poate transfera în plan superior, unde joaca dintre mitologicul clasic și imaginarul contemporan oferă consistență și eminență. Un Ulise actual înseamnă exact acest impact cultural esențial dintre genotipic și fenotipic, când analizăm trasee și destine, haina mitică oferind ocrotire și balon de zbor peste nulitățile de azi, greu de asumat și asimilat în nuditatea lor existențială.
În urmă cu circa un an și jumătate, scriitorul Gheorghe Jurcă își lansa la Alba Iulia cel de-al doilea volum al romanului „Brăduleștii”, apărut la aceeași presti­gioasă editură transilvană „Școala arde­leană”. Au prezentat cartea Aurel Pan­tea, Constantin Cubleșan, Ioan-Pavel Azap și Vasile-George Dâncu, toți comentatorii circumscriind, prin forța cuvintelor, calită­țile prozatorului Gheorghe Jurcă de a reflecta destine și realități monumentale din universul magic al Țării Moților.

Intrând pe firul creatorului de universuri literare, găsesc în colecția virtuală a revistei de cultură, știință și artă „Gând românesc”, ce apare în serie nouă la Alba Iulia de peste un deceniu, dar care își are originile în anul 1933, când este fondată de Ion Chinezu, un comentariu exhaustiv al directorului publicației, Ironim Muntean, intitulat „Eros și Topos”. Din acest studiu aflăm cu bucu­rie roadele anilor 2013-2015 ale prozatorului Gheorghe Jurcă. „Constelația bacantelor” (proză scurtă) și romanul „Muntele dragostei” în 2013, romanul „La apus de soare” în 2014 și cartea de nuvele „Dealul cu mesteceni” în 2015. O prodigioasă operă literară ce demons­trează cât de constant e acest binecuvântat scriitor transilvan. Iar pentru noi, cititorii și lectorii de cărți, ce minunată e odiseea căutării resorturilor intime nu doar în cazul personajelor, ci și al demiurgilor. Căci Gheorghe Jurcă este un astfel de „om literar”, ce a reușit să biruie în hățișul cultural al scenei contemporane prin talent și perseverență, prin scrisul său expresiv și elocvent.