Biblioteca de idei. „Drag de Vărai” – un registru de emoții!

O nouă revistă în perimetrul cultural al Maramureșului: „Drag de Vărai”. Subintitulat „Colecție de gânduri frumoase și emoții” acest nr. 1 / 2022 a pornit la drum dintr-o nobilă „intenție” chioreană și a prins contur final prin contribuția a trei „vestale” locale: Ruxandra Ghețe, Mariana Chiș și Olimpia Ghețe. Pe pagina de „înscrisuri patrimoniale” se mai mențio­nează câteva elemente demne de reținut. Sugestii și consiliere de specialitate: Narcisa Chișiu, Alina Conțiș, Horațiu Morariu. Fotografia copertă față: Adrian Gâz. Fotografii interior: Daniela Pop, arhivă personală. Tehnoredactare și copertă: Cristina Pop... Revistă apărută cu sprijinul Parohiei Ortodoxe Române Vărai și Asociația VĂdRAI. Tiparul a fost executat de Galaxia Gutenberg. Deasupra acestor detalieri de responsabilitate editorială tronează înscrisul tutelar: „Alese mulțumiri adresate celor care au dat parfum acestor pagini prin emoția gândurilor scrise!”.
Știam despre emulația revuistică de la Vărai de la fostul meu student Aurel Pop, coleg la PUNR și viceprimar la Valea Chioarului începând cu 1992, cu care mă întâlnesc săptămânal. Și mereu îmi aduc aminte de frumoasele noastre manifestări culturale înscrise pe agenda de lucru a acestui partid de patrioți adevărați. Văraiul fiindu-mi drag și pentru relațiile culturale avute cu scriitorii Pop Simion și Ioan Es. Pop sau cu prietenii de vrednicii civice Gheorghe Achim, Ioan Sima, familia de investitori Buteanu și mulți alții. „Drag de Vărai” e un titlu izvorât dintr-o realitate fascinantă. Oamenii aceștia pre­țuiesc în chip suprem baștina și vatra, darurile pământului natal și alte elemente care dau carate reale eternului și fascinantului sat chiorean, trecut prin filtru de istorie și rămas fidel tradițiilor, bunei filosofii de viață. Sau cum scrie în „cuvântul înainte”, bibliotecara Mariana Chiș, de la Grupul Școlar Sportiv din Baia Mare, pe care o știu foarte bine căci a ucenicit câțiva ani la „Județeană”: „«Drag de Vărai», creație a sufletului dornic să pună în valoare elementele ce se îmbină armonios într-un cadru natural binecuvântat de Dumnezeu, unde liniștea, pacea și dragostea împletesc legături pro­funde între om și natură”.
Unii dintre cei care au citit cele 100 de pagini, au văzut cele câteva sute de fotografii și au „socotit” colaboratorii au observat că din acest număr lipsesc chiar „vedetele naționale” ale satului, cei doi mari scriitori. Eu spun, dimpotrivă, că numărul acesta s-ar putea să rămână cel mai bun, tocmai pentru că (vorba lui Aurel Pop!) îl semnează doar cei care își demonstrează „Dragul de Vărai” prin „Danțul la șură”, cel mai important element al regăsirii matricei națio­nale și al demonstrării bunei conviețuiri. Poate că în viitoarele volume (și eu cred în puterile volumetrice ale acestui entuziast nucleu feminin din Colțul de Rai de la Vărai) vor beneficia de spațiu publicistic și „aristocrații satului”, unii urcați în veșnicii perene, alții pozi­ționați în fruntea poeților Nației, dar trecerea examenului de Început în această formulă inedită mă obligă să-mi exprim și bucuria, dar și speranța.
Și încă un element interesant. Nu știu câți citesc în prima săptămână de la apariție cutare sau cutare revistă, unele celebre prin istoria lor, altele purtătoare de forță exprimativă prin anvergura semnăturilor „grele”, dar, am aflat, că cele o sută de exemplare au fost deja lecturate atât pe șirul caselor din sat, cât și pe la alte curți de suflet. Autorii menționează cu modestie că „revista nu e o monografie”, dar dacă inimoșii Colțului de Cultură Românească de la Vărai vor persevera, timpul va așeza în scripte atâtea elemente de tezaur încât colecția ar putea deveni cea mai bună monografie a satului, mult peste ce au reușit unii dintre cei ce și-au încercat condeiul în cea mai pretențioasă scriitură cărturărească.