Biblioteca de idei / din drag de Eminescu

In recenta deplasare in Scotia prilejuita de deschiderea primei biblioteci romanesti in Marea Britanie, printre multe alte lucruri interesante si de folos cultural, am putut descoperi si amplitudinea cultului poporului scotian pentru cel mai important poet al sau, Robert Burns. Citisem prin ghiduri, atlase, monografii, ii parcursesem intreaga opera tradusa in limba romana, dar diferenta dintre informatia livresca si cea reala a fost colosala. Toti scotienii din tara lor, dar si cei dusi de viata in orice departari, isi aduc aminte miraculos de ziua de 25 ianuarie, cea mai importanta pentru sufletul scotian, pentru ca in acea zi istorica s-a nascut bardul lor, poetul national, favoritul nr.1. Astfel incat, se apreciaza ca nici un scotian din lume nu lipseste de la o astfel de cinstire. Prin pub-urile traditionale, restaurante, cluburi, spatii relativ culturale, biserici, scoli etc. se aduna ca adusi de un adevarat instinct national sa-l recite, sa-l cante, sa-l povesteasca, sa-l sadeasca, sa-l reaminteasca... pe idolul lor cultural. Mai mult decat atat, in intreaga lume sunt peste 100.000 de scotieni inscrisi in cluburi care-i poarta numele, dispersati in peste 20 de tari. Toti acestia organizeaza serbari de amploare (urmate si de petreceri), caci Burns a fost un poet petrecaret. Imi amintesc acum de toate acestea si am cugetat si in serile de la Glasgow, alaturi de romanii ce vietuiesc in aceasta minunata tara, ce bine ne-ar prinde noua romanilor inradacinarea mai adanca langa marele tezaur eminescian. Da, in sfarsit o fapta buna – Ziua de nastere a lui Mihai Eminescu a fost transformata in Zi Nationala. Cam tarziu! Basarabenii au facut-o inca din 1991! E un nou inceput pentru sufletul romanesc?! Cred din toata fiinta ca acest inceput trebuie insotit de activitati cat mai populare, mai placute, mai atractive, mai sincere, mai calde, mai curate. Eminescu se invata usor, e limba romana cea aurita in versurile sale, se recita usor, se canta usor. Sa facem mai mult, mai distins si mai destins in aceasta zi si ne vom obisnui treptat cu drumul pe care sa-l parcurgem pentru a nu-l lasa pe Eminescu in urma lui Burns. N-o merita. Poezia eminesciana este de o alta factura, dintr-o alta categorie de valori. Cine nu crede, sa-l citeasca pe Burns si apoi sa intemeieze o „intamplare culturala” omagiala celui ce merita Marele Omagiu. Departe de noi gandul de a trece cu ignoranta pe langa miile de evenimente superbe pe care le aduc omagiu profesionisti si „amatori de serviciu ai acestei zile” (in principal elevii!), dar simt ca avem nevoie sa evadam si spre altceva. Altceva ce trebuie sa inceapa, sa se dezvolte si sa se traditionalizeze. Poate asa mizerabilii detractori eminescieni se vor mai retrage in barlogurile lor lipsite de Bine – Adevar si Frumos. Teodor ARDELEAN