Curs valutar
Euro
4.5680 RON
Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc
1.4823 RON
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
bonta emese pe 29.02.2024 la 09:22
Domnilor ziaristi, sunteti intr-o grava eroare din nou, sunt in muzeu de pe vremea lui Ceausescu, domnul Alexa 
G. Buju pe 16.01.2024 la 01:04
Felicitari lui !
Bun si de cinste Morosan !!
De mirare e ca polutucii din acelashhh aluat moroseni nu fac
Pompiliu Barbu pe 14.11.2023 la 16:08
Un om deosebit! De ar face fiecare roman pe sfert din ce a facut acest om Romania ar fi departe!
Nelu Botiș pe 29.09.2023 la 14:27
1. Stimate domnule Teremtus, cu tot respectul, vreau sa va comunic faptul ca Bonta Emese nu va respecta.
2.
Luni , 16 Octombrie , 2023
Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (XL)
- 17 decembrie 1967. Casa în care scriitorul s-a statornicit în 1937 devine Muzeul Memorial Cezar Petrescu Bușteni. Sufrageria ilustrează prin obiectele expuse dragostea „proprietarului” pentru arta populară și bunul simț estetic prin lucrările picturale expuse, dintre care se detașează tablourile lui Traian Bilțiu-Dăncuș, dar și cele ale lui Isac, Jiquidi ori Demian. Cu excepția dormitorului, toate camerele sunt „biblioteci”, adăpostind peste 10.000 de volume. Aici, între ziduri și cărți, Cezar Petrescu a trăit și a scris din 1937 și până în 1960.
- Ianuarie 1946. La București se tipărește lucrarea Traian Bilțiu-Dăncuș. Pictor maramureșean. Text de Ion Groșanu. George Oprescu scrie, printre altele (p. 19-20): „S-ar face o nedreptate lui Bilțiu-Dăncuș, dacă cineva l-ar judeca comparativ cu alți pictori. Domnia sa este un maramureșean ieșit dintr-un mediu țărănesc, având puternice legături cu locul său de naștere, cu locuitorii pe care-i cunoaște și-i iubește, cu arta așa de bogată și de originală a provinciei... În Bilțiu vorbește o convingere, un sentiment de răspundere și de solidaritate... totul e studiat cu atenție, dar cu oarecare orgoliu, cu mândria omului ridicat mai sus de nivelul celor din jurul său. De aici, poate, și numărul impresionant de autoportrete sau de portrete de familie... Coloritul este strigător, o știm. Supărător uneori, mai totdeauna nearmonic, sentimentul este ilustrativ... Subiectele ce-și alege conduc fatal la o pictură a cărei importanță este, în primul rând, de ordin documentar, fără ca prin aceasta să-i fie excluse și alte calități care apar, mai ales, în câteva interioare țărănești, pline de liniște, sub o lumină cât se poate de veridică, de armonios răspândită”. Lucrarea, de 40 de pagini plus 30 reproduceri, a apărut la Atelierele grafice Socec & Co.
- Octombrie 1957. În Tribuna de la Cluj, nr. 41, p. 10 Mircea Zaciu semnează articolul „Un uitat – Traian Bilțiu-Dăncuș”. E un portret remarcabil al pictorului maramureșean, care, după numeroase peregrinări în Tunis, Maroc, Germania, Italia, Austria sau la Constantinopol se instalează la București unde predă pictura la mai multe școli. Ca pictor a rămas ancorat în ruralitatea maramureșeană, redând-o într-o gamă cromatică inspirată din portul popular maramureșean (catrințele femeilor), alăturând galbenul viu unor tonuri întunecate.
- 1971. Lector univ. Anișoara Sălăgeanu (născută Lupoiu, la 23 mai 1930 în Seimenii Mari, Constanța) obține doctoratul la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Biologie-Geografie cu teza: „Cercetări floristice și cenologice asupra micromicetelor din bazinul superior al Lăpușului”. Conducător de doctorat: prof. dr. E. Ghișa. Fragmente din lucrare au fost publicate în culegerea „Contribuții botanice” în 1969. În comuna Băiuț din Țara Lăpușului cercetătoarea Anișoara Sălăgeanu, împreună cu soțul său dr. Gheorghe Sălăgeanu, sunt încă foarte cunoscuți în memoria comunității, fiind menționați în presă și în materialele de prezentare ale comunei, Băiuțul mândrindu-se cu faptul că posedă cea mai mare densitate de ciuperci din România, dintre care și 4 specii noi pentru știință. De altfel, în perioada în care a funcționat ca preparator la Catedra de Botanică a Universității clujene (1956-1967) și cercetător la Grădina Botanică din Cluj (1967-1969) Anișoara Sălăgeanu a vizitat de zeci de ori bazinul superior al râului Lăpuș, în special zona Băiuțului, renumită pentru pădurile sale seculare. În 1987 soții Gheorghe și Anișoara Sălăgeanu au fost premiați de Academia RSR pentru lucrarea „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”. Editura Ceres, București, 1985 (329 p., cu ilustrații și fotografii alb-negru și color).
- Noiembrie-decembrie 2003. În revista Origini (SUA), 7, nr. 11-12 (77-78), p. 30 este publicat articolul „Marele Sadoveanu” scris de profesoara maramureșeană din Augsburg (Germania), Terezia B. Tătaru. (N.n. – revista Origini este editată de ziaristul și omul de cultură Gabriel Stănescu, prieten al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare).
- 1939. Pana măiastră a domnului Cezar Petrescu încrustează sub titlul „Celălalt regionalism” câteva considerații notabile: „Un tânăr pictor maramureșean, Traian Bilțiu-Dăncuș a descălecat din țară, chiar din satul lui Dragoș-Vodă, în sala Dalles din București, cu o sută de tablouri, care pentru altă lume, cu alt suflet, ar fi însemnat un adevărat eveniment... Am cercetat indiscret, cu viclenii de spion, numele cumpărătorilor care și-au rupt câteva mii din bugetul desfătărilor bucureștene, pentru a-și împodobi interiorul cu o pictura autentic românească modernă, dar regională, modernă dar inspirată din viile izvoare etnografice ... aflase mai multă înțelegere și prețuire aiurea, de vreme ce acum zece ani, 1929, direcția franceză a muzeului oceanografic din Cartaginea-Salambo îl angajase pentru a executa lucrări în frescă și ulei, primite cu mari elogii. Și tot aceiași oficialitate franceză... îl îndruma pe a sa socoteală spre țărmurile exotice ale Imperiului colonial, Indochina și Oceania, ca să calce pe urmele lui Gauguin. Chemarea locului natal a fost mai tare, Traian Bilțiu-Dăncuș a rezistat ispitei. S-a întors acasă, iar cu învățătura unui Van Gogh, cu a cărui pictură solară e înrudit penelul său, cu învățătura lui Velázquez și Cézanne, cu a altor maeștri apuseni, a izbutit să-și creeze o equație artistică proprie, românească, regională, specific maramureșeană...”.
- 1981. În Marmația, nr. 5-6, Baia Mare, p. 179, A. Pippidi publică studiul „Note de istorie a Maramureșului în sec. XVI-XVIII”.
- 13 septembrie-12 octombrie 1921. Episcopul greco-catolic de Gherla, Iuliu Hossu întreprinde o vizită canonică în parohiile din Nord-Vest, însoțit de păr. canonic Petru Fabian și prof. dr. George Bob. Remarcabil este faptul că, de această dată, ca efect al „episodului” de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, Preasfințitul Iuliu Hossu, cu permisiunea Ministerului de Externe cehoslovac, a trecut Tisa și a poposit în satele românești din dreapta râului de frontieră”, în mijlocul credincioșilor dezamăgiți de hotărârile Conferinței de Pace de la Paris.
- 19 septembrie 2002. În Graiul Maramureșului, 14, nr. 3791, p. 1, 3 dr. Georgeta Corniță de la Universitatea de Nord Baia Mare scrie: „Profesorul Eugenio Coșeriu nu mai e printre noi: Am rămas mai singuri și mai triști...”.
- 1983. În revista studențească Nord de la Institutul de Învățământ Superior Baia Mare, nr. 3-4, p. 4 poetul și profesorul Ioan Moldovan recenzează volumul Viaticum al lui Mircea Zaciu (București, Editura Cartea Românească).
- 16 august 1980. În ziarul „Pentru socialism”, 31, nr. 7714, p. 3 profesorul Ioan Moldovan recenzează volumul Vocile nopții al lui Augustin Buzura (București, Editura Cartea Românească).
Comentariile celorlalți
Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.
Comentează acest articol
Adaugă un comentariu la acest articol.
