Biblioteca de idei. Diarium Academicum Septentrionis (IV)

• 14 ianuarie 1975. Autograf de la Mihai Beniuc, pe pagina de gardă a cărții „Patrula de noapte” apărută la Editura „Eminescu” București în 1975: „Tovarășului Octavian Bandula, în semn de prețuire și dragoste deosebită”.

• 3 septembrie 1991. Primește bun de tipar la Editura Albatros romanul „Fețele tăcerii” de Augustin Buzura, Ediția a II-a revăzută și adăugită de autor. Pe coperta IV un fragment analitic din N. Steinhardt: „Carol Măgureanu (…) prin suferință și umilință, cunoaște purificarea, are acces la bunătate, frumusețe, iertare și mântuire! E unul dintre cele mai importante și mai originale personaje ale presei noastre de ficțiune. E o figură dostoievskiană afină lui Alioșa, dar mai complicată, mai umană, Carol Măgureanu e dovada peremptorie a înălțimii talentului lui Buzura”.

• 1960. Maestrul Gheza Vida își continuă periplul internațional fiind prezent cu sculpturi de lemn la expoziția de artă românească de la Leningrad (Sankt Petersburg), Cairo, Alexandria, în Finlanda ș.a.

• 1961. Sculptorul maramureșean Gheza Vida expune lucrări în lemn la expozițiile de artă românească organizate la Paris, în Danemarca și la Sofia. Este ales pentru a doua oară deputat în Marea Adunare Națională.

• 1963. Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de viață, artistul maramureșean Gheza Vida primește Ordinul Muncii, clasa I.

• 1964. Maestrului Gheza Vida, extrem de apreciat pentru sculpturile și lucrările sale monumentale, i se conferă titlul de „Artist al poporului din Republica Populară Română”.

• 1 decembrie 1964. Primește „bun de tipar”, la Editura Meridiane din București, albumul „Vida G.” de Marin Mihalache. Cartea reprezintă o micromonografie pentru un artist bine realizat, aflat încă în plenitudinea forței sale creatoare. Pe manșetele I și IV editura reproduce cele mai elocvente pasaje din studiul dedicat artistului maramure­șean de către Eugen Schileru, găzduit în catalogul expoziției personale din 1958.

• 1970. La Editura Didactică și Pedagogică din București este publicat tratatul „Hidrologie generală” de Tiberiu Morariu, Ion Pișota, Iuliu Bute (552 p.).

• 1963. Sub egida Muzeului Etnografic al Transilvaniei se tipărește extrasul lucrării lui Tiberiu Morariu. Câteva contribuții la migrațiile pastorale actuale din Republica Populară Română, parte componentă a Anuarului Muzeului pe anii 1959-1961.
• 9-12 iunie 2005. Apare pe piața revistelor cultural-istorice „Curierul Cetății Câlnic”, An I, nr. 1, editat de Asociația Ars Transsilvaniae România, în colaborare cu Consiliul Local și Primăria comunei Câlnic. Editoriale de: Nicolae Ienciu, primar și acad. Marius Porumb. Sunt zece ani de când această asociație academică se află la Câlnic și în acest an este ediția a cincea a Serbărilor Câlnicului. Ciprian Firea scrie despre „Vraja unui loc: Cetatea Câlnicului” și despre „Colecția de artă populară și medievală Zoe Vida și Marius Porumb” (n.n. care cuprinde artă populară din întreg spațiul românesc, începând cu Maramureșul „natal”!).

• 26 februarie 1965. Autograf de la Gheza Vida pe pagina de titlu a albumului „Vida G.” de Marin Mihalache, apărut la Editura Meridiane București (78 p.): „Tovarășului Uglar Iosif. Îți dedic această carte ca rezultat al educării pe care mi-a dat-o Partidul. Cu drag”. Cartea se regăsește la Fondul Special de autografe rare de la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”.

• 2 ianuarie 1945. Întors la Baia Mare, după perioada petrecută la Bu­dapesta sub regimul Horthy, într-un detașament de muncă forțată format din români, Gheza Vida se prezintă la Comandamentul Armatei Române cerând să fie primit voluntar. În lunile următoare va lupta pe frontul din Cehoslovacia împotriva trupelor hitleriste.

• 16 mai 1963. Într-un articol-interviu publicat în „Scânteia”, organ al CC al PMR, Gheza Vida se confesează: „Când îmi încep lucrarea am întotdeauna în vedere un anumit conținut … Ceea ce mă preocupă este să înfățișez realitatea vieții... Eu lucrez într-o anumită tehnică, cu butuci de mari dimensiuni, servindu-mă nu numai de daltă, ci și de secure”.

• 1958. În Prefața la Catalogul expoziției Gheza Vida criticul de artă Eugen Schileru îl caracterizează: „De cum îl cunoști mai bine, te simți ispitit să-l asemeni cu un copac. Unul dintre acei copaci din care își dezghioacă, își eliberează statuile. Masiv, adunat, concentrat ca un trunchi în care anii și experiențele au vârstat cercuri și au accentuat accidente. Adânc înrădăcinat în pământul din care irupe ca toate existențele simple, bune și drepte, sub o tăcere afabilă, colcăirea vieții, gata să-și transfere exploziile și să le cultive în forme, Vida aduce în arta lui, ca și copacii, ca și rocile vulcanice... ca și oamenii... atât de dragi inimii lui Vida”.