Biblioteca de idei. Diarium Academicum Septentrionis (III)

22 iulie 2014. De praznicul Sfânta Maria Magdalena, cea întocmai cu apostolii cinstită P.S. Iustin Sigheteanul a slujit împreună cu IPS Andrei Mitropolitul la nou-înființata mănăstire din hotarul satului natal al Înaltpreasfinției Sale, Oarța de Sus, ctitorie de suflet a Mitropolitului.

23 august 2014. La Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, Preasfințitul Iustin Sigheteanul a primit vizita inginerului Nicolae Noica, personalitate care, în perioada de ministeriat de la „Lucrările Publice” a ajutat foarte mult Mănăstirea Rohia din Maramureș.

5 septembrie 2014. PS Iustin Sigheteanul a participat în Centrul Vechi al municipiului Baia Mare la Conferința „Pintea Viteazul și curajul de a sta împotrivă” susținută de prof. dr. Teodor Ardelean și dr. Ioan Marchiș. La rugăciunea de seară, IPS Andrei a dat citire Mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel adresat parti­cipanților la Reuniunea Națională a Tinerilor Ortodocși, eveniment național cu participare internațională.

6 septembrie 2014. Sfânta Liturghie ocazionată de încheierea Reuniunii Tinerilor Ortodocși a fost oficiată la Catedrala Episcopală din Baia Mare și prezidată de IPS Andrei Mitropolitul înconjurat de PS Petroniu al Sălajului și PS Iustin Sigheteanul.

1999. La inițiativa acad. Augustin Buzura, președintele Fundației Culturale Române, în incinta Muzeului Satului Mara­mureșean din Sighetu Marmației (director: Mihai Dăncuș) începe construcția unei biserici din lemn „călătoare”, pentru a „ne reprezenta” în Statele Unite ale Americii la Smithsonian Folklife Festival. Meșteri: Găvrilă Hotico Herenta, Petru Bledea, Liviu Bledea. Ulterior, după închiderea festivalului, biserica a fost donată de Fundația Culturală Română și primită simbolic de către Preasfințitul John Michael Botean, Episcopul Eparhiei Greco-Catolice din Canton, pentru românii de acolo.

3 noiembrie 1857. „Gazeta Transilvaniei” editată de George Barițiu aduce la cunoștința cititorilor că la Sighet se propune înființarea unei catedre de limbă română la Gimnaziul de Stat, profesor interimar urmând a fi Mihail Kökényesdi, de origine română!

Ianuarie 1991. În fruntea unui sobor de preoți greco-catolici, Mitropolitul Alexandru Todea săvârșește o slujbă de pomenire pentru episcopi, academicieni și demnitari îngropați în Cimitirul Săracilor de la Sighetu Marmației, în apropierea stâlpului de frontieră nr. 290 dintre România și Uniunea Sovietică. Este cimitirul ce a „deservit” închisoarea politică în care a fost exterminată elita intelectualității românești, alături de cei săraci din oraș. Într-o lucrare dedicată închisorii, profesorul Nuțu Roșca precizează: „Săracii erau înmormântați la lumina zilei, demnitarii erau îngropați în bezna nopții, săracii erau înmormântați în sicriu, demnitarii fără sicriu, nevoiașii erau înmormântați îm­brăcați, deținuții politici dezbrăcați, săracului i se făcea o moviliță de pământ unde era îngropat, locul unde s-a îngropat un deținut politic era nivelat, la mormintele săracilor se punea câte o modestă cruce de lemn... la locul unde era îngropat un demnitar nu se punea niciun semn. La orice sărac venea un preot din oraș și făcea gratuit un parastas. Demnitarii erau îngropați fără preot. (Prof. dr. Nuțu Roșca, Închisoarea elitei românești. Compendiu, Editura Gutinul SRL Baia Mare, 1998, p. 37-38).
6 iunie 1992. În fruntea unui sobor de ierarhi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Preafericitul Teoctist oficiază un parastas la Cimitirul Săracilor din Sighetu Marmației în memoria celor care și-au pierdut viața în închisoarea politică de aici și odihnesc „veșnic” în cimitirul fără de morminte.

17-23 aprilie 1997. În publicația „Țara Maramureșului”, An II, nr. 41, profesorul Nuțu Roșca scrie despre „Savantul Gheorghe Brătianu”, unul dintre martirii Închisorii de la Sighetu Marmației.

12 mai 1984. Autograf de la Dinu C. Giurescu, pe pagina de gardă a cărții „Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri și până astăzi”, de Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu, apărută în anul 1975 la Editura Albatros (a doua ediție a cărții): „Părintelui ISIDOR BERCECARU/ Pentru felul în care slujește, cu dăruire / și credință, spiritualitatea românească./ Cu cele mai alese sentimente și urări. Botiza, 12 mai 1984”.

1-2 iulie 2009. Muzeul de Mineralogie Baia Mare. Planetariul Baia Mare organizează Simpozionul „40 de ani de astronomie la Planetariul Baia Mare”. Dintre lucrările prezentate remarcăm portretul lui Ovidiu Ignat de la Baia Mare „Primul român în Cosmos: Dumitru Prunariu – expoziție documentară de fotografii”.

8 aprilie 1947. Într-o notă informativă a Direcției Generale a Poliției se citează reacția lui Iuliu Maniu la aflarea veștii că în Maramureș se construiesc lagăre de concentrare: „Lagărele și închisorile pot închide oameni și-i pot ucide, dar nu pot ucide și nici închide ideile, care circulă oricâte piedici le-ai pune. Teroarea înspăimântă omul, dar nu sugrumă ideea, care biruie totdeauna când este sprijinită de lege, de libertate și de morală. Ce înseamnă viața mea sau aceea a 50-60.000 de oameni sacrificați în felul acesta dacă este vorba ca prin jertfele vieților noastre să nască o Românie Mare, liberă și neatârnată. Pe mine nu mă îngrozește nici lagărul, nici moartea și am încredere deplină în soarta bună de viitor a României”. (*** Teroarea. Documente ale procesului lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Editura Vremea, București, 1999).

10 octombrie 2000. În „Glasul Mara­mureșului”, 3, nr. 1072, p. 2, poetul, scriitorul și omul politic Gheorghe Mihai Bârlea semnează articolul „In memoriam Mihai Pop”.

17 octombrie 2000. La Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Gheorghe Mihai Bârlea obține titlul de doctor în sociologie cu teza „Mentalități și transformări sociale în zona Maramureș, în perioada de tranziție”. Coordonator: prof. univ. dr. Vasile Miftode. Din comisie au mai făcut parte profesorii Ilie Bădescu, Ion Ionescu și Ștefan Buzărnescu. Referatul profesorului Ilie Bădescu apreciază că autorul a realizat „un studiu de sociologie a profunzimilor”, „o analiză pe tipar interacționist și fenomenologic, conturând portretul populației analizate pe trei coordonate: modul de valorizare a muncii, valorile ce țin de familie și valorile spirituale, ultimele prin prisma credinței artei și preceptelor morale”.