Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CXIII)

·        6 noiembrie 1882. O scrisoare foarte interesantă îi trimite Al. Roman lui G. Barițiu cu privire la ținerea unui congres în Maramureș, privind limba maghiară. „Adică, pupezele din Maramureș vor să spurce iară cuibul lui Dragoș, spurcându-se, firește, pre sine înseși, căci pupezele acele noi le cunoaștem bine”. Iar din citirea scrisorii le cunoaștem și noi, pentru că e vorba de intelectuali români, cu funcții administrative care „unelteau” contra limbii române!

·        18 noiembrie 1882. Despre George Pop de Băsești, David Urs de Margina, memoriul lui Barițiu din 1882, „renegați” din Maramureș (Mihólca, Várádi Gábor) George Barițiu primește vești de la Alexandru Roman din Pesta.

·        20 noiembrie 1882. O nouă scrisoare expediată de dr. Vasile Lucaciu, care în acest an (25 august) devenise membru al Asociațiunii, împreună cu soția sa Paulina la Adunarea Generală a ASTREI de la Dej, are ca destinatar pe academicianul George Barițiu care, din 1877, locuiește la Sibiu. Printre alte chestiuni enumerate regăsim și îndemnul misionar de a sta pe mai departe „în fruntea luptătorilor pentru limbă, naționalitate și existență”.

·        24 noiembrie 1882. Din Satu Mare, Vasile Lucaciu i se adresează lui George Barițiu, oferindu-i o nouă corespondență pentru „Observatorul” referitoare la „solemnitatea binecuvântării bisericii din Seini”.

·        24 noiembrie 1882. O epistolă cât cele biblice trimite profesorul și ziaristul Al. Roman din Pesta către „judecătorul cauzelor ardelene”, George Barițiu. În chestiune, amănunte despre „Memorand”, adică despre „Memoriul lui Barițiu” din acest an. Câte exemplare, cum și cui să-i fie distribuite, borderoul „înmânărei”, cum să fie consemnat în biblioteci documentul... Și atenționări gratulatorii: „Preaiubite nene Giorgie! Preastimate domnule coleg!”; „Să nu aluneci a crede, nene, că acestea le scrisei pentru d-ta, care le cunoști mai bine decât mine, ci le scrisei pentru că mă împinge necazul a le scoate, văzând că numai noi românii nu suntem organizați, nu dispunem de banul orbului pentru acțiuni politice...”. Iar analiza merge până la detaliu, cu exemple nominale inclusiv din Maramureș. Totodată Al. Roman scrie și despre „solemnitatea binecuvântării bisericii din Seini”, începută în 1876 de părintele George Maniu. Se știe că, din 1879, biserica a fost ridicată după un plan de către Alexiu Berinde, prieten al lui Vasile Lucaciu, iar sfințirea a fost forțată de împrejurări, biserica fiind neterminată și fără turn!

·        Toamna 1882. Vara 1883. Prin intermediul lui Ioan Slavici și apoi în casa cunoscutului pedagog Barbu Constantinescu, Petre Dulfu are ocazia să cunoască mari personalități ale culturii române: B.P. Hasdeu, Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuță, Alexandru Odobescu, B. Șt. Delavrancea s.a.

·        5 decembrie 1882. Dr. Vasile Lucaciu îi trimite „magistrului” său în „fapte naționale”, acad. George Barițiu o nouă „epistolă”, în care reiterează faptele de demnitate ale anului în curs, dar și solicitarea ca „mentorul cel binecuvântat să bineconducă” să-și păstreze elanul și vigoarea. În plus, îi mărturisește intenția sa de a edita un ziar românesc la Satu Mare, „spre nutrirea și întărirea simțului nostru național românesc din aceste părți”. (Vezi Valentin Băințan, Șișeștii părintelui Vasile Lucaciu, p. 200).

·        18 decembrie 1882. Scrisoarea trimisă de dr. Vasile Lucaciu academicianului George Barițiu în 20 noiembrie a.c. este publicată de către destinatar în „Observatorul” nr. 100, p. 397. Primul număr al publicației a apărut în 1 ianuarie 1878, la Sibiu. Este socotit de istoricii literari drept „ziarul de bătrânețe” al lui George Barițiu.

·        1883. La Budapesta, Societatea Maghiară de Heraldică și Genealogie editează prima ediție a revistei trimestriale „Turul” pe care o consulta și Ioan Mihalyi de Apșa în cercetările sale despre familiile nobiliare române din Maramureș. Aici publicau articole temeinice renumiții heraldiști-genealogi Albert Nyári (baron) și László Fejerpataki, preocupați și de „diplomele de înnobilare” aflate la Arhivele Naționale Ungare (Litterae Armales). Numele „Turul” vine de la pasărea legendară care i-a ghidat pe maghiari în drumul spre Panonia.

·        1883. Preotul greco-catolic de Satu Mare, Ioane Marcu, publicase în 1880 conferința sa intitulată Declarațiune în cauza limbei române, în contextul bătăliilor academice în chestiune și a conferințelor intelectualilor sătmăreni din vara acestui an. În 1883, a tipărit lucrarea Biserica română, cu argumente pentru necesitatea unirii celor două biserici naționale. A expediat un exemplar din carte și prim-ministrului Ion Brătianu. Tot în „scop național” i-a scris și Regelui Carol I.