Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CIII)

·        18 februarie 1873. Deși Alexandru Roman își sacrifica toate diurnele ce le primea ca deputat, de la Dietă, „de șapte ani încoace”, pentru a-și susține ziarul „Federațiunea”, problemele financiare au rămas. Din scrisoarea expediată către George Barițiu, din Pesta, aflăm detalii din relațiile cu tipografii, despre scăderea numărului prenumeranților, conflictele cu cei care sprijineau „Albina”, neînțelegerile și consecințele sistării ziarului.

·        16 iunie 1873. A plecat spre eternitate, la Sibiu, mitropolitul ortodox Andrei Șaguna, membru de onoare al Academiei Române din 7 septembrie 1871. Născut la 20 decembrie 1808, la Miskolc, în Ungaria, cu studii la Miskolc, Pesta și Vârșeț, a fost tuns în monahism și a urmat cariera în domeniu, la mănăstiri sârbești, la Karloveț și, din 1846, la Episcopia Ardealului cu sediul la Sibiu. Episcop din 1847 și mitropolit, din 1864. Președinte al Marii Adunări Naționale de pe Câmpia Libertății de la Blaj, senator imperial, deputat dietal. A sprijinit înființarea de școli, alcătuirea de manuale și a întemeiat Tipografia Arhidiecezană. A fost unul dintre fondatorii ASTREI, chiar primul președinte. A pornit la drum „Telegraful Român”, cel mai venerabil și durabil stâlp al presei românești ortodoxe. Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare l-a onorat cu expoziții de carte, prezentări de cărți, simpozioane în toți anii de libertate, iar revista „Familia Română” i-a dedicat studii, analize, exegeze, medalioane în mai multe numere ale sale, cu deosebire în preajma bicentenarului din 2008 sau în contextul sărbătoririi permanente a Școlii ȘAGUNA de la Brașov, instituția de învățământ românesc cu cele mai mari rodiri academice. În numărul prim dedicat acestei școli-miracol, dr. Vasile Oltean scrie despre „Mitropolitul Andrei Șaguna și Brașovul” (pp. 65-82), dr. Mircea Farcaș despre „Mitropolitul Andrei Șaguna – personalitate culturală de excepție a Transilvaniei”, iar Dorina Cadar despre „Memorialul mitropolitului Șaguna”. La acest capitol, colaborarea cu Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului și cu Mitropolia Ardealului de la Sibiu este excelentă!

·        30 august 1873. Descendent din ilustra familie de boieri care a dat Neamului pe cărturarul Udriște Năsturel, marele ban și general Constantin Năsturel-Herescu lasă, printr-un codicil la testamentul său, o parte din avere Academiei Române pentru ca, sub numele de Fondul „Năsturel-Herescu”, să poată beneficia atât cei cu „subiecte propuse la concurs”, cât și cei cu „opere publicate”. Printre beneficiarii dintâi au fost: Alexandru Odobescu, Liviu Rebreanu, V. Alecsandri, Barbu Delavrancea, Al. Vlahuță, O. Goga, G. Coșbuc, Ioan Mihalyi de Apșa, Tudor Vianu și alții. Aceste premii puteau fi acordate numai cetățenilor români sau cetățenilor străini dacă aceștia erau naturalizați români sau dacă realizaseră studii și obținuseră diplome de la universități române. În timp, acest Premiu a răsplătit și performeri academici din Maramureș.

·        25 noiembrie 1873. În revista „Familia” (9, nr. 39, pp.443-445) din Pesta, condusă de Iosif Vulcan, se publică poezia „Reîntoarcerea” semnată de Petre Dulfu.

·        6 ianuarie 1874. Ziarul „Federațiunea” din Budapesta și mărturia lui Ioan Slavici dovedesc faptul că, la începutul de an 1874, Vasile Lucaciu se afla în Viena, participând la festivitatea organizată de Societatea Academică „România Jună”.

·        20 ianuarie 1874. La Roma se emit diplome și dispoziții papale de numire și instalare ca episcop al diecezei Lugojului a lui Victor Mihalyi de Apșa.

·        2-3 septembrie 1874. Trupa de teatru a lui I. D. Ionescu, specializat repertorial în creația lui Vasile Alecsandri a jucat la Baia Mare. Un repertoriu bogat a încântat spectatorii români: „Coana Chirița la Paris”, „Barbu Lăutarul”, „Românul din munte”, „Ciobanul”, „Pandurul cerșetor” ș.a.

·        25 noiembrie 1874. Pentru merite deosebite, apreciate de mitropolitul Vancea de Buteasa, Victor Mihalyi de Apșa este promovat din protopop onorariu, episcop al diecezei Lugojului, cu confirmarea „Majestății Sale Monarhul”, Franz Joseph al Austriei.

·        14 februarie 1875. La Lugoj, în Catedrala episcopală Mitropolitul Ioan Vancea de Buteasa îl hirotonește întru episcopat pe Victor Mihalyi de Apșa, îl consacră ca episcop și îl instalează în mod oficial, cu toate onorurile și prerogativele cuvenite.

·        7 martie 1875. Victor Mihalyi de Apșa preia „în mâinile sale... guvernarea celei mai mici și sărace dieceze” din provincia mitropolitană a Blajului, episcopia Lugojului.

·        15 martie 1875. La Adunarea Generală a „Asociațiunii pentru cultura poporului român din Maramureș”, care numise o Comisie ce se ocupa de constituirea internatului, Ioan Mihalyi de Apșa, secretarul acestei comisii, prezintă o expunere, care va fi inclusă în protocolul ședinței și va rămâne memorabilă. Cităm: „A sosit timpul suprem când trebuie să ne ocupăm serios de noi înșine și să fim pătrunși de aceia, că numai o educațiune națională poate să șteargă de pe fețele noastre urmele rușinoase ale trecutului, dacă vom crește pentru... națiunea română, români culți învățați, români liberi și virtuoși”. (Vezi Mihai Marina, Maramureșeni. Portrete și medalioane, Editura Dragoș Vodă, Cluj-Napoca, 1998, p. 150).