Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Biblioteca de idei / Despre un Ilustru Mentor!
Ne plac sărbătorile care vin pe filieră culturală, mai ales atunci când marchează „vârste” rotunde. Anul 2016 înseamnă, din acest punct de vedere, şi... 150 de ani de posteritate a lui Aron Pumnul.
Iar Editura „Şcoala Ardeleană” a venit în întâmpinarea celor ce-l preţuiesc pe marele cărturar şi dascăl cu o nouă ediţie, revizuită şi adăugită din monografia lui Ilie Rad „Aron Pumnul (1818-1866)”, aşezată de către poetul-editor Vasile George Dâncu în Colecţia „Şcoala ardeleană de critică şi istorie literară”. Iar prefaţatorul, V. Fanache fixează gestul universitarului clujean Ilie Rad sub semnul unor merite incontestabile, grupate în jurul unui pionier cultural, salvat astfel de la o „nedreaptă uitare”.
Evident că e o carte „pour les connaisseurs”! Dar şi lumea din zilele noastre trebuie să ştie că Aron Pumnul, contemporan cu Timotei Cipariu, Simion Bărnuţiu, A. T. Laurian, Al. Papiu Ilarian, Avram Iancu, George Bariţiu ş.a., a reuşit, prin opera sa teoretică şi practică, în principal prin „Lepturariu (1862-1865)”, să decidă în chip miraculos destinul lui Eminescu.
Cred că această carte, ce constituie prima istorie literară românească, în care sunt cuprinşi scriitori din toate provinciile locuite de români, ar trebui reeditată de către un institut al Academiei Române, spre a umple un gol altfel greu de acoperit. Şi mai cred că pentru a-l putea înţelege mai bine pe Mihai Eminescu, trebuie să-l „asumăm” pe Arune Pumnul (cum semnează în original autorul!). Nu fac parte din categoria istoricilor literari care exagerează rolul pe care l-a avut „magistrul” A. Pumnul asupra „învăţăcelului” Mihai Eminescu! Profesorul Ilie Rad (p. 135) accentuează ceea ce au susţinut şi alţi cercetători şi anume că „marea influenţă a lui Aron Pumnul asupra lui Eminescu... trebuie căutată în naţionalismul (sinonim cu patriotismul) pe care profesorul l-a insuflat elevului său...”.
Este exact ideea pe care adevăraţii naţionalişti de azi o formulează în termenii unei încercări de a implica în analiză teza istoriei contrafactuale. Dacă nu l-am fi avut pe Eminescu, probabil că n-am fi avut nici Ţara cea Mare şi nici Limba cea Sfântă Românească! Dar dacă Eminescu nu l-ar fi avut ca mentor pe patriotul (dascăl, revoluţionar, ziarist, lingvist, autor de manuale, ctitor de bibliotecă, autor de apeluri revoluţionare, pedagog, traducător, teolog...) ARON PUMNUL, cum ar fi stat lucrurile în realitate?! Evident că răspunsul este foarte simplu. Dacă nu s-ar fi întâlnit cu Magistrul Aron Pumnul, Eminescu ar fi găsit reper statornic într-un alt APOSTOL al Românismului. Fie în Bucovina, fie în alte părţi, în care destinul l-a purtat spre a-şi „împlini” menirea deplină! Dar, deocamdată, biografia lui Eminescu îl are pe Aron Pumnul şi acest element dă formula unei unghiularităţi esenţiale şi cardinale!