Biblioteca de idei / Despre un anume simt

Se cunoaste indeobste ca omul poseda cinci simturi. Are, asadar, prin intermediul si sprijinul acestora, cinci porti spre cunoastere. Vazul, auzul, mirosul, gustul si simtul tactil – iata cele cinci „facultati” ale oamenilor in si prin care se realizeaza adaptarea la mediu, „perceperea” prin care interiorizam lumea exterioara. Dincolo de aceste simturi, in intelesul strict al termenilor, se vorbeste despre „simtul practic”, „simtul moral”, „simtul comun”... Sau despre bunul-simt! Toate simturile sunt bune si e bine sa le ai pe toate. Dar sa nu uitam ca istoria si sociologia au adus in discutie si „simtul proprietatii”, pe care cei ce nu-l au isi risca existenta. Iar de la o vreme incoace derivarile termenilor, impuse chiar de realitate, au ajuns cu discutia la „simtul proprietatii termenilor”. Un simt foarte important pentru toti si de care depinde reusita intelegerii dintre oameni chiar in interiorul aceluiasi perimetru lingvistic. Auzim adesea cuvinte stalcite, aruncate aiurea in conversatii, nepotrivite cu continutul de limbaj comunicat. Cuvinte fara sens si semnificatie potrivite, fara loc si locatie adecvate. Si nu doar la oameni simpli, fara pregatire de viata suficienta. Ci chiar si la oameni care au absolvit invatamantul superior. Iar paradoxul pe care semiologii, lingvistii, logicienii, semantistii, filosofii s.a.m.d. nu-l pot dezlega e legat de faptul ca tocmai „oamenii cu simtul proprietatii” sunt cei mai putin pregatiti cand e vorba de „simtul proprietatii termenilor”! Teodor ARDELEAN