Biblioteca de idei / Despre responsabilităţile titrării!

Folosită cu mai multă densitate în chimia analitică şi disciplinele adiacente, dar şi în medicina specializată, sintagma titrare a intrat de câţiva ani şi în terminologia jurnalistică şi scriitoricească mai ales sub forma „arta titrării”. Căci a da un titlu unui material, fie acesta de uz general sau ştiinţific, constituie un act de mare responsabilitate, cu impact major asupra aspectelor hermeneutice ale scrierilor în discuţie.

Nici nu e de mirare că este aşa chiar şi pentru simplul fapt că „operele” se ordonează şi se sistematizează cu deosebire în funcţie de titlu, iar titlurile devin în timp vedetele principale ale „cărţilor” şi „articolelor”.

În timp s-au structurat chiar antologii şi dicţionare de titluri, în biblioteci există cataloage (tradiţionale şi electronice) pe titluri, iar titrarea a devenit un fel de „măiestrie”, în redacţiile mari obişnuindu-se ca titlurile cele mai importante să fie „acordate” de cei mai pricepuţi în această îndeletnicire. Aceste meditaţii mi-au fost provocate de un material informativ difuzat duminică 24 mai 2015, la „Universul credinţei” (TVR 1), unde s-au făcut câteva menţiuni „admirative” la adresa cercetătoarei Hilda Hencz şi a cărţii sale „Bucureştiul maghiar. Scurtă istorie a maghiarilor din Bucureşti de la începuturi până în prezent”.Lucrarea a apărut la Editura Biblioteca Bucureştilor în 2011 şi ceea ce m-a deranjat la momentul apariţiei a fost chiar titlul. Fiind în relaţii apropriate cu editura, le-am semnalat „colegilor” nevoia unei „corecţii”. Au trecut anii şi cartea a rămas botezată în această manieră absolut aberantă şi sfidătoare, ba, mai mult, este folosită uneori ca „reper” în alte scrieri iredentiste şi revizioniste.

Evident că uneori sunt deranjante şi „conţinuturile”! Spre exemplu, vehicularea ideii că până la Marea Unire maghiarii din Bucureşti şi „Regat” nu beneficiau de „drepturi”! Dar titlurile, precum cel amintit, sunt şi mai deranjante, pentru că ies din intervalul de normalitate. În anul 2001 Demény Lajos publica la Editura Kriterion din Cluj Napoca cartea „Maghiarii în Bucureşti”. Titlu corect şi serios, chiar dacă în conţinut a mai avut unele „exagerări”! Şi alte astfel de scrieri se „bucură” de sobrietate în titrare („Maghiarii în universul românesc...”). Dar această carte a Hildei Hencz nu e de dat exemplu pozitiv, domnilor redactori de la „Universul credinţei”! Chiar şi pentru simplul motiv că e o enormitate să spui „Bucureştiul maghiar” într-o perioadă în care toate localităţile cu istorie şi cultură maghiară din România şi-au dobândit toate drepturile!