Biblioteca de idei / Despre pensia nationala...

In frumosul limbaj cult „turismul in Egipt” este denumit sau definit „Pensia lui Ramses”. Tot astfel, „trecerea prin Canalul Suez” se cheama „Pensia lui Ferdinand”, „acordurile cu Israelul ale SUA” sunt vazute ca fiind „Pensia lui David”, „vizitarea Salzburgului” constituind „Pensia lui Mozart” ... Aceste trimiteri contemporane la referinte cardinale din istoria mai veche – mai noua a unor locuri au virtuti metafizice. Dar in acelasi timp, sunt si foarte reale. Daca ar fi sa calculam cati dintre egipteni traiesc din turismul istoric, am ajunge la procente uriase, iar cei care au vizitat aceasta tara, mare detinatoare de patrimoniu istoric, au fost convinsi la fata locului de acest adevar. Cine contribuie la aceste „fonduri de pensii”? De la caz la caz, majoritatea dintre contemporani, care calca „teritorii sfintite” din punct de vedere turistic. Dar si cei care cumpara „carti despre”, cei care consuma „ciocolata Mozart”, cei care acceseaza oferte turistice, cei care isi umplu casele cu nimicuri pe post de amintiri „exotice” ... Cand vor intemeia si romanii astfel de „fonduri de pensii”? Nu stiu, dar abia astept: „Pensia lui Brancusi”, „Pensia lui Eminescu”, „Pensia lui Enescu”, „Pensia Decebal”, „Pensia Pietroasele”, „Pensia Cucuteni”, „Pensia UNESCO” s.a.m.d. Cu aceasta speranta ma framant zilele acestea sau poate mai ales zilele acestea, pentru ca astfel de pensii patrimoniale n-ar putea fi niciodata nici „prea mari”, nici „nesimtite”! Iar intemeierea lor existentiala n-ar putea fi afectata nici macar de puternicii zilei de azi sau de maine. Caci cine ar putea diminua o astfel de „Pensie nationala” daca lucrurile ar lua-o pe un drum atat de bun?! Teodor ARDELEAN