Biblioteca de idei / Despre o incredere ce nu trebuie sa oboseasca

E foarte important in viata sa ai credibilitate. Aceasta calitate iti poate aduce, pe cale de consecinta, un imens capital de simpatie. E si mai important, mai ales daca detii roluri publice sau tanjesti spre acestea, sa stapanesti bine arta interpretarii. Iar cand aceasta arta se face prin marturisiri sincere, credibilitatea creste, talentul este apreciat, oratorul este iubit. Daca interpretul este capabil sa performeze de fiecare data un alt „spectacol de idei”, se cheama ca dispune de anvergura necesara unui tribun. Referirile de mai sus pot continua in acelati registru de apreciere. ªi sunt convins ca fiecare isi va putea formula un caz concret, un ins distins, dintre care mai avem prin cetatile noastre din ce in ce mai putini, dar inca n-au disparut de tot. Eu am folosit cele cateva note de caracterizare cu gandul la un mare roman. ªi tanar. ªi in crestere. Un om al scenei, dar pentru care scena devine de fiecare data amvon adevarat. Un preot „sub acoperire”, capabil sa genereze veritabile „cruciade impotriva uitarii”. Un om care incearca sa umple un gol dupa disparitia marilor spirite marturisitoare: Petre Tutea, Horia Bernea, Parintele Galeriu, Ioan Alexandru... Sau, cum il vede Razvan Bucuroiu in „Lumea credintei” (iulie 2008), un om neobosit de propria identitate nationala, care dezvolta „o terapie de grup, in duh ortodox, dusa cu armele artei teatrale si ale culturii”. Aveti dreptate, stimati cititori! Este vorba despre actorul si patriotul adevarat DAN PURIC! Omul prin care ne putem recastiga astazi increderea in neamul romanesc, sufletul romanesc, limba sfanta cea romana si istoria neamului... Pentru ca acest tip de incredere nu poate obosi niciodata decat cu riscuri majore. De care trebuie sa ne ferim cu intelepciune si tenacitate. Teodor ARDELEAN