Biblioteca de idei / Despre noua nobilitate românească…

Asistăm, dacă avem atenţia nepervertită de Cel Rău, la un proces lent şi timid de renobilizare a unor familii româneşti din Transilvania. Academicianul Emil Burzo de la Cluj, preşedintele Filialei Academiei Române, se trage dintr-o familie nobilă maramureşeană (Burzo de Suciu de Sus, care provine din familia nobilă Gurzo din Ieud).

Dar savantul clujean şi-a redobândit „caratele” unei noi nobilităţi prin activităţile sale ştiinţifice şi prestigiul său naţional în domeniul în care excelează. Altfel spus, pe urmele tatălui său, care a schimbat cursul istoriei Transilvaniei în cele mai crunte vremuri pentru Neam şi Ţară, Emil Burzo participă la „creşterea cunoaşterii” prin cercetările sale.

Tot aşa putem exemplifica ideea cu familia Nicolae Mărginean, din zona Blajului. Savantul a rezistat eroic în temniţele comuniste, a suportat teroarea de după eliberarea sa din mediul penitenciar, dar a continuat, ca un om de spiţă nobilă, să lucreze în stil academic şi christic până la finalul vieţii. Fusese considerat de străini cel mai mare psiholog român, ceea ce e mare lucru pentru un om care a trăit atât de mult în regim carceral, iar opera sa rezistă şi ne aduce prestigiu ştiinţific în continuare. Fiul său, Nicolae, este un important exponent în lumea filmografiei şi filmologiei, ceea ce ne obligă să le acordăm consideraţia aristocratică necesară.

Sunt doar două exemple, dar şirul poate continua cu alte familii care şi-au brodat destinul cu preocupări de verticabilitate cardinală pentru evoluţia intelectuală a neamului. Vom reveni cu noi cazuri de câte ori vom simţi cum ne dă târcoale cosmopolitismul care roade la temelia Sufletului Românesc sau balcanismul care inundă capilarele celor care nu au suficientă rezistenţă la provocările Răului. Iar victimele cele mai mari sunt făcute de Bani şi de Politică.