Biblioteca de idei. Despre PANTEONUL NAŢIONAL AL ROMÂNILOR (II)

În realitate, un Panteon Naţional ar putea fi, nu doar o instituţie-monument, un MAU­SO­LEU, sau o HIEROPOLĂ a românilor, ci şi una document. Poate fi o Carte a Memoriei, o Carte de identitate, un Corpus al elitelor, un Muzeu al Valorilor Naţiunii, un Codex al originilor patriei şi limbii, un Ghid al semnelor majore din Cartea vieţii poporului român în toată perioada facerii, refacerii şi transfacerii sale, o Coloană a infinitului care să redea verticalităţile române din toate domeniile. O istorie şi o protoistorie, o istorie tâlcuită şi templuită, o arhivă cvasicompletă, un Sanctuar al întemeierilor naţionale şi al mersului luminii către popor. O ASTRA rediviva, o Academie Vivantă. Precum Obligaţie Naţională considera Noica a facsimila manuscrisele eminesciene, Obligaţie Naţională este a-l citi, reciti, studia, comenta… Dar nu doar pe el, Vârful Muntelui Luminării, ci toată vieţuirea, toată istoria, toată în­cor­darea. A reproduce, a căuta, a cânta, a serba, a învinge îndărătniciile şi zeflemia, căci oricât de modeşti am fi şi tot trebuie să recunoaştem că Lumea românească s-a născut din şi prin miracol, atât la vremea începuturilor, cât şi în toate articulaţiile de mai târziu, inclusiv în vremurile ASTREI, cea mai de seamă construcţie de suflet a Românilor, premergătoare Academiei Române, pe care, de altfel, a şi pregătit-o să fie!
Ar fi o întâlnire a noastră cu Noi înşine. Căci asta este la toate popoarele Panteonul lor naţional. Danezii au avut fericirea să poată aduna în 2-3 locuri tot patrimoniul lor istoric de jertfă. Francezii şi englezii, tot asemenea, ungurii, la fel. A venit vremea, cred, să repunem pe tapet ideea şi să lucrăm la ea. Unii îl vor aduce pe Bălcescu acasă din Italia, pe Aron Cotruş din Mexic, pe Grigore Nandriş din Irlanda, pe Barbu Văcărescu din Famagusta, alţii îi vor ridica mai sus pe Ion Codru Drăguşanu, Radu Paisie, Niceta Remesianul, Dionisie Exiguul, Ioan Cassian, Ioan Valahul, Ioan Iacob Hozevitul, să se vadă mai bine însemnătatea operei lor. Vor fi dintre cei harnici care vor scoate la lumina rampei luptele ardelene pentru înfiinţarea Societăţii pentru fond de teatru român, iar alţii vor evidenţia contribuţiile Familiei Hurmuzaki la strângerea documentelor doveditoare pentru atestarea noastră ca neam.
Se vor găsi ostenitori care, beneficiind de sănătoasă îndrumare, vor evidenţia rolul de pe­dagog naţional-cultural al lui Alexandru Roman, cărturar eminent ce i-a avut la Universitatea din Pesta studenţi pe Ioan Slavici, Iosif Vulcan, Enea Hodoş,
Vasile Goldiş, Amos Frâncu, Virgil Oniţiu, Elie Miron Cristea, Valeriu Branişte, Aurel Lazăr, Ilarie Chendi şi alţii. De aceea Academia Română l-a aşezat între fondatorii săi, alături de alţi fruntaşi, frumos distribuiţi pe provincii ale limbii române şi traiului românesc.
Sub semnul vectorial al scoaterii din uitare, alţi cercetători şi binefăcători vor reface axa contribuţiilor româneşti la ridicarea proprie, dar şi a umanităţii în general. Numărul 4, din 15 aprilie 1895, al Revistei „Transilvania” trebuie aşezat în Panoul de onoare al lucrurilor remarcabile şi pentru că ne semnalează „inaugurarea Fundaţiei universitare Carol I din Bucureşti”, dar chiar şi pentru menţionarea unei „mici” invenţii româneşti: Iuliu Florea, un tânăr român din Pesta a inventat o „maşinărie” menită să servească la „evitarea ciocnirii trenurilor”.

Prin mănoase şi salutare activităţi, alţi bărbaţi ai timpului cu curgere consistentă vor redescoperi şi reaşeza în zona de funcţionare a sintagmei sfinte „Vrednic este” pe dr. Silvestru Morariu Andrievici, arhiepiscop al Bucovinei şi mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei, membru în Senatul imperial, mare Mecena român la final de secol XIX, pe care presa românească, atunci când vrednicul de pomenire s-a săvârşit la Domnul, l-a însoţit cu cele mai alese şi calde expresii binevoitoare. „Salutara lui activitate – menţiona Revista Transilvania – l-a făcut neuitat şi nemuritor (şi în istoria ţării, şi în cea a bisericii ortodoxe române), lângă glorioasele nume ale unui Antim al Munteniei, Veniamin al Moldovei, Andrei (Şaguna) al Ungariei şi Transilvaniei…”.

(continuare în numărul viitor)