Biblioteca de idei / De la Catedrala de Cristal la Catedrala lui Cristos

După 1990 am putut vedea și emisiuni din străinătăți mai îndepărtate. M-a cucerit prin stil, expresie și ambient o emisiune în care pastorul american dr. Robert Schuller, unul dintre cei mai mari telepredicatori ai lumii, vorbea câtorva mii de credincioși în Catedrala de Cristal din Garden Grove (California). O minune arhitectonică (peste 28.000 m.p.), proiectată de marele arhitect Philip Johnson, realizată din 12.000 panouri de sticlă așezate într-un păienjeniș de cadre din oțel și considerată cea mai mare clădire din lume din acest material.
În 1993 am avut privilegiul să vizitez această megabiserică creștină înaltă cât o clădire cu 12 etaje, ce părea din cristal datorită reflexiei luminii din toate direcțiile. Aici se găsește și una dintre cele mai mari orgi din lume, cu peste 16.000 de tuburi. Altarul semăna mai mult cu o estradă, iar lateral, pe un ecran alb, așa cum văzusem și la televizor în emisiunile germane sau americane preluate de la canalul local californian KTLA-5, se proiectau în timpul slujbei scene din Biblie. Nu îmi părea a fi loc de rugăciune, deși auzisem că audiența depășea 20 de milioane de telecredincioși. Unii stăteau în mașini foarte comode în afara spațiului edificat în manieră futuristă și urmăreau discursurile lui Robert Schuller pe ecrane gigant sau la televizorul din mașină. Căci în acest spațiu de cult nu se desfășura, de fapt, o liturghie, ci o conferință teologică despre filosofia succesului și forța gândirii pozitive.
M-am numărat în acel an și eu printre cei 250.000 de turiști care o vizitaseră spre a se minuna de o operă arhitecturală de excepție și cu o acustică extraordinară. Din fiecare scaun (2.900 locuri) se poate vedea amvonul și stații de amplificare nu se zăreau. Era interesantă și povestea edificiului ce reușise să se poziționeze în fruntea „așezămintelor religioase”. Robert Schuller nu avea niciun ban când l-a contactat pe celebrul arhitect, iar la răspunsul acestuia că este imposibil să o proiecteze, celebrul pastor i-a demonstrat că termenul „imposibil” a fost radiat din dicționarele sale de la birou. S-a estimat un cost de 6 milioane de dolari, dar s-a ajuns la aproape 18 milioane. Când vizitezi aleile din exterior, poți dezlega taina lui Schuller care a pornit de la zicala americană „construiește și banii vin pe urmă”. A atras prin stilul său de predicare pe acei americani care nu voiau nici să audă de biserică. Pe bordurile aleilor sunt așezate pe post de „panou de onoare” dale pe care sunt înscrise numele persoanelor donatoare în forme și mărimi asortate cu sumele dăruite. A fost prima biserică din America ce a transmis la televizor slujbele săptămânale ale pastorului, începând cu 1980. Era căutată de turiști, era înscrisă pe toate prospectele, iar vistieria lui Robert Schuller era arhiplină.
… Și totuși, în octombrie 2010 a intrat în faliment, iar în noiembrie 2011 a fost achiziționată contra sumei de 57 de mi­lioane de dolari (!!!) de către Dieceza de Orange a Bisericii Romano-Catolice Ame­ricane. Prin acest act de vânzare-cumpărare s-a salvat edificiul, dar, mai ales, funcționalitatea sa. I s-a schimbat numele din „Catedrala de Cristal” în „Catedrala lui Cristos”, pe motiv că falimentul este uneori și o vestire a unor derapaje de la practicile unor religii creștine organizate … .

N-am făcut aceste precizări doar spre a etala cunoașterea evoluțiilor religioase din lumea contemporană, deși mă mândresc și cu o astfel de dimensiune a propriei vieți. Am făcut-o spre a atrage atenția că telespectacolele religioase, îmbinate cu extravaganțele teocratice, pot periclita relația ce ține în „existență” o biserică. O biserică în care să prevaleze închinăciunea și nu mândria umană, credința practicată și nu poveștile despre credință, trăirea și nu butaforia! Aviz amatorilor de „afaceri” în numele și contul lui Cristos!

P.S. Las cititorul să ducă ceva mai departe gândul cel critic cu privire la evoluțiile materialiste din universul vieții spirituale!