Biblioteca de idei. Dacia biruitoare!

Nu e ușor de găsit expresii care să cuprindă în sfera lor de idei fapte și întâmplări, însemnări și fotografii despre „travaliul na­țional” al unui ONG atât de activ și responsabil cum e Uniunea Regională din Transcarpatia DACIA, care a sărbătorit recent la Apșa de Jos două decenii de existență. Albumul, realizat de soții Ion M. Botoș și Ileana Botoș, cu un „Cuvânt înainte” semnat de conf. univ. dr. Ștefan Vișovan și finanțat de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (176 de pagini, cu multe sute de ilus­trații) este într-adevăr grăitor și chiar pilduitor pentru misiunea „apostolică” asumată de această mână de români adunați în jurul ideii de apartenență etnică pe care o servesc exemplar și cu timp deplin.
Sunt tot mai convins că undeva în dedesubturile firii și viețuirii se țes pânze intime și conexiuni sublime, așa cum cred că se va fi întâmplat la începuturile anului 2001, când a pornit inițiativa constituirii Asociației. Nu erau străini Botoș Ion și cei din jurul lui de faptul că prin aceste teritorii din dreapta Tisei, uitate de statul român la finalul Primului Război Mondial și ajunse ulterior sub stăpâniri de state străine de limba românească și sufletul românesc, au viețuit vechii daci, despre care știm prea puțin, dar chiar și puținele cercetări făcute întemeiază aici hotarul nordic al dacilor liberi. Căci la Malaia Kopanya arheologii ucraineni grupați în jurul magistrului Kotigorosko Vjaceslav de la Universitatea din Ujgorod au des­­coperit nu doar mici artefacte dacice dar și prețiosul Tezaur în aur pe care am avut bucuria să-l mângâiem în Cabinetul de Arheolog Șef de la respectiva instituție de învățământ superior din țara vecină. Povestea mi-a fost spusă cu fior autentic de dr. Viorel Ciubotă, pe vremea când era director al Muzeului Jude­țean Satu Mare și într-un moment de împreună lucrare cu Ion Botoș la Apșa de Jos și Biserica Albă.

Era o animație mai consistentă (parcă!) în acel an 2001 și parcă un instinct național ne arunca năvalnic pe fiecare în brațele altor „frați”, ceea ce și explică lucrarea de întemeiere din 6 aprilie 2001, rămasă mărturie cu Certificatul de înregistrare nr. 299, dar și alte fapte ale noastre despre care însă nu facem aici vorbire.
Întorcându-mă la album, voi menționa că studierea lui mi-a oferit cea mai bună oglindă pentru o astfel de structură aglutinată sub sfântul stindard conferit de versurile lui Geo Du­mi­tres­cu: „Slav aș fi fost de nu eram latin,/ Latin aș fi, de n-aș fi fost și dac - / Dar a ieșit așa: să fiu român, / Și eu cu soarta asta mă împac!”.

Catalogul toponimic cuprinde: Apșa de Jos, Biserica Albă, Ujgorod, Baia Mare, Topcino, Bouțul Mic, Alba Iulia, Giula, Oradea, Cernăuți, București, Apșa de Mijloc, Satu Mare, Slatina, Poroșcovo, Simferopol (Cri­meea), Negrești-Oaș, Bis­tri­ța, Sighișoara, Eforie Sud, Sighetu Marmației, Ismail, Vie­na, Huta-Certeze, Ciutelec, Peri, Cărbunești, Popești, Strâm­tura, Sulina, Dilove, Plăiuț, Cluj-Napoca, Hliboca, Stănești, Podișor, Mangalia, Hust, Teceu, Moisei, Arad, Vișeul de Sus, Orvișele, Uglea Mică ș.a. Lista „personajelor” implicate este de asemenea mare, dar o reproducem cu o „ordine de precădere” stabilită prin „axiologia faptelor”: Ion M. Botoș, Taras Dațio, Nuțu Filip, Ileana Botoș, Aurel Bod­nar, Tiberiu Moraru, Viorel Ciubotă, Natalia Lazăr, Constantin Mălinaș, Mihai Dăncuș, Anghelina Iovdii, Pamfil Bercean, Vasile Tărâțeanu, Vasile Iovdii, Ion Popescu, Ilie Gher­heș, Echim Vancea, Aurel Ardelean, Ioan Dorel Todea, Gheor­ghe Todincă, Titus Corlă­țean, Traian Băsescu, Gherghe Mihai Bârlea, Nicolae Iuga, Florin Piersic, Angela Buciu, Gheorghe Berinde, Pașcu Balaci, Ioan-Aurel Pop, Elvira Chilaru, Gheorghe Petrila, Vasile Ilica, Ion Pătraș, Eleonora Moldovan și mulți, mulți alții inclusiv subsemnatul. Miniștri, parlamentari, ambasadori, consuli, scrii­tori, istorici, ziariști, artiști etc. de aceeași fibră, cu aceleași cauze, toți adunați de DACIA din Apșa de Jos, fie la Casa-muzeu a lui Ion Botoș, fie la alte case sfințite și sfințitoare prin chiar misiunea asumată. Concluzia cea mai bună ar fi cea a lui Eminescu: „Trăiască Nația! Sus cu dânsa!”. Așa se salută aici în Maramureșul Voievodal din dreapta Tisei.