Biblioteca de idei / Cu „onorul” spre figura ilustră a Profesorului Mihai Pop

Mult preaînţeleptul Pitagora zicea că „Numai înţelepţii se solitarizează; noi ceilalţi trebuie să ne solidarizăm!” Şi spunea asta tocmai El, care era cel mai înţelept!

Din această sublimă cugetare putem trage şi concluzia că cea mai nobilă misiune a fiecărui intelectual este de a-şi asuma cultivarea memoriei marilor înţelepţi. Ai neamului şi ai lumii. Deci ... solidarizarea cu solitarităţile umane!

Acest filtru de înţelegere mi s-a relevat cel mai accentuat în ultimii ani, văzând şi trăind acte extraordinare de practică literară şi culturală ce aveau în conţinut figura ilustră a Profesorului Mihai Pop, creatorul Şcolii folcloristice româneşti moderne.

Maramureşean prin naştere, cod genetic, fibră entropică şi rostiri sacre, bucureştean prin magistralitatea cursurilor sale, european prin stăpânirea a mai bine de zece limbi, academicianul Mihai Pop a devenit „vâlcean” prin gestul superb al discipolilor săi – dr. Gheorghe Deaconu şi dr. Ioan Şt. Lazăr – care au „înzidit” aici câteva iniţiative trainice. Fondul de carte Mihai Pop a devenit „Biblioteca de Etnologie – Mihai Pop”,

s-au tipărit cele mai interesante cărţi „valorificatoare” pentru tezaurul de gândire al Magistrului, se organizează periodic momente evocatoare de ţinută etc.

În faţa acestor gesturi eminente şi a faptului că academicianul Mihai Pop a rămas în fibra profundă a fiinţei sale maramureşean, izvorăşte întrebarea: Ce s-ar putea face la Baia Mare pentru Profesorul Mihai Pop?

Răspunsul l-ar putea oferi Facultatea de Litere din cadrul Centrului Universitar Nord, singura din ţară, după ştirea noastră, care are printre specializări şi „etnologia”. O CATEDRĂ MIHAI POP, la care ar putea fi invitaţi să ţină cursuri festive şi discipoli ai Magistrului, unii dintre ei deveniţi chiar membri ai Academiei Române! Sau, poate, o Bursă MIHAI POP, oferită de Consiliul Judeţean Maramureş unor masteranzi sau doctoranzi din străinătate, care se dedică cercetării folclorului din Maramureş!

De ce îmi permit eu, semnatarul rândurilor de faţă, aceste „idei”? Pentru că, de la „înălţimea” misiunii Bibliotecii Judeţene am făcut, cred, ceea ce se putea face până acum! Stau mărturie activităţile proprii şi lucrările: Autori maramureşeni. Dicţionar biobibliografic în anul 2000, Caietul „Mihai Pop – 100” în anul 2007, volumul Maramureşeni carismatici în 2013 la editura clujeană Eikon ş.a.