Biblioteca de idei / Conferinţe freiburgheze

Am primit în dar, cu autografe distincte de la autor, cele patru volume de „Conferinţe freiburgheze şi alte scrieri” apărută la Editura Magic Print, sub semnătura doctorului Mihai Neagu Basarab, pseudonim al lui Mihai Nicolae Neagu, dramaturg şi traducător bucureştean, stabilit în 1990 în Germania, la Freiburg.

Bucuria unor lecturi de acest fel este sporită de semnificaţia pe care o are Freiburgul în cultura română. Se ştie că aici, din iniţiativa unor cărturari români ajunşi în exil după venirea la putere a comuniştilor în România, a luat fiinţă o Bibliotecă Românească. Ideea i-a aparţinut lui Virgil Mihăilescu, fost timp de 10 ani (1929-1939) bibliotecar la Academia Română, sub directoratul lui Ion Bianu.

Concepută ca un centru cultural complex Biblioteca Românească din Freiburg, inaugurată oficial la 1 mai 1949, a constituit în decursul timpului un bastion de nădejde al libertăţii în cultura noastră, o instituţie menită să salveze de la pieire atât literatura cât şi ştiinţele, lovite de flagelul ideologiei comuniste.

Aici, la Freiburg, s-a salvat tot ce a avut mai bun creaţia românească în vremurile cele mai negre. Conferinţele freiburgheze ale lui Mihai Neagu Basarab ne familiarizează inclusiv cu acest capitol (vezi articolul „Profesorul Virgil Mihăilescu şi vocaţia ctitoriei”), iar contribuţiile sale vin să lumineze un drum sinuos, ce mai are de străbătut meandre chiar şi astăzi, când această instituţie încă îşi mai caută „orizonturi” de ancorare adevărate. Iar speranţele mele, ca unul dintre cei ce simte această „mare” durere, se leagă tot de Academia Română! La vremea potrivită vom spune şi „cuvintele potrivite” în această chestiune!