Biblioteca de idei / Chestiunea volohă!

De câţiva ani, presa românească regională scrie despre volohi. Această „minoritate nerecunoscută” locuieşte în Regiunea Transcarpatia, în câteva sate de la poalele Carpaţilor Păduroşi. Cel mai mare sat cu populaţie volohă este Poroscovo. Din 5.000 de locuitori, peste 2.000 sunt volohi. Ei vorbesc o limbă română arhaică şi trăiesc sentimentul că sunt nişte „români rătăciţi”.

Ţara noastră nu ştie încă nimic „oficial” despre acest grup de „fraţi”. Nici ei, volohii, nu ştiu că la mai puţin de 200 km de satele lor există o ţară în care limba lor este „oficială”. Sunt foarte săraci, cei mai mulţi trăiesc în condiţii de mizerie, dar „se ţin” de „limba” şi „rânduielile” lor.

Autorităţile ucrainene sunt îngrijorate doar de „sporul natural” al volohilor. În urmă cu 20 de ani, la Poroscovo, erau 20 de familii cu 200 de locuitori. Azi sunt 200 de familii, cu 2.000 de vieţuitori! În anul trecut s-au născut la Poroscovo 160 de copii, din care 130 volohi! În anul acesta, numărul şi diferenţa este şi mai mare!

Ideea principală din textul de faţă este legată de necesitatea ca instituţiile oficiale ale Statului Român să afle despre această situaţie. Să afle şi să găsească soluţii de colaborare cu vecinii ucraineni, pentru ca această „chestiune volohă” să primească şi „răspunsuri” practice, nu doar „soluţii” mărunte, la îndemâna unor indivizi „sensibili” sau a unor asociaţii şi fundaţii culturale.

P.S. Dacă la recensământul de anul viitor din Ucraina volohii se vor declara „români”, e firesc oare ca România să nu ştie „că-i are”?! Căci dacă se vor declara „volohi”, e ca şi cum n-ar exista, deoarece această minoritate nu există în „rubricatură”!!!