Biblioteca de idei / Biblioteci speciale!

Chiar dacă nu întotdeauna poartă în sintagma denominativă termenul „bibliotecă”, există unele instituții de importanță uriașă în „depozitarea” și „structurarea” cunoașterii, pe care le considerăm „colegiale”. Spre exemplu, în Germania toată industria specializată în utilizarea produselor lemnoase se folosește de o „TECĂ” de zeci de mii de mostre ale tuturor esen­țelor lemnoase din întreaga lume. Astfel încât să poată oricând oferi asistență de specialitate pentru loturi de cherestea sau furniruri, ce costă enorm și în care „traficul” ilicit își încearcă puterile. Căci diferența dintre un metru cub de furnir de meranti și unul dintr-o esență comună obișnuită este uriașă. În Peru există singura bibliotecă de gene și tuberculi pentru peste patru mii de soiuri de cartof, instituție păzită precum o bază miliară, care ar trebui să se poată salva și în caz de cataclism general. Sunt, apoi, diverse bănci de gene, bănci de date, biblioteci de mostre, colecții de semințe, tezaure de valori etc., ce nu poartă denumirea de „muzeu”, deoarece funcția aceasta este secundară față de cea utilitară care este fundamentală.
Astfel de instituții demonstrează nevoia contemporană de a însoți bazele de date electronice cu produse etalon corespunzătoare în vederea exercitării unor activități de producție, cercetare-proiectare, control, reglementare, legiferare ș.a.m.d. Și ca să vedeți cât sunt de importante aceste „biblioteci speciale”, o să exemplific doar cu un caz recent. De pe piața germană au fost „expulzate” mai multe loturi de pensule, deoarece mânerele nu erau realizate din esența de lemn menționată. Rigoa­rea germană și-a spus cuvântul după numai două zile de expertize sofisticate pe bază de mostre genetice ale arborilor în cauză, demonstrând „manevra ilicită”!

Cred că se impune o mai mare atenție față de această destinație a marilor depozite de cunoaștere din muzeele botanice, paleontologice, mineralogice ale universităților etc. sau, spre exemplu, pentru a revigora fondul genetic al legumiculturii și pomiculturii româ­nești. Au dispărut multe instituții de cercetare (una de elită era și în Baia Mare), iar bibliotecile lor s-au risipit fără niciun rod! În caz contrar vom ­rămâne doar importatori și consumatori ai produselor altora și vom urca cu pași rudimentari pe noile spirale de cunoaștere științifică.