Biblioteca de idei / B.P.T. - un calificativ!

Pentru toţi românii cu o minimă cultură a cărţii, acronimul B.P.T. înseamnă „Biblioteca pentru Toţi”. Adică, cel mai important brand editorial românesc.
Trimiterile bibliografice ajung până în luna martie a anului 1895, când scriitorul şi folcloristul Dumitru Stăncescu şi librarul-editor Carol Müller au iniţiat această colecţie. Iar pe parcursul istoriei acestei „matrici” culturale întâlnim inte­lectuali de mare calibru şi de largă respiraţie românească, dar şi editori longevivi şi persuasivi cum ar fi: Ion Bănuţă, Mihai Şora, Tiberiu Avramescu, Alexandru Balaci şi alţii. Recent, într-o publicaţie centrală, domnul Şora chiar face referire la acest capitol important al carierei sale, iar „Cronicile” ultimilor ani au publicat fotografii cu iz votiv. Spre exemplu, am întâlnit un instantaneu de la momentul „1 Mai 1962”, în care au fost surprinşi în poziţie de lucru: Ion Bănuţă, directorul Editurii pentru Literatură, Mihai Şora şi Tiberiu Avramescu, cu „un B.P.T. în mână”! În istoria literară se ştie că la sfârşitul de an 1959 aceşti intelectuali au fost „sortiţi” să reia într-un „context nou” colecţia amintită.

Nu intru în amănunte diacronice, deoarece spaţiul nu mi-ar fi suficient şi nu acesta-mi este „ţelul”! Am subliniat cele două episoade pentru a tuşa două momente cruciale pentru această colecţie emblematică. „Biblioteca pentru Toţi” a însemnat la fiecare „început” (şi la cel din 1895, dar şi la cel din 1959) o încercare de mai largă deschidere spre public, urmată de „reuşite” pe măsură. Dacă la 9 ianuarie 1960 se reînnoda firul editoria­listic printr-un nou volum Eminescu, în 2001 (chiar dacă în alte contexte!) s-a ajuns la peste 1500 de titluri. Au fost şi gesturi pozitive, dar şi „mutări” mai pu­ţin „faste” sau mai puţin „licite” (unii
n-au înţeles legea copyright-ului şi au cam ocolit-o!), însă peste toate s-a degajat un curent de „mulţumire populară”. Căci impactul de popularitate a fost principala caracteristică în toate aceste episoade de istorie editorială şi culturală românească. S-a dorit o fantă mai mare spre „lumina din lumina cărţii” şi s-a obţinut câşti­gul... social-cultural! Apre­ciat, la vremea lor, până şi de... co­munişti!

În urmă cu câteva săptămâni, la Iaşi, în marea capitală culturală a românilor, mi-a făcut un compliment îmbucurător. Un intelectual cu mare greutate specifică a spus că „Biblioteca din Baia Mare este cu adevărat o bibliotecă pentru toţi”. Era o subliniere cărturărească, omul e specialist în istoria literaturii, chiar lucrează la Muzeul Literaturii Române, motiv pentru care am considerat aserţiunea sa drept un foarte frumos calificativ. Iar prin mărturisirea de faţă accept cu mult drag acest nou titlu, gândindu-mă la cât de important e sunetul istoriei şi cât de armonios se așază el peste o sintagmă ce unora le pare banală. Căci să fii cu adevărat o „bibliotecă pentru toţi” nu e un lucru facil, mai ales în zilele noastre, marcate de atâta diversitate şi atâtea... diversiuni! Chiar şi în cultură!