Biblioteca de idei. Arhitectul Dorel Cordoș – un veritabil Homo aedificans!*

În marea sa lucrare de creație Dumnezeu a lăsat rânduială bună în folosirea legilor date, pe baza informației încifrate în coduri genetice sau funcționale. Cred cu convingere că dacă nu ar fi decăzut din grația divină, primii oameni ar fi putut exercita orice activitate, fără să ucenicească timp îndelungat. De la acel moment cardinal, omenirea s-a folosit de foarte puțin din darul originar, iar ceea ce mai numim „haruri” sau „talente” sunt excepții ce salvează omenirea de distrugătoarele forme ale entropiei fizice sau spirituale. Și din aceste motive reliefăm sau remarcăm cazurile în care unii reușesc să aducă exce­lența în viața cotidiană. Dintre toți, arhitecții (de la Vitruvius încoace înțelegere!) sunt cei mai apropiați de spiritul divin al edificării! Sunt cei mai favo­rizați a deveni Homo aedificans, în înțelesul plenar al aces­tei expresii care circumscrie aria omului creator de edificii.
Când fac această mică introducere în chestiune, mă gândesc țintit la arhitectul Dorel Cordoș, care prin stilul său propriu s-a apropiat până la contopire totală de tradiția maramureșeană în domeniu și și-a apropriat domeniul până la granița superlativelor. Căci excelența sa în materie de proiectare a unor utilități confesional-teologice, și eloc­vența sa în proliferarea frumosului, atât de detaliu cât și de ansamblu, au dat unei opere arhitectonice prestigioase anvergură și altitudine, plenitudine și magnificență! În volumul de față sunt aduse multe exemple mirabile din și de la lucrări excepționale, care servesc plenar atât cultul cât și cultura, mie rămânându-mi dreptul la mirare (din care cândva, în istorie s-a născut chiar filosofia!) și admirare, în sensul cel mai adecvat al expresiei „vrednic este!”, atât de folosită în biserică pe post de formulă ultimă de răsplată publică.

Am beneficiul de a ne cunoaște destul de bine jertfelniciile și de a-l fi întâlnit pe tot traseul său în timp, la diferite biserici și mănăstiri din Maramureș, dar și la cele din alte zone, din țară sau străinătate. O străinătate în care bisericile în stil maramureșean lucrează consecvent și eminent, iar cele mai multe conțin în structura lor schițe, desene, planuri, proiecte, idei ș.a., izvorâte din prea-plinul sufletului acestui bărbat, care a învățat esen­țialul încă din primele sale zile petrecute aici în Nord: că dacă vrei să te integrezi plenar și să urmărești desăvârșirea în Țara Voievozilor trebuie să-ți înzi­dești ființa aici potrivit rânduielilor voievodale. De aceea îmi place să-l întâlnesc pe arhitectul Dorel Cordoș, care e mereu „la lucru” și „peste tot”, iar când nu este posibil, să-l îmbră­țișez de la distanța inti­mității absolute, luminându-mi sufletul cu operele sale configurative revigorante prin armonie și frumusețe aproape nepământene!

La mulți ani și la multe lucrări în care, căutându-l noi pe Dumnezeu, să-l vedem ucenicind și pe unsul său, arhitectul Dorel Cordoș, hărăzit să înzidească matricile noastre identitare în toate spațiile ce deservesc instituția primă a primei matrici identitare românești – Biserica Ortodoxă Română.