Biblioteca de idei. Apostolatul – prin cuvântul tipărit

De la inventarea tiparului toate cauzele bune ale omenirii au prins aripi în răspândirea conținuturilor de cu­noaștere. Dar cel mai accentuat s-a dezvoltat circulația ideii „Împă­răției lui Dumnezeu pe pământ”, prin tipărirea Sfintei Scripturi, în tot mai multe limbi și a cărților de folosință religioasă.
M-am îndrăgostit de domeniu în 1972 când mi-am început activitatea de gazetar la Zalău, iar tainele profesiilor din domeniul Guttenberg (linotipist, zețar, calandrar, mașinist tipar înalt, mașinist rotativă, zincograf ș.a.) constituiau porți de acces pentru succes. Sunt aproa­pe 50 de ani de când am intrat în acest univers magic care face ca unicitatea slovei să se multiplice exponențial, spre folos informativ și educativ.
Recent am constatat că Editura și Tipografia Surorilor Lauretane din Baia Mare, deși îmi este foarte dragă prin bijuteriile letrice produse, nu îmi apare pe ecranul memoriei configurativ-iconice deoa­­rece nu am vizitat-o niciodată.
În consecință am obținut numărul de telefon al surorii Ambrozia Zochowska (pe care o știam de la lansările de carte din Bibliotecă) și m-am autoinvitat în locul minunat în care știam teoretic că Apostolatul înseamnă Ora et labora (Roagă-te și muncește!), truda editorial-tipografică armonizându-se cu rugăciunea. Concluzia a venit repede pe filiera emoției aduse de entuziasmul trăit la tot pasul și iată-mă acum în situația în care tocmai eu cel gratulat cu titluri (exagerate desigur!) de „împărat al cărților”, „directorul Casei Cărții” etc. să fiu nevoit să folosesc drept sintagmă definitorie pentru ce am trăit în cele două ore de vizită … „Casa Cărții și Rugăciunii”! Călăuzită de pornire sfântă și Har bun spre slujire devotată în Maramureș și înconjurată de surori statornice în misiune și devoțiune Sora Ambrozia, superioară, generală, este un exemplu elocvent de serviciu religios și cultural și un reper de profesionalism într-o industrie devenită în ultimii ani o nouă artă.
Cărțile sunt de folos peste tot și tuturor. Cu atât mai mult acolo și atunci când cuvântul care zidește este privat de o bază materială temeinică. Iar Biserica Greco-Catolică din Maramureș este „fericită” de când „ucenicele” de la Con­gregația Surorii Maicii Domnului Lauretane (ordin întemeiat la 31 iulie 1920 de Fericitul părinte Igna­țiu Klopotowski) au început „semănatul” Cuvântului lui Dumnezeu prin misiunea specială asumată de tipărire a cărților folositoare, a presei și celorlalte mijloace săditoare și ziditoare.
„Semănarea Cuvântului bun a fost mereu o necesitate, în timpurile prezente avem obligația morală să ne implicăm cu total devotament față de El”. Am citat din Fericitul Ignațiu Klopotowski. Același mare inovator și învățător polonez apreciază că „Lângă mașina de tipar sora este precum preotul la amvon, ba chiar mai mult, deoarece transmite oamenilor Cuvântul tipărit al lui Dumnezeu, care rămâne peste timp și spațiu”. Și adaugă: „Cartea este pâine pentru suflet. Surorilor, împărțiți această pâine cu ceilalți!”.
Și eu adaug mărturisirea că întreaga bucurie a vizitei a fost însoțită în inima mea de darul primit (Cartea omagială editată în 2020 când Congregația a împlinit 25 de ani în România) și de surpriza reîntâlnirii aici cu Prietenul cel Bun, părintele Simion Mesaroș, multiplu ziditor în multe arii de jertfă, inclusiv la temelia acestei întemeieri cărturărești aici la Baia Mare.

P.S. N-am folosit până acum Deviza Congregației („Ut in Omnibus Glorificetur Deus” – „Pentru ca în toate Dumnezeu să fie preamărit”), dar mi-o însușesc din preaplinul unei admirații sapiențiale.