Biblioteca de idei / Ambasadori culturali

Într-o viziune modernă, toţi trimişii oficiali ai unei ţări ar trebui să fie exponenţi ai culturii respective. Asta s-a şi întâmplat în vremurile cele bune, când remarcabili oameni de cultură au îndeplinit funcţiile diplomatice de ambasador, consul, secretar, ministru-consilier ş.a., iar pentru selectarea lor s-a apelat, atât la Academia Română, cât şi la uniunile de creaţie, universităţi, fundaţii culturale, institute de cercetare etc.

O listă, fie şi sumară, este foarte relevantă pentru chestiunea în discuţie: Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Duiliu Zamfirescu, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Tudor Vianu, Mircea Maliţa, Ion Brad, Simion Pop, Francisc Păcurariu, Nicolae Manolescu…

Conceptul de „ambasadori ai culturii” vizează, însă, o altfel de sferă. Aici intră personalităţi care transferă pe terenul diplomaţiei culturale anverguri din domeniile de excelenţă ale culturii sau ştiinţelor, ale multiplelor forme de artă, ale diferitelor genuri de expresie creativă. În această idee, „ambasador” poate fi şi un rapsod popular de excepţie, un meşter-cioplitor în lemn care dă chip unor monumente admirabile, un interpret, un actor ş.a.m.d.

Contextul generos al competiţiei pentru Capitală Culturală Europeană în 2021 a scos pe scenă figuri ilustre chemate să devină „promotori” pentru un oraş sau altul. Dacă în echipa băimăreană vor intra Grigore Leşe şi Adrian Ghenie va fi o chestiune foarte firească, amândoi având în destinul personal „etape” importante legate de Baia Mare şi de şcolile sale de artă. În rest, cooptarea unor nume de răsunet, care pledează pentru câte un oraş, cu care n-a avut nicio legătură niciodată, mi se pare un element forţat, care se potriveşte mai mult unei activităţi de „advocacy” şi mai puţin unui demers de „demonstraţie culturală”. Nu aduc exemple, pentru că ele sunt foarte cunoscute, dar aduc argumente care subliniază că prudenţa, pertinenţa, decenţa şi alte calităţi au opozabilităţi ce sună foarte urât în climat cultural elevat.

Dacă busolele arată Nordul, atunci Nordul e un punct bine busolat! Iar „debusolări” de tipul „împrumuturilor pe perioadă determinată”, a „contractelor de reprezentare exclusivă”, a „prestaţiilor de lobby în servicii culturale” etc., sună mai degrabă a clişee din fotbal sau a jocuri de copii din formatul „ţară, ţară vrem ostaş”!