Baronii drogurilor

Astazi, Columbia este mentionata doar in legatura cu realegerea presedintelui Alvaro Uribe. Drept rezultat, raspandirea Planului Columbia, in pofida lipsurilor si rezultatelor ambivalente, a ramas obscura, noteaza Project Syndicate, citat de Rompres. Trecut In 2000, Planul Columbia avea rolul de a reduce producerea si exportul de narcotice si de a intari campania de combatere a activitatilor insurgente impotriva rebelilor din cadrul gherilei asa-numite Fortele Armate Revolutionare din Columbia (FARC). SUA vedea in Columbia doua pericole care, fara un raspuns militar, anuntau o perspectiva sumbra. In 1989-1999, in pofida primirii din SUA a 1,4 miliarde de dolari pentru lupta impotriva drogurilor, actiunile insurgente ale gherilelor FARC au luat amploare. In 1995-1998, armata columbiana a suferit cea mai mare infrangere in cele patru decenii de acte insurgente (pierderi de vieti omenesti, capturari, ambuscade). Odata cu 11 septembrie din 2001, razboiul impotriva terorismului a devenit relevant in Columbia. Drept rezultat, in februarie 2002, dialogul dintre guvernul lui Andrés Pastrana, predecesorul lui Uribe, si FARC a fost suspendat odata cu internationalizarea definitiva a conflictului (prin interventia masiva, dar indirecta a SUA). Intre 2000-2005, SUA a dat Columbiei doar 4 miliarde de dolari, dintre care 75% au fost destinati sporirii efectivelor armatei si politiei. Acum, Columbia este cel de-al cincilea mare beneficiar de finantari americane. Politica SUA vizeaza ca razboiul impotriva drogurilor sa fie purtat de catre columbieni, pentru a evita supraextinderea angajamentelor armatei SUA. Evaluat ca o strategie anti-drog, esecul Planului Columbia a fost evident. Chiar daca guvernul columbian a eradicat chimic 523.000 de hectare de coca (2000-2004), alte 114.000 de hectare au fost cultivate anul trecut. De asemenea, chiar daca guvernul lui Uribe a aprobat extradarea a 304 columbieni si 11 straini (majoritatea catre SUA), intre 2002-2005 alti membri ai crimei organizate si-au extins activitatile in Columbia. Bineinteles, nu mai exista cartelurile mari. In schimb, afacerile au devenit mai “democratice”, odata cu multiplicarea asa-numitelor carteluri boutique, fapt care a creat o mai mare diversitate in privinta drogurilor (naturale si sintetice) la preturi mai mici si o puritate mult mai mare decat in urma cu 15 ani (perioada de succes a baronilor drogurilor din Medellin). Prezent Rezultatele Planului Columbia: masiva intarire a armatei, sporirea capacitatii de aparare, cresterea credibilitatii publice. Pana in 2002, numarul rapirilor ajungea la aproximativ 3.000 pe an; pana in 2005, guvernul a redus aceasta cifra la 1.000. Intre 2000-2004, Armata Nationala pentru Eliberare (ELN) a fost slabita, iar FARC si-a redus mult potentialul de lupta. Insa, in timp ce ELN poate fi invinsa strategic, FARC a sporit numarul atacurilor. Mai mult, Columbia nu si-a recuperat suveranitatea teritoriala in unele zone controlate de grupari armate de dreapta, precum Fortele Unite de Autoaparare din Columbia. Cu toate acestea, dupa cinci ani, razboaiele impotriva drogurilor si a terorismului au produs rezultate incerte si insuficiente. Insa, atat SUA, cat si guvernul Uribe privesc la ceea ce s-a intamplat in Columbia ca la un “model” demn de a fi implementat in regiune. In Ecuador, SUA si-au desfasurat puterea militara prin renovarea bazei militare Manta; in Peru, SUA continua sa exercite presiuni asupra guvernului pentru a dobori avioanele presupuse a avea legatura cu traficul de droguri; in Bolivia incearca sa convinga noul guvern al lui Evo Morales sa continue razboiul impotriva drogurilor, chiar daca acesta este sortit esecului. Dar, asemenea Columbiei, efortul de a militariza razboiul impotriva drogurilor pare mai degraba ca va genera si mai multa dezordine. Project Syndicate