Banii nu tin locul unui tata!

Florile de pe mormant sunt inca proaspete, pamantul inca nu s-a uscat, iar necazurile par sa nu conteneasca. Abia acum descopera Mirela Balaj, vaduva celui rapus de mina, rautatea unora, care-o acuza ca se „lafaie¬ in banii primiti ca ajutor. Dar, in casuta din buza cimitirului, banii nu tin locul unui sot sau tata... Ne-am reintors pe drumul Handalului din Ilba, in casa familiei Balaj. Am gasit-o pe Mirela, vaduva celui rapus de mina, inconjurata de copii. Ne-a spus ca vrea sa stea o vreme cu ei acasa, ca si asa, lumea a inceput sa carcoteasca. Drama lor a atins mai multe inimi, cei care au avut de unde, i-au ajutat cu un ban, cu o punga de alimente sau cu o haina. Gurile rele au inceput sa o vorbeasca de rau, desi tarana inca nu s-a uscat pe mormantul sotului ei. Femeia a primit niste bani, a primit alimente, dar i s-au stricat pentru ca nu avea unde sa le depoziteze. Din banii primiti si-a cumparat un frigider, si-a acoperit datoriile si a pus restul in banca pentru putina siguranta. „Nu stiu cum pot fi asa... Amu¼ mi-o scos vorbe ca eu ma lafaiesc in bani! E adevarat ca am primit ajutor, care cu ce o putut, dar eu nu am intins mana si nu am cerut de la nimeni. Si asa, m-o sunat o doamna din Timisoara, sa imi spuna ca si ea are sase copii si ma intelege si ca a incercat sa ma ajute. Mi-am pus din banii ce i-am primit in banca, o parte, ca sa avem in caz de ceva, daca mai loveste vreun necaz. Da¼ eu nu am cerut la nimeni, numai atata ajutor am vrut si de la dumneavoastra si de la televiziune, sa ma lase sa le multumesc la toti care si-au riscat viata pentru sotul meu”, a povestit Mirela Balaj. Am intrat in casa in care pana nu demult adapostea o familie intreaga. Camara e cuprinsa de igrasie. Cu atatia copii de crescut e greu de crezut ca Mirela ar putea gasi de una singura fonduri pentru a repara casa. Nu a vrut sa ne spuna ce nevoi are, dar ne-au spus vecinii. Acoperisul casei e distrus in mare parte, ploua in pod, peretii sunt degradati, iar inainte de a pune mobila noua pe care i-a promis-o o doamna cu dare de mana, ar trebui rezolvate toate astea. Copiii ar avea nevoie de haine si rechizite. Dar Mirela nu cere, ea nu vrea acum decat sa aiba grija de copii. „Am avut noroc, ca nu stiu ce ma faceam de una singura, numa¼ ca deja, v-am spus, s-o aflat cativa care sa zica tot felul... nu ii pot intelege de ce is asa”, povesteste Mirela cu ochii in pamant. In urma cu o saptamana inca mai spera, putin de tot, dar mai spera. Acum stie ca lucrurile s-au schimbat in totalitate. Ne spune ca se bucura de ajutor, ca o parte din vecini si chiar necunocuti i-au mai usurat viata. Constienta ca toate acestea se vor termina, cum e si normal, pentru ca nu asteapta sa o intretina altii, Mirela se intreaba cum va proceda cand copiii vor simti lipsa tatalui. Va trebui sa il inlocuiasca si inca nu stie cum. Am lasat-o in drum, tremurand, cu privirea spre cimitir. Toti cei care doresc sa o ajute pe ea si pe copii pot sa o faca direct sau prin intermediul publicatiei noastre, la adresa redactiei GAZETA DE MARAMURES, Baia Mare, Bd. Traian, bloc 23, ap. 9. Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro