Banii noștri, ce faceți cu ei?

Observ la câte se mai întâmplă în jurul nostru și cred că nu sunt singurul consternat de vorbăria provocată de banii primiți de la Bruxelles. Se vorbește mult în birouri, în gazete, la tv ce să mai zic, se formu­lează fraze sforăitoare legate de „merite” ce revin în această privință, se demolează vehement de partea cealaltă. Să ne fie clar: nu faptul că se comentează atâta un gest comunitar european mă deranjează, cât vorbele de clacă trimise în eter. Să le luăm pe rând.

Pentru o țară cu posibilități financiare ca a noastră, unde banii nu prea aduc fericirea oricât ar fi ei de mulți, și asta pentru că avem atâtea angarale de rezolvat, deci pentru unii ca noi orice ban primit, cinstit, cu acte în regulă, este bine venit. De aici și răspunderea specială ce revine primitorului în a-și gestiona reacțiile, atitudinea de ansamblu, ieșirile în ochii lumii. Oricum, nu începi prin a lăsa de înțeles că te nemulțumește culoarea portmoneului, formatul lui în patru colțuri ori culoarea bancnotelor care abia așteaptă să-ți intre în buzunar. Elegant ar fi să începi prin câteva cuvinte de mulțumire celor care nu te-au tăiat de pe listă. Am în vedere nu verbiajul lin­gușitor propriu unora în astfel de situații ci în necesarele cuvinte rostite cu demnitate. Banii respectivi îi primești, nu ți se pretinde
să-i pui, odată primiți, în buzunarul altora. Cel dintâi lucru ce se cuvine să-l faci când ai aflat că ți-au intrat ceva bani pe ulița din fața casei este să te gândești la ce îi folosești. Experții în materie merită să înceapă acțiunea de prio­ritizare de cum s-a profilat fie și vag această perspectivă. Și să vină cu variante, care mai de care de neignorat. Și când banii intră pe ușă, pe fereastră să apară variantele asupra cărora să se aplece factorii de decizie. Instantaneu să percuteze mecanismele practice, astfel ca orice posibilitate de irosit ori utilizare anapoda să fie exclusă. Suntem în faza în care marile Proiecte prind cheag și tentațiile sunt numeroase. Să ne batem între noi cine vine cu ideea cea mai bună. Or, ce observăm: Suntem gata să ne consumăm timp și energie pentru a acredita cât de valoroși suntem noi, unii, spre deosebire de ticăloșii din tabăra adversă. Se asimilează greu ade­văruri bineștiute de alții, dar ignorate la noi cu bună știință și rea credință. Problema integrării Ro­mâ­niei în structurile (vest)-europene a fost definită ca prioritate (Prioritate zero, cum zic unii că zero nu e o cifră ca toate celelalte și când primeai la școală demonstrativ era doar pentru a-ți arăta că n-ai intrat pe listă). S-a născut multă literatură pe această temă și ne amintim cum o serie de oameni cu carte aruncau vorbe în vânt de dragul galeriei („- Vreți să mergeți spre Vest? - Atunci veniți cu mine!”, de parcă nu asta ar fi fost preocuparea tuturor). Să ne amin­tim că ușa către Consiliul Europei, NATO, Uniunea Europeană a fost deschisă de primele autorități ale țării de după 1990. CDR-ul, instalat la Cotroceni și la Palatul Victoria (și în Aleea Modrogan) a făcut pașii următori. Atât cât a putut. Intrarea României în NATO și procedurile de aderare la Uniunea Europeană au avut loc sub guvernarea lui Adrian Năstase, pe când la Cotroceni era președinte Ion Iliescu. Chit că la semnarea documentului final au mers, în mod firesc, autoritățile momentului, rezultate prin alegeri. Vă veți întreba, ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost invitați și liderii țării de până atunci? Nu de alta, dar demersul începuse cu ani în urmă și a beneficiat de energia tuturor celor aflați succesiv în platou - de la Petre Roman și Nicolae Văcăroiu la Emil Constantinescu și, să zicem, Mugur Isărescu. Un gest de ele­mentară eleganță a fost ratat... Și nu ne e greu să pricepem de ce: Luați cu vorba, uităm să luăm seamă vectorul - suma dintr-o diagramă include toți vectorii componenți. Eu puteam să vă dau scris că așa se va întâmpla: Noi da, voi nu! Amintiți-vă că în ultima sa misiune oficială la Bruxelles, președintele Iliescu a invitat alături pe câștigătorul alegerilor pentru Cotroceni, propunându-i să folo­sească același avion. A fost refuzat ostentativ... Bănuiesc din grija de a nu se umple de var pe haina cea nouă, la prima folosire...
Am remarcat o întreagă strategie în amonte pentru a așeza meritele banilor obținuți la Bruxelles la reverul unui demnitar anume. Obicei mai vechi. Când aveam comi­sarul nostru european din parte stângii, persoana respectivă nu omitea nici un prilej pentru a-și developa meritele - exclusive - la adjudecarea de către țara noastră a unor fonduri.
Vorbea cu guvernul de la Bucu­rești în vârful buzelor, oricum răstit și neprotocolar, formulând avertizări și invective. Aflată în nu știu ce campanie electorală pe Sâmbra Oii, a ținut să scoată ochii autorităților locale că a uitat de prezența ei la fața locului.
Cam așa și reprezentanții puterii de azi - atât președintele de la Cotro­ceni cât și cei din „guvernul meu” n-au trecut peste nici o ocazie pentru a anticipa rezultatul. În genul:
- Domnul Președinte va aduce grămezi de bani de la Bruxelles! Când bani s-au pus pe drumul României, verbul a rămas același: - După negocieri grele am obținut pentru România etc. etc. Mai că îmi vine să dau dreptate unui lider din opoziție care clama: să vină în Parlament, să ne spună în ce au constat negocierile Domniei Sale, în condițiile în care fotografiile de la fața locului ni-l releva în ipostaza de tradiție: tăcând.

Sunt îndemnat să mai spun două lucruri: 1. Este cazul să privim spre tot ce vine către noi ca fiind ceva ce are o aceeaşi adresă: România. Și ce nu ne place (vezi criticile cândva care ne întorceau ficatul pe dos) și lucruri pentru care ne „saltă inima-n plăcere” când ne bat sub fereastră. 2. Sunt state europene care consideră problemele UE drept chestiuni de politică internă, drept care la mecanismele ce implică Bruxelles-ul sunt implicaţi factorii guvernamentali. Finlanda, de pildă. Și astfel, locul șefului statului la summiturile de peste an a fost ocupat de premier. Iar acesta are un mandat, pentru a cărui îndeplinire se zbate și raportează.
Altfel, mizezi doar pe geanta încăpătoare și cravata frumoasă a cuiva adus de noroc în fruntea obștii.

Suntem în faza în care marile Proiecte prind cheag și tentațiile sunt numeroase. Să ne batem între noi cine vine cu ideea cea mai bună. Or, ce observăm: Suntem gata să ne consumăm timp și ener­gie pentru a acredita cât de valoroși suntem noi, unii, spre deosebire de ticăloșii din tabăra adversă. Se asimilează greu ade­văruri bineștiute de alții, dar ignorate la noi cu bună știință și rea credință.