Bancă pentru doi, o nouă premieră la Teatrul municipal

Zilele trecute, managerul interimar al Teatrului Municipal, Radu Macrinici, a prezentat presei băimărene a doua premieră din actuala stagiune. Piesa Bancă pentru doi este pusă în scenă de Doru Fărte, cel care, alături de Claudia Revan, joacă în piesă. La conferinţa de presă au fost prezenţi şi cei doi protagonişti.

Radu Macrinici se simte tot mai bine în teatrul băimărean după revenirea în municipiul de pe Săsar, în vara acestui an. Faptul că deja au fost prezentate două piese noi nu poate decât să îi bucure pe iubitorii de teatru, iar faptul că au ieşit la rampă şi nume ale teatrului băimărean, aflate sau ţinute într-un con de umbră, demonstrează că lucrurile merg pe o cale de normalitate. Macrinici nu doreşte să explice ce a găsit negativ în teatru, nu doreşte să intre cu nimeni în conflict, el vrea să facă teatru adevărat, să aducă actori tineri, să vină lumea în număr cât mai mare la piesele jucate pe scena băimăreană.

La această prezentare a fost şi Doru Fârte, un actor cunoscut, ce joacă şi la Oradea. În ultimii ani a avut câteva experienţe triste în Baia Mare şi a vrut să explice faptul că a ajuns să fie interzis de fostul manager. Se pare că există multe nemulţumiri legate de fostul manager, iar lucrurile vor răbufni la un moment dat. Revenind la piesă, băimărenii sunt invitaţi la o reprezentaţie de zile mari, cu doi actori ce joacă cu vervă, cu pasiune.

Eterna poveste de dragoste dintre doi necunoscuţi care se întâlnesc întâmplător (sau nu) pe o bancă, într-un parc. Plecări şi reveniri, ocolişuri şi recunoaşteri. Pulsaţii fragile între un angajament într-o relaţie stabilă şi fuga intempestivă de teama complicaţiilor casnice. Un bu-merang al infidelităţilor cauzat de necunoaşterea de sine. Neîmplinirile, ratările sunt disecate sub lupa prezentului într-un vertij tragi-comic, dominat de speranţa că singurătatea poate fi „pusă la colţ”. El şi Ea, două jumătăţi care nu se recunosc, disecându-şi trecutul, păstrează viitorul pentru tatonare. Precaritatea condiţiei umane e pusă sub lupa concretului maximizant. Minciunile par să transgreseze timpul, plantându-se în cotidian. Povestea e spusă simplu, dialogic, cu gesturi, atitudini şi machiaje subterane. Şi, nu în ultimul rând, cu mult umor. Se arată într-un synopsis realizat de Ana Liliana Ilea.

Aleksandr Ghelman, autorul piesei, s-a născut la 25 octombrie 1933 în satul Donduşeni (Republica Moldova), în familia unor funcţionari. Anii copilăriei scriitorului au fost marcaţi de război, întreaga lui familie fiind deportată în ghetoul din oraşul Berşad (regiunea Viniţa, Ucraina), unde s-a aflat împreună cu membrii familiei sale din anul 1941 până în 1944. Numai el şi tatăl lui au supravieţuit din întreaga lor familie numeroasă, autorul pierzându-şi mama, bunica şi fratele mai mic. A absolvit Şcoala Profesională de la Cernăuţi (1948–1951) şi a studiat la Universitatea de Stat din Chişinău (1960–1963).