Banca nu pierde. Niciodata!

In urma falimentului Cooperativei de Credit “Zorile” din Satulung, zeci de deponenti si-au pierdut sumele depuse. Cand sa mai recupereze ceva din paguba, au aflat ca singurul bun de pret al institutiei, sediul cooperativei, era ipotecat in favoarea celor de la Cooperativa “Baimareana”. Asa ca singurii care au castigat de pe urma acestui faliment au fost cei de la “Baimareana”. Dupa ce am prezentat pe indelete scenariul falimentului Cooperativei de Credit “Zorile” din Satulung, faliment care s-a soldat cu un prejudiciu consistent adus fraierilor de deponenti, acum vom dezbate finalul strategiei. Cine a avut de castigat de pe urma unui faliment anuntat anticipat? Ipotecarea sediului Cum in fiecare meci financiar exista si un castigator, singurii care au obtinut un beneficiu de pe urma falimentului Cooperativei “Zorile” sunt cei de la Cooperativa “Baimareana”. O ecuatie simpla, care contine doua elemente principale - fostul sediu al cooperativei din Satulung si creditele contractate de la celelalte cooperative -, a fost solutionata la fel de simplu. Cum? Totul a inceput cu nevoia de bani. Deoarece construirea unei sediu a reprezentat un efort financiar prea mare pentru cooperativa din Satulung, sefii acesteia au incercat sa salveze situatia contractand imprumuturi de la Cooperativa “Baimareana” si cooperativele din Ulmeni si Suciu de Sus. In total, sumele impumutate au ajuns la 500 de milioane de lei (300 de milioane de la “Baimareana” si cate 100 de milioane de lei de la celelalte doua cooperative). Ludovic Filip, presedintele Cooperativei “Baimareana”, sustine ca cei 300 de milioane au fost impumutati in mai multe transe, ultimul imprumut fiind conditionat de semnarea unei ipoteci. Acesta a fost primul pas spre pierderea sediului. Presedintele de la “Baimareana” recunoaste ca a solicitat semnarea unei ipoteci in momentul in care a observat ca situatia celor de la “Zorile” nu putea fi remediata. Speculant? O fi, dar este greu de inteles ce i-a determinat pe cei de la “Zorile” sa se imprumute de la cooperativele din structura “Creditcoop”, in conditiile in care nu au beneficiat de nici o facilitate. Poate explica Bujorel. Bujorel Muresan, fostul presedinte onorific, dar fara sa se-mbujoreze. Asa, barbateste. Ludovic Filip a declarat ca dobanda la acele credite era cea de pe piata. Apoi, Filip a incercat sa explice rationamentul care a stat la baza deciziei de alegere ca si creditor a institutiei pe care o conduce: “bineinteles ca s-au impumutat de la noi, doar am fost colegi si, daca totul iesea bine, ei faceau parte din structura noastra. Noi am incercat sa-i ajutam cu acele impumuturi.” Insa pagubitii pun sub semnul intrebarii bunele intentii ale celor de la Cooperativa “Baimareana”. Lichidare prieteneasca O parte dintre membrii cooperatori, nemultumiti de situatie, sustin ca piatra de mormant a fost lichidarea cooperativei in favoarea celor de la “Baimareana”. Gavril Tuns (lichidatorul banuit de membri cooperatori nemultumiti ca ar fi obtinut afacerea lichidarii cooperativei beneficiind de sustinere lui Nechita Pampa, vicepresedintele Cooperativei “Baimareana”) e impacat cu sine: “intotdeauna exista nemultumiti. De ce nu au actionat acesti nemultumiti inainte de a se ajunge in aceasta situatie? Am fost solicitat telefonic sa ma ocup de situatie, probabil pe baza activitatii firmei noastre, dar nu imi mai amintesc cine m-a contactat atunci…” Desi membrii cooperatori din Satulung sustin ca Pampa s-a implicat in evolutia lichidarii, vicepresedintele Cooperativei “Baimareana” neaga ca ar fi avut vreo legatura cu lichidatorul. Ultima suflare Prin vanzarea sediului Cooperativei de Credit “Zorile”, singurul bun reprezentantiv al institutiei, nu s-a reusit decat acoperirea ipotecii si obtinerea a inca 100 de milioane de lei vechi. In iunie 2003, lichidatorul a scos la vanzare sediul, o cladire impozanta din caramida, P+1. Aceasta prima licitatie a fost organizata in data de 10 iunie 2003, iar pretul de vanzare a fost stabilit la 1,206 miliarde de lei vechi. La aceasta licitatie nu s-a prezentat nici un ofertant. O luna mai tarziu, in iulie 2003, s-a organizat o noua licitatie la care s-a stabilit ca pret de vanzare 1,085 milioane de lei vechi. Nici de data aceasta nu s-a prezentat vreun cumparator. Dupa acest al doilea esec, “intens mediatizat”, deoarece Cooperativa “Baimareana” a preluat creditele de la celelalte doua cooperative, in calitate de creditor garantat, au achizitionat sediul la valoarea de 904,5 milioane de lei vechi, bazandu-se pe faptul ca legea le permite achizitionarea cu 75% din suma propusa la a doua licitatie. Avand in vedere ca ipoteca imobilului a avut o valoare de 821 de milioane de lei vechi, cei de la “Zorile” au incasat doar diferenta pana la pretul de achizitie. Ceva peste 100 de milioane de lei vechi. Chiar daca sefii de la “Baimareana” sustin ca atunci nu au facut o afacere prea buna oferindu-le impumuturile, peste numai 15 luni, mai exact in ianuarie 2005, sediul a fost vandut cu 1,5 miliarde de lei vechi. Ceea ce demonstreaza, inca o data, ca “banca nu pierde niciodata”. Mihaela MIHALEA