Baile lui ''Zgarciomanel'', surpate!

Ultimele trei conduceri ale Consiliului Judetean (CJ) au contribuit, prin neimplicare, la dezastrul de la Costiui (in prezent nefunctionale)! Desi de peste trei ani un studiu (de existenta caruia stia chiar actualul presedinte al CJ) semnaleaza pericolul surparilor in zona, nu s-au luat masuri pentru evitarea fenomenului. Alunecarile de teren produc si o gaura in bugetul judetului, pentru ca din 1998 CJ a cumparat Baile de la Costiui, fara macar sa comande un studiu de fezabilitate. Cine raspunde pentru ingroparea banilor publici in haul de la Costiui? Alunecarile de teren de la Costiui ce au acoperit in intregime un lac de 3 hectare si au pus in pericol un grup de case de la marginea satului au “ingropat” si Baile din localitate. Din cauza surparii lacului, amplasamentul Bailor trebuie schimbat si asigurarea lor cu apa sarata e posibila doar prin pompare. Dar asta costa, iar legislatia actuala nu permite Consiliului Judetean Maramures (CJ) sa aloce fonduri pentru astfel de activitati, desi este proprietarul complexului de la Costiui. Asa ca cea mai buna solutie de punere in functiune si administrare a bailor ar fi vanzarea lor. Asta daca se incumeta cineva sa faca o astfel de investitie intr-o zona de risc… Cam asta ar fi, pe scurt, “radiografia” dezastrului de la Costiui. Cum s-a ajuns in acesta situatie, e alta poveste, care arata modul in care sunt investiti banii publici ai judetului, dar si modul in care autoritatile judetene inteleg sa-i protejeze pe cei care i-au ales. Achizitie „pe interes”! Din cauza faptului ca ROMNORD, societatea care a detinut pana in 1998 baile de la Costiui, ajunsese aproape de colaps, CJ a gasit o solutie “salvatoare”: cumpararea complexului. Astfel, in toamna lui ’98, cand CJ era condus de Teodor Luputiu, institutia rupe din bugetul judetului aproximativ 239 de milioane de lei pentru achizitionare Bailor. Numai ca investitia nu a fost precedata nici macar de studiu de fezabilitate, daramite de unul geologic, desi alunecari de teren exista la Costiui de cateva decenii. La un an de la achizitie, au fost aprobate cheltuieli menite sa puna in functiune baile. In 1999, CJ aproba asocierea cu Consiliul Local Rona de Sus si, in acelasi an, CJ aloca 50 de milioane de lei pentru efectuarea de “reparatii strict necesare”, suma “care se va recupera din veniturile realizate dupa punerea in functiune”. Dar teoria s-a dovedit dezastruoasa: veniturile realizate abia ajungeau pentru a plati salariul singurului angajat, un fel de om bun la toate, ce lucra cu norma intreaga doar vara! Probabil, lipsa banilor a fost si motivul care a dus la incalcarea regulamentului de organizare si functionare a Serviciului Public Baile Costiui, aprobat de CJ. Desi Baile trebuiau sa aiba o contabilitate proprie si un contabil care ar fi avut obligatia sa depuna anual un raport privind realizarea bugetului de cheltuieli si contul de executie bugetara, prevederea nu a fost respectata pentru ca... nu a fost angajat un contabil-sef. Asa ca documentele au fost intocmite de Gheorghe Herbil (contabilul sef al Primariei Rona de Sus), care sustine ca nici nu a primit bani pentru aceasta activitate. Insa, nici nu s-a omorat cu depunerea bilanturilor, din cauza ca baile nu aveau profit: “daca nu primesti bani pe care sa-i investesti, n-ai cum sa scoti profit. Nu prea era ce depune, abia ajungeau bani pentru a plati paznicul.” In prezent, situatia e mult mai sumbra. Dan Viorel Drimus, singurul angajat al centrului si administratorul localului din incinta complexului, spune ca Baile au nevoie de fonduri pentru a functiona, ori legea nu-i permite proprietarului (CJ) sa finanteze astfel de activitati: “ar trebui sa fie cel putin doua persoane. Am inteles ca ma plateste Consiliul Local, deci Primaria m-a angajat, din februarie, cu o jumatate de norma iarna si cu norma intreaga vara. Pana acum, alimentarea cu apa era prin cadere, acum nu se mai poate. Era coloana trasa pana la dusuri, acum va ramane abandonata. Ca sa porneasca din nou plaja si bazinul ar trebui niste investitii, dar…” Ati stiut! Scuza folosita de autoritati e ca “fenomenele naturii nu pot fi prevazute”, desi in 2002 Geo Proiect a realizat un studiu care a reliefat problema alunecarilor de teren de la Costiui, a stabilit zona de risc si a propus o inderdictie definitiva pentru constructia de locuinte in zona calamitata si interdictie temporara pentru zonele cu risc mai redus. Avertizarea nu a fost pusa in practica decat dupa producerea dezastrului, in ciuda faptului ca printre cei care stiau de existenta studiului se pare ca se numara si Marinel Kovacs, actualul presedinte al CJ. Ioan Romaniuc (primarul din Rona de Sus), cel care avea obligatia de a nu mai elibera autorizatii de constructie in zona se scuza, motivand ca studiul nu certifica (!) faptul ca... vor avea loc surpari: “atata stiu numai ca s-a facut acest studiu. Noi nu l-am primit, e la Consiliul Judetean, pentru ca e investitia lor. In 2002 s-a spus ca e posibil sa fie niste probleme, nu s-a spus ca 100% exista pericol. Nu ne-a spus nimeni sa nu mai dam autorizatii de constructie in zona, dar nici nu s-a mai construit in zona. La Costiui s-au mai construit niste case, dar nu in zona aceea, mai jos, nu cred ca e zona de risc. Cam la 1,2 km. Din 2001 nu s-a mai putut investi, din cauza Legii bugetului.” Desi geologii avertizeaza ca fenomenul alunecarilor de teren de la Costiui e inca activ, una dintre casutele din cadrul complexului e in plina renovare! Primarul sustine ca e vorba doar de refacerea acoperisului (pentru care nu era nevoie de autorizatii), insa paznicul declara ca e vorba de o “refacerea casutei, nu a acoperisului”, fapt care schimba datele problemei (deoarece pentru o astfel de lucrare e nevoie de o autorizatie, ori pimarul nu mai are voie sa elibereze astfel de documente in zona respectiva). Se pare ca nici celelalte zone nu sunt ferite de pericol, localnicii sustinand ca printre zonele de risc se numara si centrul satului, sub care se afla una dintre galeriile fostei mine de sare. Francisc Traxler, batranul a carui gospodarie se afla in imediata apropiere a zonei calamitate, ne-a declarat: “cunosc toata situatia mineritului, tata a lucrat la mina, era responsabil de galerii, de inundatii etc. Problema asta cu surparea se cunoaste de multa vreme, dar n-a interesat pe nimeni. Dupa parerea mea, exista trei puncte vulnerabile, unul dintre ele in centrul satului. Pentru un batran e greu sa se mute acuma, eu am 81 de ani, nevasta-mea e in spital, dar ’om merge, ce sa facem? Altfel ne trezim intr-o noapte ingropati.” Marinel Kovacs: „S-au discutat numai tampenii!” Presedintele CJ ar trebui sa aiba un atu in plus in toata povestea asta: e geolog. Intrebat de ce nu s-a luat nici o masura dupa primele alunecari de teren, Marinel Kovacs s-a lansat in filosofie: “Nu poti prevedea un dezastru. Am fost la prima intalnire pe tema asta si s-au discutat numai tampenii. Cum poti sa prevezi un dezastru natural? A prevazut cineva tsunami-ul? Ce masuri sa iei cand nu stii cand se va intampla fenomenul?” „Probabil” ar fi trebuit luate masurile mentionate in studiul Geo Proiect, studiu care avea drept scop efectuarea unui Plan de Urbanism Zonal in Valea Stejarului - Costiui. Despre acest studiu Kovacs nu poate spune ca nu stie, mai ales ca a fost platit din bani publici si singurul exemplar exista la Directia Tehnica din CJ. Ori isi amintea de studiu ca geolog, ori ca presedinte de CJ, dar memoria nu trebuia sa-i joace feste. Ioana LUCACEL