Baia Mare, orasul cerului albastru, cere ajutor!

* In plin razboi al cianurilor, Arhivele Nationale Maramures organizeaza o expozitie cu tema: Baia Mare, statiune climatica. In perioada interbelica, orasul de pe Sasar a fost pentru cativa ani statiune climatica. Parcuri, aer curat, pictori, domnite, cer albastru de Baia Mare. Pare o utopie, dar a fost realitatea anilor ’30. Documentele de la Arhive, chiar daca nu sunt o noutate absoluta, reprezinta o gura de aer proaspat in disputele economice, politice si ecologice ale Baii Mari, anul 2010. La manifestare au participat directori ai unor institutii de cultura, deputatul Catalin Chereches, colectionari si multi tineri. sefa Arhivelor maramuresene, Clara Guset, a prezentat expozitia si pe colegii care au realizat-o. „Dorim sa aducem in atentia celor din Baia Mare documente referitoare la o perioada mai putin cunoscuta din istoria orasului. In urma cu exact 80 de ani, Baia Mare a fost declarata statiune climatica”, a spus Clara Guset. Au urmat explicatii, exemplificari din perioada balneara a orasului care a inceput un razboi contra cianurii. Veti afla lucruri surprinzatoare despre Baia Mare. In perioada interbelica, Baia Mare era supranumit „Barbizonul Ardealului”. Locul unde se faurea aur si argint, era orasul unde pictorii din toata Europa veneau sa imortalizeze cerul de un albastru incredibil. Explicatiile specialistilor arata de ce in acea perioada, desi mineritul exista, iar metalurgia de asemenea (la nivelul de dezvoltare de atunci), Baia Mare s-a dezvoltat pe partea dreapta a Sasarului, iar in fata avea un culoar de 35 de kilometri de verdeata, padure. Prin jocul curentilor de aer, in permanenta, Baia Mare primea oxigen din belsug, atmosfera era curata si cerul albastru. Aceasta era partea idilica, in zona concretului lucrurile mergeau pe fagasul normal. De la inceputul secolului al XX-lea, Baia Mare a fost supusa unui ritm alert de dezvoltare economica si culturala, dar mai ales urbanistica. A fost introdus iluminatul electric, s-a asigurat aprovizionarea permanenta a orasului cu apa printr-un faimos apeduct. A aparut Hotelul stefan, au fost dezvoltate caile de comunicatie, industria a prosperat. In perioada interbelica, Baia Mare a fost modernizata din punct de vedere urbanistic. si atunci, ca si acum, prioritare au fost drumurile. Dupa 1920 au fost pietruite si asfaltate numeroase strazi, a fost extins iluminatul electric si s-a amenajat parcul orasenesc. Dupa razboi, lumea a simtit nevoia de a se distra, de a face sport. Au fost construite mai multe stranduri, terenuri de fotbal, de tenis, poligon de tir, patinoar. Prin aceste amenajari, Baia Mare a devenit un oras cochet si linistit, cu o populatie de circa 14.000 de suflete cu o bogata activitate economica, politica si culturala. Era recunoscut, atat in tara, cat si in strainatate. Baia Mare a devenit un important centru artistic, renume datorat in mare masura scolii de Pictura, infiintata in 1896 de catre Hollosi Simon. In aceste conditii, autoritatile vremii au considerat necesar inceperea demersurilor in vederea dobandirii statutului de statiune pentru Baia Mare. La baza organizarii statiunilor balneo-climaterice si climatice din Romania anilor 1920 au stat o serie de acte normative: regulamentul institutiilor hidro-minerale din 1926, Legea Sanatatii din 1930, precum si Legea pentru organizarea turismului din 1936. Parca nimic nu s-a schimbat, sau putem spune ca in acei ani lucrurile se faceau temeinic. Din documentele pastrate la Arhive rezulta faptul ca primele demersuri au fost facute in 1929 de catre deputatul Alexandru Breban si la ordinul verbal al primarului. Dupa un an, Primaria a trimis un memoriu Ministerului Sanatatii, in care se cere incadrarea orasului in categoria statiunilor climatice. Demersurile au avut finalitate favorabila. In 16 iunie 1930, Baia Mare a fost declarata statiune climatica. Acest statut a fost conditionat de realizarea unui parc de recreatie si a unui stabiliment de hidroterapie. Cererile au fost realizate cu rapiditate. In 1931 au fost emise actele pentru Sanatoriul Wagner si cele pentru parcul de recreatie. De remarcat rapiditatea cu care s-a miscat administratia orasului. In plus, s-au luat masuri pentru asigurarea puritatii apei de baut din zona. Pe de alta parte, s-a constituit Comisia locala climatica care a intocmit un album fotografic cu poze din regiunea Baia Mare in vederea dezvoltarii propagandei turistice. Pentru a atrage turisti se acorda reducere de 50% pentru cei care petreceau o anumita perioada de timp in statiune. Vizitatorii, turistii aveau multe puncte de atractie si de petrecere a timpului liber. Parcul Regina Maria, amenajat inca din secolul XIX, era o bijuterie. La sanatoriul Wagner se tratau tulburari ale metabolismului, reumatismul, diabetul, intoxicatiile cu diferite metale, bolile sistemului nervos-central si periferic, afectiuni stomacale. Baile Usturoiul, cu izvoare bogate in sulf, fier si arsen, se utilizau pentru tratarea reumatismului, dar si a anemiilor. In oras mai existau o baie oraseneasca si un strand, un Teatru unde jucau trupe romanesti si maghiare, un cinematograf in care rulau cele mai noi filme americane si europene. Amuzant era faptul ca aceste filme puteau fi vizionate intai in Baia Mare dupa care ajungeau in cinematografele bucurestene. Cazarile erau asigurate de mai multe hoteluri, cel mai impunator fiind Hotelul stefan. Altele erau mai mici, dar la fel de cunoscute: Hotelul Europa, Berger, Takacs si Hotelul Grumfeld. Numarul pensiunilor era mare. Toate aceste amenajari au adus in 1930 un numar de 110 turisti inregistrati. An de an au venit tot mai multi vizitatori ai statiunii Baia Mare. Inainte de inceperea celui de-al II Razboi Mondial numarul turistilor inregistrati a ajuns la peste 1200. Majoritatea erau romani, dar se regaseau si maghiari, cehi si alte nationalitati. De la mijlocul anilor ’30, autoritatile locale au continuat sa dezvolte statiunea, dar si sa promoveze frumusetile locurilor, atat in tara cat si in strainatate, prin intermediul Oficiului Local de turism, a Societatii Carpatina Ardeleana, Societatii Internationale de Turism „Europa”, dar si a diplomatilor romani de peste hotare. Statiunea Baia Mare a facut parte din cele mai importante lucrari scoase de ministerele implicate in fenomenul turistic. Primaria Baia Mare s-a axat pe dezvoltarea bazei sportive din oras. Existau atunci trei terenuri de tenis, doua stranduri, un poligon de tir, un patinoar, doua terenuri de fotbal si mai multe popicarii. Sportivii baimareni erau organizati in mai multe cluburi si societati. Cele mai importante: Clubul sportiv Phoenix, Clubul sportiv Tricolorul, Societatea sportiva FC Carpati, Societatea sportiva Phoenix CSB, Societatea Sportiva Aurum. Sporturile practicate: fotbal, tenis, scrima, lupte, atletism, oina, patinaj, schiul si bobsleigh-ul. In oras existau doua echipe de fotbal, una in divizia A: Phoenix si una in divizia B: FC Carpati. Iubitorii de vanatoare aveau doua societati de profil: Ignisul si Vulturul. Pe tot teritoriul apartinator orasului se puteau vana cerbi, caprioare, mistreti, ursi, vulpi, lupi si iepuri. Se organizau intreceri la care participau sportivi locali, dar si din alte regiuni din tara. Deoarece se puteau practica si sporturi de iarna, autoritatile au incercat sa obtina si statutul de statiune climatica si pe parcursul iernii. Nu s-a reusit. Ministerul Turismului nu a mai fost receptiv la oferta baimareana. Dupa mai bine de opt ani de turism de calitate, a urmat declinul, in primul rand datorita regimului autoritar instaurat de regele Carol al II-lea, dar si de razboiul care a cuprins pana la urma toata lumea. In perioada lui Carol al II-lea, autoritatile de la Bucuresti au hotarat retrogradarea statiunii climatice Baia Mare de la statiune de interes general, la statiune de interes local, ceea ce a determinat protestul locuitorilor, al presei si al autoritatilor locale. Alexandru Breban, fost primar, fost parlamentar, patronul Sanatoriului Wagner, impreuna cu Dr. Anton Turcu, fost primar, au protestat, prin materiale publicate in ziarul „Cronica”. S-au cerut clarificari de la Bucuresti, dar raspunsul celor de pe Dambovita (asemanare izbitoare cu multe din situatiile actuale) a fost ca vestea rea pentru Baia Mare a venit de la Prefectura Satu Mare. Oficiul national pentru Turism a dat asigurari in legatura cu faptul ca statiunea climatica Baia Mare continua sa existe, nefiind desfiintata. Asa a functionat pana ce nordul tarii a intrat sub ocupatie straina. A urmat un razboi urat, un asediu generalizat, ocupatie militara. Statiunea a ramas o amintire frumoasa din alte timpuri. Dupa razboi, nu s-au schimbat doar prioritatile si valorile societatii, ci si infatisarea orasului. Cizma bolsevica a curmat orice incercare de a reinvia un trecut nu foarte indepartat. In primavara anului 1947, Baia Mare arata jalnic, fapt mentionat in ziarul local „Colt de tara”. Comunistii nu au mai acordat atentie potentialului turistic. Dezvoltarea industriala a adus poluarea, iar albastrul de Baia Mare il mai puteai gasi doar in tablourile pictorilor ce s-au format la scoala de pictura baimareana. Expunerea celor de la Arhivele Maramures au scos in evidenta faptul ca Baia Mare poate fi, daca se doreste, una din cele mai frumoase statiuni de odihna si chiar balneo. Nu trebuie decat vointa. Gestul ar trebui facut pentru tinerii care au ascultat cu gura cascata povestile frumoase despre o Baia Mare buna de pus in tablou. Multumim celor de la Arhive pentru materialele date. Opinii Deputatul Catalin Chereches a vorbit despre traditia orasului in turism, despre padurile orasului, despre parcurile existente si cele care sunt in curs de realizare. „Trebuie sa punem osul toti, parlamentari, autoritati, pentru a realiza parcurile ale caror planuri sunt realizate. Trebuie sa recuperam Valea Usturoiul, sa refacem ce este stricat si sa avem un gand bun fata de padure. Avem nevoie de aer curat in Baia Mare si sper ca tinerii si copiii nostri sa vada din nou cer albastru de Baia Mare”; a spus Chereches. Directorul Muzeului de Etnografie, Gheorghe Robescu, unul dintre cei care a studiat documentele interbelice ale Baii Mari, si nu numai, a vorbit de bunul simt al oamenilor de atunci, al respectului fata de sine si fata de oras. „Am gasit multe lucruri interesante, foarte interesante. De exemplu, taximetristii erau obligati sa umble intr-o uniforma specifica, nu aveau voie sa fumeze in masina, trebuiau sa coboare si sa deschida portiera si sa scoata bagajul din portbagaj. Nimanui nu i se parea ca exagereaza. Nu mai vorbim de comert, de felul in care se comportau lucratorii, functionarii. Era o alta lume!”, a spus Robescu. Directorul Directiei pentru Cultura, Ioan Marchis, a vorbit de vocatia culturala a Baii Mari, de scoala de Pictura si, evident, de albastru de Baia Mare. „De fapt, in Europa au existat, lucru valabil si acum, doar patru scolii de Pictura. Una este aici la Baia Mare si nu cea din urma. Orasul nu a fost al ungurilor, nici al evreilor, nici al romanilor. Aici au fost toate natiile. Baia Mare a fost dintotdeauna un oras european!”, a spus Marchis. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro