Baia Mare între Eurovision şi Capitală Culturală

Cel mai important eveniment al ultimilor zile a fost selecţia naţională pentru Eurovision, spectacol desfăşurat în Sala Sporturilor din Baia Mare. Au fost câteva zile în care se poate spune că nordul ţării a fost o capitală a României.

Spectacolul, în producţia TVR, a fost bun şi a demonstrat, în contextul candidaturii Băii Mari, că aici există capacitate pentru organizarea unor evenimente majore, importante. Dar au fost voci pro şi contra. Unii, mai mulţi, au apreciat, dar au fost şi alţii care au criticat. Până la urmă, aşa este în democraţie.

Văzut de la televizor, spectacolul s-a ridicat la nivelul unuia din Occident. Şi de aici în colo se poate discuta aplicat despre costuri, implicări şi toate cele…

Dar subiectul Eurovision a scos în faţă proiectul mult mai important, cel al candidaturii Băii Mari la competiţia în care se va desemna Capitala Culturală a Europei în 2021. Pe lista scurtă au rămas patru oraşe: Cluj, Bucureşti, Timişoara şi Baia Mare.

Se spune că municipiul de pe Săsar nu are şanse în faţa clujenilor, a timişorenilor sau a bucureştenilor. Şi argumentele pentru o asemenea afirmaţie curg pe bloguri, în discuţii oficiale şi neoficiale, în dispute. Pentru băimăreni, acest conflict între unii şi alţii nu prea înseamnă nimic. În mod normal ar trebui ca toţi, cu mic cu mare, să sprijinim candidatura, deoarece un posibil succes ar însemna mult pentru toţi, pentru comunitate. A fi patriot, un fel de patriotism local, poate părea a fi puţin deplasat, dar noi, GAZETA de Maramureş, încercăm să fim obiectivi, să sprijinim orice demers bun pentru oraş şi judeţ. Şi în redacţia noastră sunt păreri şi păreri, argumente pro şi contra, cu toate acestea, toţi ne dorim ca Baia Mare să fie ceea ce ne dorim de 25 de ani. Un oraş în care se stă cu drag, în care se poate munci, distra, se poate visa.

Plecând de la aceste consideraţii, am ajuns la o dispută veche între Baia Mare şi Cluj. O dispută istorică, s-ar putea spune, şi care a avut câştig de cauză în ultimii ani spre ceea ce acum se numeşte nejustificat, capitala Ardealului.

În competiţia pentru 2021 trebuie făcută această menţiune.

După primele ediţii ale competiţiei în care au fost desemnate capitală culturală, oraşe mari, capitale ale unor state importante, s-a constatat că acest statut a generat o dezvoltare importantă şi s-a decis să se ofere o şansă oraşelor mai mici pentru a dezvolta regiuni din ţările UE. O politică a Uniunii ce se desfăşoară pe multe planuri, printre ele şi aceste candidaturi. Trebuie spus că statutul de capitală europeană a culturii înseamnă, dincolo de onoare, mulţi bani ce vin de la UE, sau altfel spus, dezvoltare în toate sectoarele regiunii din care face parte capitala culturală.

Baia Mare, fără Maramureş, nu are mari şanse, dar împreună pot fi invincibile. Nordul ţării este un brand important al României şi poate fi hotărâtor în competiţie. Acest criteriu cu dezvoltarea oraşelor mai mici, de asemenea, sunt un atu pentru Baia Mare.

Cu toate acestea, Baia Mare este comparat cu Cluj şi în mod nejustificat se ridică statui celui din urmă. Dacă punem în balanţă cele două oraşe, acum ea se înclină spre Cluj, dar lucrurile nu au stat aşa întotdeauna. Venim şi cu câteva argumente pe care minunatul nostru săptămânal le-a publicat în mai multe materiale, în decursul anilor.

Din punct de vedere academic, Clujul a fost întotdeauna peste Baia Mare. Mai ales că acum oraşul nostru nu mai are Universitatea de Nord, aceasta devenind o anexă a Clujului. Una dintre cele mai mari pierderi ale Băii Mari.

Dar, economic, lucrurile nu au stat ca acum, adică prost pentru băimăreni.

La începutul anilor ’90, în Cluj, viaţa economică se învârtea în jurul CUG. Aşa se şi numeau cei care învăţau sau lucrau acolo: „cugişti”. În rest, muritori de foame. După prostiile făcute în economia românească, platforma industrială din Cluj s-a prăbuşit şi majoritatea întreprinderilor s-au închis sau au devenit mici pe bucăţele.

În Baia Mare industria încă duduia, ca să folosim o sintagmă la modă. Şi aici platforma IMMUM s-a risipit, dar mineritul şi metalurgia a mai mers câţiva ani.

Ca o recunoaştere a capacităţi economice a Băii Mari, în 1997, în momentul în care România a fost împărţită în regiuni de dezvoltare, capitala regiunii de N-V, din care face parte şi Maramureş, a fost, pentru o zi, în Baia Mare. Aici erau cei mai importanţi scriitori de proiecte din Ardeal, de aici s-au dus la Cluj şi în alte oraşe ardelene.

Din păcate, Boc şi gaşca celor care s-au numit mai apoi grupul de la Cluj au reuşit să mute capitala în Cluj. Politicul a fost hotărâtor.

Ce a urmat!

Fondurile venite prin ADR s-au împărţit discreţionar. Clujul a beneficiat de 120 de milioane de euro în toţi anii care au urmat. Iar Baia Mare, Satu Mare, Oradea, câte 10 milioane, ca să tacă din gură.

Şi în noul exerciţiu financiar se pregătesc scheme asemănătoare prin care Clujul va avea felioaca de tort, iar restul, firmiturile.

Normal că această abundenţă financiară a dus la o dezvoltare a Clujului în detrimentul celorlalte capitale de judeţ. Cei din Cluj, indiferent de culoare politică, au fost de fiecare dată nesătui, doar ei au vrut şi au avut totul. Ultima bătălie s-a dat pentru desemnarea unei societăţi regionale pentru apă şi canalizare. Vitalul din Baia Mare, dincolo de problemele pe care le are, a fost aproape să piardă acest statut de societate regională în Maramureş. Clujenii au luat societatea din Zalău şi au vrut şi în Baia Mare. Acum ei dictează în vreo două judeţe şi îşi finanţează sediul luxos din Cluj cu tarifele existente.

Dar Clujul a mai avut un punct forte, dincolo de nişte politicieni ce au tras pentru ei, implicit pentru Cluj.

În capitala vecinilor noştri a fost Caritas, un fenomen social ce a dus la îmbogăţirea multora de acolo, mai ales. În câţiva ani, cât a durat jocul piramidal, în Cluj s-au făcut mulţi bani ce au fost investiţi în construcţii, în afaceri chiar.

Pe baza ADR şi Caritas, oraşul de pe Someş a devenit mai puternic, mai tare, mai important, călcând peste cadavrele oraşelor mai mic precum Baia Mare. Şi nu este corect, deoarece, la înfiinţarea ADR-urilor, s-a spus că aceste agenţii au ca scop reducerea disparităţilor între judeţele componente, între oraşele reşedinţă de judeţ ale acestora. Că nu s-au redus aceste disparităţi este limpede acum. Ele s-a adâncit. Din păcate, nu prea mai interesează pe nimeni acest aspect, cel mai important din toată povestea asta cu Agenţiile de Dezvoltare.

Dacă punem toate acestea într-o balanţă a dreptăţii, rezultă că Baia Mare ar fi mai îndreptăţită să fie Capitală Culturală a Europei în 2021. Pe acelaşi subiect, vă prezentăm opinia analistului economic şi politic, Alexandru C. Vom reveni.

Să nu hulim

Analiza dirijată a unui fenomen, indiferent că este cultural, economic sau de orice altă natură, nu duce nicăieri, seamănă cu o stradă înfundată.

Să luăm de exemplu afacerea, inclusiv în cultură. Cei educaţi în spiritul economiei centralizate, respectiv a majorităţii persoanelor care au depăşit vârsta de 45 de ani şi din păcate şi a multor urmaşi ai acestora, vor vedea în afacere o tranzacţie financiară, comercială sau  industrială, bazată de obicei pe speculă sau speculaţii, adică ceva care frizează nu numai imoralitatea, ci şi ilegalitatea. Este definiţia din DEX – ul nostru, din 1978.

Sunt deja mulţi a căror percepţie despre afacere se circumscrie ideii că afacerea reprezintă tot ce constituie obiectul unei ocupaţii şi priveşte interesul cuiva (întreprinzător), respectiv activităţi comerciale, industriale, financiare, adică un lucru cu urmări financiare. Este definiţia din Petit Larousse, din 1988, după care suntem obligaţi să trăim şi noi în prezent şi după care au trăit ţările occidentale pe care le mimăm în dorinţa de progres, de îmbogăţire.

Ce diferenţe uriaşe ! Este una din motivele luptei îndreptăţite dintre generaţiile noastre.

Pentru a câştiga într-o afacere este nevoie de cel puţin doi parteneri. Nu înseamnă că unul trebuie să câştige în dauna celuilalt. Înseamnă că amândoi trebuie să câştige, iar mărimea câştigului să fie proporţional cu resursele (umane, materiale, financiare şi informaţionale) depuse în afacere.

Bazat pe cele afirmate, să analizăm recentul eveniment cultural desfăşurat la Baia Mare, Eurovision. Plecăm de la datele iniţiale. România merită să fie prezentă la finala Eurovision de la Stockholm, fiindcă este o ţară demnă, cu oameni demni, cu creaţii culturale valoroase, care au fost validate, şi cu creaţii culturale noi, care trebuie să intre în lupta pentru recunoaştere internaţională.

Cineva trebuie să organizeze selecţia concurenţilor. Numai în dictatură se selectau operele de artă care răspundeau la o comandă politică. De ani de zile, Televiziunii Naţionale i-a venit rolul de a organiza această manifestare.

Din păcate şi TVR-ul a intrat în lupta pentru supravieţuire în economia de piaţă, deşi este un canal de televiziune cu răspândire naţională, care pătrunde în fiece colţişor al României, accesibil fiecărui român. Întrucât manifestarea a fost preluată şi de TVR Internaţional, a permis urmărirea evenimentului în întreaga lume.

Deci am identificat deja doi parteneri în afacere. Din păcate, cei care urmăresc TVR susţin instituţia doar prin adiţionări la facturile de curent, sume insuficiente pentru menţinerea în viaţă a televiziunii naţionale. S-a căutat un sponsor, acesta a fost municipiul Baia Mare.

Cine are avantaje din această afacere? În primul rând, cei care au avut posibilitatea din ţară şi străinătate să urmărească un eveniment cultural de excepţie, fiindcă se prezentau cele mai bune creaţii ale muzicienilor,

textierilor şi interpreţilor din generaţia 2016, sau cum le plăcea să se

prezinte, a generaţiei facebook.

A câştigat şi Baia Mare. Imaginea oraşului a fost distribuită în ţară şi în lume. A fost prezentat ca un oraş frumos, bine gospodărit, ospitalier aşa cum este în realitate şi pe parcursul a multor ore de transmisie a fost rostit numele Baia Mare de zeci de ori. Ce mare diferenţă faţă de acel Baia Mare din 2000, prezentat drept centrul poluării europene, care a captat interesul mondial alături de un alt eveniment la modă în acea perioadă, Kosovo.

Se cunoaşte că în afaceri politica de marketing joacă un rol hotărâtor, se traduce prin notorietate. Se ştie că pentru ca să fii cunoscut în lumea  afacerilor, se plătesc foarte mulţi bani. Baia Mare, prin acest spectacol, are şansa să devină un brand. Oricum o să-i fie cunoscute şi părţile frumoase. Se poate cuantifica profitul acestei afaceri. Dacă vine numai un singur turist în Baia Mare, în plus faţă de anul trecut, şi consumă doar un covrig, atunci acel covrigar este mai bogat cu profitul adus de un covrig. Dar situaţia este mai complexă. Baia Mare poate fi mai bogată prin ce a cheltuit pentru sponsorizarea evenimentului, decât dacă nu ar fi făcut-o.

Au fost pe parcursul evenimentului Eurovision şi unele mici gafe, care te costă în afaceri. Pentru ca să elimini un posibil concurent dintr-o afacere nu trebuie neapărat să-i scoţi la vedere, în timpul negocierilor, părţile lui negative. Nu trebuie să aduci argumente politice în discuţii. Sunt manifestări tipic post comuniste, unde legea talionului precumpănea argumentaţiilor democratice.

Alături de Baia Mare, Capitală Culturală Europeană 2021, proiectul Eurovision sigur va aduce mai aproape municipiul Baia Mare, de aceea aşteptarea numită - dezvoltare durabilă. Baia Mare poate să se dezvolte prin cultură. Niciodată nu se va dezvolta prin industrii poluante în care populaţia să se trezească de dimineaţă cu „Sirena lui Roaită”.