Baia Mare - centru artistic cu vocaţie europeană. 120 de ani de existenţă

Acad. prof. Marius Porumb

În anul 2016, la nivel naţional şi internaţional, celebrăm 120 de ani de la naşterea unui remarcabil fenomen artistic. În vara anului 1896, la Baia Mare,  în micul oraş al minerilor a sosit un grup de tineri artişti, având în frunte pe maestrul lor Simon Hollósy (1857-1917). De numele acestui pictor originar din Maramureş şi stabilit la München se leagă fondarea şi activitatea primei etape a fenomenului artistic băimărean, ce va ocoli încă din start statutul de mişcare artistică provincială locală, fiind de la început o mişcare artistică de anvergură europeană, nu numai prin participarea unor artişti veniţi din diverse ţări ale continentului, dar şi prin modul de abordare stilistică sau prin noutatea exprimării, evoluând ascendent cu vigoare şi continuitate până în contemporaneitate.

Centru artistic de talie europeană, depăşind un secol de existenţă, fenomen artistic la care au participat peste trei mii de pictori, faimos prin realizările sale şi prin marii artişti ce au activat aici, este un  reper important pentru lumea artistică central-est europeană. Acest centru poartă numele BAIA MARE.

O scurtă privire retrospectivă asupra istoriei ne duce spre constatarea că oraşul medieval, numit în latina documentelor de epocă Rivulus Dominarum, în traducere românească Valea Doamnelor, în maghiară Aszonypataka, în germană Frauenbach sau Neustadt, era centrul unei regiuni miniere, unde se extrăgea argint şi aur, preţioasele metale de aici fiind cunoscute în întreaga Europă, nu numai pentru valoarea lor intrinsecă, dar şi pentru creaţiile argintarilor şi aurarilor, sau pentru frumuseţea monedelor bătute în monetăria băimăreană. Baia Mare este înconjurată de ţinuturi cu o străveche cultură şi istorie, iar oraşul avea încă din secolul al XVIII-lea o numeroasă populaţie românească, ce convieţuia paşnic şi în bune relaţii cu maghiarii, germanii, evreii, slovacii şi rutenii. În 1896 populaţia oraşului era de cca. 9800  locuitori, iar în prezent Baia Mare este unul din oraşele importante ale României, având o populaţie de aproape 150 mii locuitori.

Este un remarcabil centru cultural şi universitar, în care se desfăşoară o amplă viaţă culturală şi artistică de nivel european. Baia Mare a fost întotdeauna într-o benefică conexiune cu Ţara Maramureşului, sau cu ţinuturile din jurul său, Lăpuşul, Chioarul şi Codru. Statutul de centru minier al aşezării a făcut ca regiunea înconjurătoare, cu numeroasele sate româneşti de mineri ce lucrau în minele băimărene, cu obiceiurile şi tradiţiile,  arta populară şi folclorul să convieţuiască şi să fie incluse firesc, ca parte integrantă a ambianţei culturale a străvechiului oraş.

Baia Mare este învecinată de ţinuturi cu peisaje de o frumuseţe frustă, cu munţi şi păduri cu o vegetaţie bogată, de un verde strălucitor, ce se proiectează pe cerul albastru, oferind imagini îmbietoare pentru orice pictor peisagist. Pitoreştile sate maramureşene, cordialitatea oamenilor locului cu tradiţiile şi obiceiurile lor şi ospitalitatea nedezminţită, sunt argumente pentru orice vizitator sau călător în aceste minunate ţinuturi. Baia Mare este o poartă spre Maramureşul Istoric, regiune fundamentală pentru istoria şi cultura românească, ţară a străvechii arhitecturi de lemn, cu monumentalele sale biserici de lemn, ce fac parte din patrimoniul mondial UNESCO al Umanităţii.

Şcoala de pictură întemeiată în capitala Bavariei, la München, de prestigiosul artist Simon Hollósy, originar din Sighetu Marmaţiei, era frecventată de doi tineri băimăreni, respectiv János Thorma (1870-1937) şi István Réti (1872-1945), care împreună cu Károly Ferenczy (1862-1917) şi Béla Iványi-Grünwald (1867-1940) au fost primii şi principalii susţinători ai proiectului de a veni la Baia Mare, împreună cu colegii lor din alte ţări europene, pentru a-şi petrece vacanţa la o şcoală de vară.

După prima expediţie din 1896 la Baia Mare, Simon Hollósy a condus în anii următori, până în 1901, Şcoala de vară, devenită ulterior Şcoala Liberă de Pictură, care de la început a avut o participare internaţională, conferind fenomenului artistic băimărean o anvergură europeană. Între 1896-1901 la Baia Mare au participat 237 de artişti din următoarele ţări: Austria, Australia, Cehia, Danemarca, Elveţia, Germania, India, Lituania, Polonia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Spania, Ucraina, Ungaria, S.U.A.

Evoluţia centrului artistic băimărean a fost într-o continuă creştere şi în perioada anilor 1902-1918. Debutul Şcolii Libere de Pictură în anul 1902 are semnificaţia sa în creşterea numărului de participanţi, de la câteva zeci în primii ani, numărul lor depăşeşte o sută la sfârşitul etapei, totalul celor şaisprezece ediţii fiind de 582 participanţi, numeroşi fiind cei ce au fost de mai multe ori. Marea majoritate a participanţilor proveneau din mediul cultural maghiar, respectiv din spaţiul austro-ungar. Privind retrospectiv, cronologic constatăm că activitatea Centrului artistic băimărean s-a desfăşurat sub administraţie ungară timp de douăzeci şi şase de ani, respectiv între 1896-1918, precum şi patru ani în timpul Dictatului de la Viena, din septembrie 1940, până în octombrie 1944.

După Marea Unire din 1918 şi până în prezent, cu o întrerupere nefericită de patru ani, activitatea artistică s-a desfăşurat timp de nouăzeci şi patru de ani sub administraţie românească. O simplă comparaţie a celor două perioade, precum şi evoluţia ascendentă a Centrului Artistic este deosebit de concludentă. În perioada interbelică, Centrul artistic Baia Mare a beneficiat de importante programe susţinute de Ministerul Cultelor şi Artelor din Bucureşti, printr-un aport financiar fără precedent. Am menţiona aici efortul organizatoric făcut în anii 1920-1921 de pictorul Ipolit Strâmbu, profesor la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, pentru realizarea proiectului de extindere şi sistematizare a Coloniei pictorilor din Baia Mare. Participanţii la cursurile de vară de la Baia Mare proveneau în mare parte din spaţiul cultural românesc, din centrele universitare din Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Chişinău.

„Baia Mare s-a manifestat ca un centru – alternativă viabilă, cu o capacitate de atracţie regională exercitată asupra unui spaţiu geografic transfrontalier şi asupra unor spaţii culturale suprapuse, internaţionalizante. Privind-o fie şi numai din perspectiva acestei egale implicări în spaţiile române şi maghiare, mişcarea artistică băimăreană se cuvine să figureze – in integrum – în panoramele istoriilor de artă ale ambelor culturi. Iar la acest fond vin să se adauge iradierile sale cultural-artistice, care ne conduc către alte spaţii culturale europene...”  (Tiberiu Alexa, O incursiune neconvenţională în istoria Centrului Artistic Baia Mare, în vol. Centrul Artistic Baia Mare 1896-1996, Baia Mare, 1996, p.37.)

În prezent la Baia Mare, Filiala Uniunii Artiştilor Plastici din România, cu o vechime de aproape şapte decenii, este una din cele mai active şi mai numeroase filiale din ţară. Filiala băimăreană, împreună cu Muzeul de artă dedicat Centrului Artistic, şi-au asumat rolul de continuatori ai vechilor tradiţii artistice, de coordonare şi organizare  a unor manifestări expoziţionale de anvergură, a unor tabere şi cursuri de vară, a unor evenimente cultural-artistice de înaltă ţinută, având un permanent sprijin din partea Municipalităţii şi a instituţiilor judeţene.

Restaurarea complexului de arhitectură Colonia pictorilor reprezintă dorinţa de conservare a unui spaţiu de referinţă pentru istoria Centrului Artistic şi un mod de omagiere a înaintaşilor, acum la împlinirea a 120 de ani de la fondare. Această iniţiativă benefică o datorăm conducerii Filialei băimărene a Uniunii Artiştilor Plastici (preşedinte Dr. Laura Ghinea), cu sprijinul Ministerului Culturii şi a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, precum şi cu susţinerea financiară a Municipiului Baia Mare. Centrul Artistic Baia Mare, prin importanţa sa deosebită, ca fenomen artistic transfrontalier reprezentativ, fondat şi dezvoltat în spaţiul central-european, s-a desfăşurat şi continuă să fie viabil şi în prezent, împlinind acum o longevivă existenţă creativă. Este una din cele mai ample desfăşurări de forţe artistice europene, cu participarea a peste trei mii de artişti plastici, fenomenul fiind generator de personalităţi de marcă în domeniul artelor, recunoscute şi apreciate pe plan internaţional.

Încercarea de a confisca un asemenea fenomen de talie europeană în folosul unei entităţi restrânse sau a unui grup etnic, ar însemna o diminuare a valorilor europene  şi universale  pe care le emană mişcarea artistică băimăreană de-a lungul celor douăsprezece decenii de existenţă. Prin calităţile sale, prin participarea masivă a pictorilor aparţinând numeroaselor naţiuni la grandioasa înfăptuire cultural-artistică, Centrul Artistic Baia Mare reprezintă un tezaur ce aparţine umanităţii, o moştenire ce merită a fi transmisă viitorimii, fiind un puternic argument pentru a fi înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

(Picturile aparţin Muzeului Judeţean de Artă „Centru Artistic Baia Mare”)