Babino, bucatica din Rusia

Locuitorii micii localitati Babino, situata la 1.129 km est de Moscova, isi pun doua dorinte pentru viitor: sa primeasca gaz si sa-si vada drumurile asfaltate. Adapostit intr-o vale impadurita, in Urali, satul traieste ca in Evul Mediu. Cea mai mare parte din cei 2.000 de locuitori gateste si se incalzeste cu lemne, ia apa de la pompa si se infunda pe drumurile noroioase la topirea zapezii, scrie ziarul francez Le Monde, preluat de Agerpres. Drumul care strabate Babino dintr-o parte in alta a fost asfaltat, dar acum 50 de ani. Micile ferme au primit cateva bucati de pamant, insa cea mai mare parte a bunurilor colhozului a incaput pe mana companiei Vostocinii, veritabil monopol apartinand oligarhului Andrei Oskolkov, care sta la Ijevsk. „Am revenit in secolul al XIX-lea, satul are un stapan. Toata lumea ii stie numele, dar nimeni nu l-a vazut pe aici”, spune Nadejda Fomina, fermiera foarte implicata, deputata a cantonului. Pentru ea, Babino seamana putin cu satul din „Motanul Incaltat”: „N-aveti decat sa intrebati cui ii apartin pamanturile, hambarele, silozurile, iazurile si vi se va raspunde, ca in poveste, ca sunt proprietatea marchizului Carabas sau, mai degraba, a marchizului Oskolkov”, spune ea. In 20 de ani, jumatate din pamanturile arabile n-au mai fost cultivate. „ Pe vremea mea, se cultiva si cea mai mica portiune de pamant, iar astazi, campurile sunt acoperite de buruieni”, se plange Iulia, 77 de ani. Ca si sotul ei, Leonid, 78 de ani, s-a pensionat de la colhoz: ea a fost tractorista, iar el a lucrat toata viata ca sofer. Pentru ca pensiile (4.000 ruble pe luna fiecare, adica 88 de Euro) nu le ajung pentru mancare, au o gradina de zarzavaturi, o vaca, un porc si gaini. „M-as lipsi de toate astea, pentru ca e mult de munca”, marturiseste Iulia. „Ne-am instalat apa curenta de multa vreme. Este un avantaj, caci jumatate din locuitorii din Babino merg la pompa”, se mandreste Leonid. Amandoi viseaza ca gospodaria sa aiba gaz. Conducta nu trece departe de ei, dar pentru racordare, le trebuie 100.000 ruble (2.222 Euro), cu mult peste puterile lor. In aceasta tara, primul producator de gaz din lume, exista un program federal care prevede introducerea gazului la tara, program care, evident, nu a ajuns inca la Babino. „Gazprom castiga multi bani, dar majoritatea satelor nu este racordata. Conducatorii nostri se lauda mereu cu bogatiile noastre, dar la ce folosesc, daca oamenii nu profita de ele?”, se intreaba Nadejda Fomina. Ea s-a prezentat pentru un post de deputat al cantonului in 2005, iar candidatura sa spontana i-a adus multe necazuri. De la inceput, si-a pierdut postul de bibliotecara la Casa de Cultura din sat, care functioneaza intr-o biserica veche, de la care comunistii au scos cupolele. Satenii au inceput sa n-o mai salute, afisele sale electorale au fost rupte. „Seful administratiei locale le-a interzis sa-mi mai vorbeasca. Satenii l-au ascultat, i-am inteles, altfel riscau sa-si piarda serviciul”, spune ea. Insa, in seara votului, Nadejdei, care asista la numaratoare, nu-i venea sa creada: cea mai mare parte din voturi era pentru ea. „Nu-mi dadeau buna ziua, insa inima lor tresarea pentru mine”, isi aminteste ea. Cand a fost aleasa, a primit inapoi slujba de bibliotecara. In fiecare dimineata, se scoala in zori, mulge cele trei vaci si pleaca pe jos la Casa de Cultura, la 5 km de casa ei. Acolo, primeste si pasurile celor din circumscriptia ei. Unul dintre ele: n-ar trebui interzisa vanzarea de alcool care face ravagii printre tineri? Deputata este pentru. In cele opt bacanii din sat, berea, votca, coniacul ocupa un perete intreg. Preturile sunt convenabile, 100 de ruble (2,22 Euro) litrul de votca, 40 de ruble (88 eurocenti) jumatate de litru de bere, ca si un litru de lapte. In fiecare sambata seara, la „diskotieka” (bal) organizata la Casa de Cultura, adolescentii isi ineaca amarul in alcool. Cei mai instariti cumpara de la bacanie. Cei saraci, cu 20 de ruble (0,44 eurocenti), isi platesc un litru de „kompozitia”, bautura pe baza de alcool industrial. Consumul acesteia poate avea efecte fulgeratoare. In fiecare an, intre 35.000 si 40.000 de rusi mor din cauza consumului de alcool contrafacut. Ca majoritatea femeilor din Babino, Nadejda ar vrea ca alcoolul sa fie interzis. „Mi se spune ca statul ar pierde, astfel, multi bani, dar, daca nu se face nimic, tara va pieri”, spune ea. La inceputul mandatului sau, spera sa poata schimba lucrurile, „sa-i ajute pe tineri sa-si gaseasca de lucru, locuinta”. Astazi, entuziasmul sau s-a topit: „Fara mijloace, sustinere, sunt neputincioasa!”. Satul nu are propriul lui buget, fondurile vin de la adminstratia cantonului. De lucru nu se gaseste usor, iar initiativa nu este incurajata. Cel mai mare angajator este fostul colhoz. Transformat in societate pe actiuni dupa caderea regimului comunist in 1991, aceasta societate de crestere a porcilor si producatoare de lapte da salarii de la 3.000 la 5.000 de ruble (de la 66 la 111 Euro). „Cine are chef sa munceasca pentru acest salariu? Tinerii nostri prefera sa-si incerce norocul la oras”, spune Vasili, un om de 50 de ani. Si el agricultor, abia ii ajung banii pana la sfarsitul lunii. Mai face pe soferul, pentru a castiga ceva in plus. Dar banii tot nu ajung. In primavara lui 2008, pretul laptelui a scazut iarasi. Nemultumiti, micii fermieri si-au imprastiat atunci productia pe drum, in semn de protest. Le Monde