Sute de milioane supte de betonul - burete tip Intracom - Podu' Roschii

Dupa cum v-am anuntat, discret, saptamana trecuta, iacata a venit randul servirii celei de-a doua masline, ca aperitiv, la festinul organizat in cinstea domnului Rosca, cu voia dumneavoastra manager al societatii Intracom SA si prieten adevarat al baronului sef al judetului, Alexandru Cosma. Felul de baza al banchetului va urma, picurand, curand. Pentru ca, nu-i asa, un festin de la masa baronilor trebuie sa aiba si un fel principal, nu vom intarzia cu servirea lui.

La inceput au fost apele, adica inundatiile din martie 2001, care au dat peste cap, aproape in intregime, infrastructura nordului judetului. Dupa retragerea mareei, Consiliul Judetean a purces la reasezarea lucrurilor in matca lor fireasca. SC Intracom SA a fost aleasa ca fiind firma care va repara drumurile si podurile stricate de viituri. Fara licitatie, data fiind situatia speciala, ci doar prin incredintare directa, Rosca a reusit, miraculos ati zice (he, he!), sa puna gajba pe lucrari de 41,8 miliarde lei, la niste preturi care au inmarmurit concurenta si au dat peste cap definitiv costul devizelor de lucrari din Maramures. Printre multele obiective reparate, indreptate, transformate ori contorsionate de Intracom, am ales azi, pentru cititorii GAZETEI, care sunt la fel de intransigenti ca noi, un pod. Podul Cupcii din comuna Budesti, care a fost refacut de oamenii angajati de adevaratul Mesteru' Manole din Consiliul Judetean (Radu Rosca), pentru suma de 1,7 miliarde lei. In comuna montana Budesti, in partea de sus a asezarii (Susani), trece un rau navalnic, denumit Cosau. Carele, cu ocazia diluviului de acum trei ani, a rupt vechiul pod, lasand susanenii izolati de restul lumii. Asa ca Rosca a fost chemat de urgenta, sa rezolve beleaua.

Veni, vidi, critici

Am fost si noi si am vazut lucrarea care valora pe hartie, la acea vreme si rata a inflatiei, circa 70 de mii de dolari. Naspa. Noul pod arata ca un acoperis de prepeleac. Adica este foarte inalt fata de drumul care-l traverseaza, rambleurile de acces fiind exagerat de scurte. Panta e asa de mare, pentru ca cineva s-a zgarcit cu materialul de umplutura si cu zilele/om lucrate. Masinile mai trec cum trec. Dar atelajele cu cai, si alea-s grosul vehiculelor pe acolo, vai de capul lor. Saracii caluti isi rup salele opintindu-se la deal, sa ajunga sus adica, pe podul lui Rosca. Numita minune a Maramuresului are vreo 15 metri lungime, sase latime si este alcatuita din sase tabliere de beton, care sunt sustinute de doua picioare incastrate in maluri. Asa-zisele picioare sunt, de fapt, niste ziduri de beton, in spatele carora s-au ingramadit bolovani. Ce-i drept, puntea cu pricina are balustrade vopsite rosu tarcat cu alb, ca echipa Arsenal (preferatii mei). Dar asta nu m-a impiedicat sa vad ca podul nu e prevazut decat cu o rampa (trotuar pietonal) dezaxata, pe cealalta latura a maretei zidiri nemaiajungand betonul, dorim sa credem. Pentru ca, altfel, nu s-ar explica de ce o autoutilitara plina cu beton s-a intors din centrul satului, din drumul spre Podu' Cupcii, ajungand sa fie descarcata tocmai la 25 de kilometri distanta, in Vadu Izei, pe santierul casei in constructie a stim noi cui (si veti sti curand si voi). Apoi, tot penuria de beton o fi stat la baza deciziei de a lasa pe malul stang, exact in aval de tabliere, malul decopertat, alunecarea acestuia fiind oprita, pana la urmatoarea inundatie, de cativa bolovani atarnand unul in celalalt, intr-un fragil echilibru. Ne oprim aici cu comentariile la adresa nevinovatului obiectiv strategic.

Biraul, sustarii si fondi

Cautand mai multe informatii despre cum s-a putut intampla sa se receptioneze o asemenea paranormalitate, am poposit in cabinetul primarului, om al partidului de guvernamant, cel mai tanar birau al judetului, Liviu Tamas. Omul, binevoitor, de altfel, s-a inrosit brusc cand i-am comunicat ca suntem acolo pe fondul unor reclamatii privind Podul Cupcii. Desi cu fata de om sobru, imbumbat la patru ace si cu cravata, domnul primar tot a reusit, in ziua de Sfanta Maria, sa traga urmatoarea declaratie izvorata din gandirea-i aleasa: "Apoi, tate reclamatiile-s facute de tati sustarii de pa drum! Sa-i duca fondi pa tati!" "Sustar" este un regionalism pur maramuresean, care provine din lexicul limbii germane (schuster) si care inseamna, la origine, "pantofar". Ca sound este foarte aproape de schustern (timid) sau schuldner (datornic). In graiul morosenesc, acest termen defineste un om de nimic, un netrebnic, un boschetar. Celalalt arhaism, "fondi", reprezinta un personaj mitic negativ, ceva in genul dracului ori ca Michiduta. Cand a folosit respectivii termeni, domnul primar s-a referit la inamicii domniei-sale din comuna, mai precis la "opozitia constructiva", cum a caracterizat-o chiar el. Liviu Tamas ne-a declarat ca podul este bun si ca lucrarea este de calitate.

Alt pod, aceeasi poveste

Prin sat, lumea nu pare, insa, asa de incantata de noul pod peste Cosau. Un localnic, caruia nu-i dam numele din motive lesne de inteles, ne-a spus ca vechiul podet, care era construit simplu, din traverse de metal, era mai bun si usor practicabil, dar a avut ghinionul sa fie spalat de ape. Altul a tinut sa ne spuna ca, atunci cand ploua, de pe mostra de infrastructura tip CJ, apa se prelinge in curtea primei case din apropiere, aflata la doi metri diferenta de nivel de tablier, cea a familiei Chindris (pe care nu i-am gasit insa la domiciliu, sa ne spuna ei cum fac baie in apa adusa de podu' Roschii). Si alti budesteni s-au plans de calitatea lucrarii, dar n-o mai lungim. Pentru edificare, se poate compara Podul Cupcii cu un altul, aflat la un kilometru distanta, tot in Budesti, in fata bisericii noi, pod care are doua trotuare, este lat cat incape, are ziduri de aparare lungi de zeci de metri (nu ca impricinatul, ale carui rambleuri nu au nici jumatate din acea lungime), balustrade pana si pe zidurile de protectie, si la care accesul se face omeneste, pe o rampa insesizabila ca panta. Daca receptia lucrarii comandate si platite de CJ (al carui membru este chiar executantul podului, domnul Rosca), ar fi fost serioasa, Intracom SA ar fi picat corigenta. Asa, GAZETA scrie prea dur, vor zice carcotasii. Si pentru ca la aperitiv aveti nevoie si de o scobitoare, poftiti una: tot Intracom, tot prin comanda a CJ, tot fara licitatie, tot pentru inlaturarea calamitatilor din 2001, a executat in Sighetu Marmatiei un pod in valoare de 80 de milioane de lei. Am fost si l-am cautat, acolo unde scria ca este, pe strada Campu Negru. L-am gasit, intreband in stanga si in dreapta, dupa ce am trecut de vreo doua ori peste el, fara sa-l observam. Iata marfa: pe ulita desfundata, a fost taiat cu excavatorul un sant transversal, acolo a fost aruncat un tub de azbociment cu diametrul de vreo 80 de centimetri, la capete s-a turnat nitel beton, totul a fost acoperit cu balast si, bonus curat, s-a mai sapat o transee lunga de vreo 50 de metri, munca de o ora pentru un Castor, ca sa aiba apa unde fugi. Pentru asa maruntis, doar n-ati vrea un pod sa se vada de pe Luna! Eu faceam treaba aia cu un utilaj si un om de ajutor in doua zile. Luam vreo 3.000 de dolari la cursul de atunci al pariului? Luam. Asa, am luat dusmani la bord. Deh, pa mine nu ma cheama Rosca, nu sunt baronas PSD si, mai ales, nu sunt prieten cu Cosma, parintele CIMP-ului.

Teofil IVANCIUC