PREMIER ENGLEZ CU SANGE MOROSAN?

Vineri 31 octombrie, pe o ploaie mocaneasco-britanica, echipa GAZETEI a purces la drum pentru a depista originile lui Michael Howard, noul lider al Partidului Conservator din Marea Britanie. Radacinile lui Howard se afla in comuna ucraineana Ruscova, din fundul Tarii Maramuresului.

Ora 5,30. Am plecat cu noaptea-n cap. Baia Mare-Ruscova, via Sighetu Marmatiei (pentru completarea echipei care urma sa dea de urma stramosilor noului lider al Partidului Conservator din Marea Britanie si posibilul succesor al premierului Tony Blair). Frig de final de octombrie. La sosirea in Ruscova ne indreptam spre primarie. Surpriza, animatie ca niciodata. Ne uitam in stanga si-n dreapta, dar nu zarim nici carul de reportaj al televiziunii nationale si nici pe Andreea Marin. Pe ultima, recunoastem ca am fi vrut s-o vedem. Nu va ganditi decat la faptul ca ar mai fi dat culoare peisajului mohorat. Aoleo, abia acum, treziti din vis de frigulul patrunzator (si de absenta Andreei) am observat ca avem picioarele infipte in noroiul ulitei. La primarie am aflat ca biraul Vasile Pop este ocupat cu ziaristii! Si inca straini. Pentru ca britanicii s-au miscat mai repede decat romanii nostri si au fost curiosi sa afle satul originar al liderului Partidului Conservator. Timp de cateva ore am batut ulitele noroioase ale satului, vorbind cu cei mai varstnici dintre cei a caror memorie a ramas intacta. Pe Alexa Bumbar (93 de ani) l-am trezit din somn ca sa-i dam vestea cea mare: un urmas al evreilor din Ruscova a devenit mare lider politic, cu reale sanse de a deveni prim-ministru al Marii Britanii. Intr-o ora, tot satul fierbea, desi afara erau doar 5-6 grade Celsius. Crasmele au inceput sa se umple incet, la fel si tolba noastra cu informatii.

Istorie evreiasca

Comuna Ruscova, azi cu populatia preponderent ucraineana, a fost locuita, pana in 1944, de o multime de evrei. De la pensionarul Vasile Horvat (profesor de istorie) si de la Liuba Horvat (fiica sa, cercetator la Muzeul Judetean Satu Mare) am aflat ca primul evreu a sosit din Galitia in comuna maramureseana, in jurul anului 1780. Acesta a fost urmat curand de altii, astfel ca la recensamantul din anul 1900 existau deja 494 de israeliti, dintr-o populatie totala de 2.100 de locuitori. In 1930, censul arata urmatoarea structura, pe confesiuni, a Ruscovei: 2.025 de greco-catolici ruteni, 1.032 de mozaici, 30 de greco catolici romani, 7 ortodocsi, 18 adventisti si 20 nedeclarati. Adica, dintr-un total de 3.158 de cetateni, o treime o reprezentau evreii. Israelitii aveau doua sinagogi (ambele in centrul satului), una amplasata pe locul unde azi se afla o casa contemporana, cealalta stand si azi in picioare in fata primariei si functionand ca magazin, cu transformarile de rigoare. Comunitatea evreiasca ruscovana mai avea si un cimitir, hahami si un rabin. Notabilitatile etniei erau reprezentate de cei doi medici, de notar, dar si de alti intelectuali. In anul 1944, evreii care se aflau atunci in comuna plasata sub sfera de influenta a Ungariei horthiste, au fost stransi cu totii si dusi in ghetoul de la Viseu de Sus, de unde au fost expediati cu vagoanele de vite in lagarele de exterminare de la Auschwitz si Buchenwald. Inapoi s-au intors, in 1945, doar 50 de supravietuitori: membrii familiilor Askiberz, Meyle, Azdril. Acestia s-au stins incet ori au emigrat, ulterior, in Israel (ultimul, pe nume Hamhil, abia in anul 1988).

Hecht, tatal

Evreii Ruscovei sunt acum celebri. Fiul fostului lor consatean Bernat Hecht este nou lider al Partidului Conservator din Marea Britanie. Povestea lui Michael Howard e la fel de spectaculoasa ca si scenariul unui film captivant. Bernat Hecht era un evreu nascut in satul Ruscova (Maramures) care, pe cand avea 23 de ani, a emigrat in Tara Galilor in momentul in care Hitler a inceput sa-si manifeste tot mai accentuat pornirile antisemite. Ajuns in anul 1939 in provincia galeza Swansea, si-a deschis un magazin de imbracaminte si s-a casatorit cu Helene (evreica emigranta inca din copilarie in Tara Galilor). In 1941, in Gorseinon (Tara Galilor), s-a nascut fiul lor. A fost botezat Michael. Pe cand acesta avea doar sase ani, tatal sau a decis sa-si schimbe numele din Bernat Hecht in Bernard Howard.

Urmasul lui Margaret Tatcher

Michael Howard si-a inceput studiile la scoala Llanelli Grammar si la Colegiul Peterhouse al Universitatii Cambridge. Apoi, a debutat in cariera de avocat in 1964, la Tribunalul din Inner, iar in 1982 a fost numit consilier al Coroanei. Peste doar un an, devenea membru al Camerei Comunelor. Cariera diplomatica a lui Michael Howard a inceput in 1987, cand era in Ministerul pentru Apa si Planificare si a continuat cu numirea sa (in 1990) ca secretar de Stat pentru forta de munca. Fiul emigrantului maramuresean este cel care a negociat excluderea Marii Britanii de la Capitolul Social de la Maastricht. In 1992, devine secretar in Ministerul Mediului, iar un an mai tarziu devine ministru de Interne. In cei patru ani in care a detinut aceasta functie a reusit sa reduca rata criminalitatii la 18% (procent considerat de britanici ca un veritabil record). Dupa ce a fost promulgat actul restrictionar al imigratiei ilegale (promovat in special de Howard), gazetarii timpului au declarat ca este atat de dur, incat nici parintii lui Michael n-ar fi putut emigra respectand riguros litera legii. Luat la intrebari despre schimbarea numelui, mister Howard a declarat ca acest fapt nu l-a afectat emotional si ca nu se simte un outsider.

Familia Hecht

Am gasit familia Hecht in bazele de date israeliene privind genealogia marilor familii, dar si in listele mortilor in Holocaust. Astfel, in ”Cartea memoriala a martirilor din Ruscova” (editata in 1969, de Y.Z. Moskovits, la Tel Aviv) se afla o lista cu 50 de nume de familii care au murit la Auschwitz. Alaturi de membri ai familiilor Moskowitz, Goldstein, Rosenberg, Singer, Solomovits, Fried, Adler, Taubman sau Kahana, am gasit si numele de Hecht. Mai mult ca sigur, rudenii de-ale liderului conservator (probabil unchi, matusi si verisori, care n-au fost suficient de inspirati ca sa emigreze in Anglia). Pe pomelnicul mortilor din Transnistria (1941) am identificat un alt Hecht. Fejka Hecht, nascuta in 1885 si decedata in 1941, care a locuit in actuala Moldova.

Tatal ”avea barba si peisly”

Astazi, in comuna ucraineana, doar cativa octogenari isi mai amintesc de tatal lui Michael Howard, ca despre unul dintre multii evrei vorbitori de idis cu care conlucrau pe vremuri. Amintiri cetoase, fara a mai pastra in imaginatie fizionomia sa, decat la modul generic ”avea barba si peisly (perciuni - n.red.), ca toti evreii de atunci”. Dupa ce s-a dovedit ca tatal lui Gerhard Schroeder a fost ucis in timpul celui de-al doilea razboi mondial langa Cluj (constituindu-se astfel o punte de legatura spirituala intre Transilvania de Nord si cancelarul Germaniei), acum, posibilul viitor prim-ministru britanic se dovedeste a fi originar din Maramures. Ambele cazuri sunt legate indisolubil de razboiul declansat de Hitler, acum 60 de ani. Maramuresul poate fi mandru. Este tara parintilor lui Michael Howard, presedintele Partidului Conservator din Marea Britanie. Ramane de vazut daca va contribui Howard la iesirea din situatia grea in care se afla comuna Ruscova, localitate saraca si greu incercata de recesiunea economica pe care o traieste acum Romania.

Orasul natal al lui Howard

Michael Howard, liderul Partidului Conservator, s-a nascut in anul 1941 in orasul galez Goreinon. Numele orasului vine, potrivit unei legende locale, de la un eveniment din anul 991. Atunci, oastea printului Ithol (al galezilor din sud) a purtat o sangeroasa batalie in Garnoch Common cu armata printului Meredith (din Glamorgan). Ithol, cunoscut pentru cruzimea sa, a fost infrant. Legenda spune ca printre ostenii lui Meredith era si un anume Einon Hywell. Dupa batalie, Hywell si-a asezat oamenii pe Gorse, langa Penllergaer. Ulterior, numele asezarii a derivat in Gorseynon si apoi in Gorseinon. In 1840, populatia din Gorseinon era formata doar din 250 de persoane. Prima biserica a fost construita in 1882. A fost prima biserica electrificata din Tara Galilor.

Mai mult ”muc si sfarc”

Alaturi de reporterii GAZETEI, la Ruscova s-au aflat si doi jurnalisti britanici, de la publicatia ”The Mail” din Londra (preferati de primarul Vasile Pop, in detrimentul nostru – normal, nu-i asa? Ha, ha, ha) . Baietii, cu tracul specific nordicilor. Mai mult ”muc si sfarc”. Am incercat sa intram in dialog cu ei, dar nu s-au aratat incantati. Unul, pe nume David Pull, ne-a spus cate ceva despre politica lor, dar celalalt ne-a atras atentia sa nu-i citam si sa nu le facem poze. Am remarcat o oarecare teama de a nu le fura subiectul si a-l raspandi prin mass-media europeana, in timp ce noi speram la o colaborare profesionala. Din fericire pentru noi, care am discutat cu toti octogenarii gasiti, englezii au fost indrumati de primar spre un batran de 70 de ani, care le-a spus ca Bernar Hecht a fost morar. Nu excludem posibilitatea ca o ruda a familiei sa fi fost morar, nici ca batranul ”ghid” sa fi fost amnezic, dar toti ceilalti cu care am vorbit, ne-au confirmat raspicat ca Bernar fusese negustor. ”Thank you”, dom’ primar.

Misterul din cimitir

Desi ultimul evreu a parasit Ruscova in 1988, spiritul evreilor se resimte in tot satul. Elocvente in acest sens sunt casele (din lemn si piatra - cei instariti) si cimitirul (singurul loc unde se mai gasesc urme scrise ale vechii populatii). Cimitirul este amplasat pe coasta unui deal si reprezinta o adunatura de cateva zeci de morminte mai vechi, amestecate cu unele mai noi. Pe lespezile de veci se regasesc inscriptii in ebraica, ”steaua lui David”, policandrul cu sapte brate, ciorchini de struguri. Ultimul evreu plecat, pe nume Hamhil, a strans in 1988 toate cartile evreiesti din localitate si le-a ingropat in cimitir, intr-un loc numai de el stiut. Azi, cimitirul este singura punte de legatura a numerosilor vizitatori evrei, care vin din toata lumea pentru a rascoli trecutul. Pe lespezile vizitate, evreii care trec prin cimitirul din Ruscova, lasa cate o pietricica, in semn de aducere aminte. ”Nu are cine sa se atinga de ele, aici nu intra nimeni”, ne spune, tainic, paznicul cimitirului, peste care pluteste un aer de mister.

Ud la… fund

Primarul comunei Ruscova este Vasile Pop. Un nume pe care nu suntem siguri ca l-am fi amintit, daca alaturi de acesta nu am fi trait o experienta enervanta. Vineri dimineata, pe la ora 9, echipa redactiei a ajuns la sediul Primariei, unde a dat nas in nas cu Pop. ”Ce bine!”, ne-am gandit. Numai ca primarele era deja ocupat cu echipa de jurnalisti englezi. ”Imi pare rau, cu voi lucrez, nu cu strainii, dar ei au venit primii, aveti putina rabdare”, ne-a luat primarul. Am fost destul de rabdatori. Dupa cateva ore, Pop i-a luat pe englezi la un mic protocol, la o casa din localitate. Am decis ca nu mai e cazul s-o lungim si sa-i cerem cateva informatii, dintre miile cu care i-a umplut pe musafiri. Dupa ce a decis sa avem un dialog civilizat in strada, s-a asezat pe o bordura, taman intr-o balta. La intrebarea ”aveti registre agricole vechi?”, Pop a cedat. ”Daca asa ma luati la rost, am terminat!”, a declamat martial Pop, realizand, in sfarsit, ca era ud la… fund.

Prietenul din copilarie al tatalui

Despre familia Hecht, doar cei mai batrani din sat isi aduc aminte. Memoria le joaca feste. Petru Bilici, in varsta de 82 de ani, este unul dintre cei care l-a cunoscut personal pe Bernat Hecht. ”Eram prieteni din copilarie. Ne jucam impreuna cu copiii din celelalte familii. Mai erau din familia Hersleb, Fried, Taubman, Rosenberg, Zaida. Familia Hecht, la fel ca multe altele din sat, avea un magazin, in care se vindeau de toate. In razboi, eu am luptat in armata maghiara si nu am fost acasa cand evreii au fost deportati de Hitler”, povesteste Bilici. Pe parcursul discutiilor, batranul ne studiaza cu atentie si ne intreaba cum se face ca Bernat Hecht are urmasi tocmai in Anglia. Ii spunem ca asta incercam sa aflam si noi. Bilici vorbeste curent sase limbi: ucraineana, rusa, idis, maghiara, romana si germana. Zice ceva in idis, iar Teofil ii raspunde tot in idis. Mosul da din mana si rade. ”Daca scrieti acolo, sigur isi aduce aminte Hecht de mine”, ne spune la plecare.

Cuvintele durului Howard

l 6 octombrie 1993: ”Sistemul inchisorii functioneaza. Se asigura o protectie impotriva criminalilor, jefuitorilor si violatorilor si face ca multi din cei care sunt tentati de a comite un delict sa se gandeasca de doua ori inainte. Asta poate insemna ca mai multi oameni vor ajunge in inchisori. Nu ma eschivez de la asta. Succesul sistemului nostru de justitie nu va mai fi evaluat dupa cat de putini oameni sunt in inchisori.” l octombrie 1995: ”Daca nu vrei sentinta, nu comite delictul. Un nu hotarat impotriva sentintelor cu jumatate de norma pentru delicte cu norma intreaga.” l 10 ianuarie 2003: ”O crestere a numarului de delicventi in inchisori conduce la o scadere dramatica a criminalitatii.”

Cum e descris de ceilalti

Michael White (ziarist la Guardian): ”Dovada regulii ca uleiul pluteste la suprafata apei.” Ann Widdecombe (15 mai 1997): ”Intentionez sa il ranesc politic si sa-i sabotez sansele la conducerea partidului. Are in el o latura intunecata.” Derek Lewis (director de penitenciar): ”Prea mult din ceea ce face el e orientat spre propria sa cariera politica, prea putin spre politica in general si interesul public. Cred ca e un defect serios pentru cineva care aspira sa devina un lider politic.” John Carvel (ziarist, Guardian): ”E ca un ratoi, miscandu-se cu seninatate in lacul politicii intr-un triumf aparent al miscarilor lipsite de efort; sub nivelul apei, de fapt, el vasleste cu furie.”

Previziuni adeverite

Aveti, din nou, dovada ca suntem niste rafinati. Nu ne vom permite sa radem de cei care au scapat un asemenea subiect, asa cum au scapat si ”Cazul Mich”. E sambata dimineata, ora 534 si nimeni din presa locala nu a dat nici o informatie despre legatura dintre Michael Howard si Maramures. Aparand duminica dimineata, probabil vom fi un ”izvor” pentru ”materiale de revenire”. Acum ne vom retrage pentru a-i lasa pe colegii din presa sa lucreze... Prietenilor de la ”Glasul Maramuresului” le uram la cat mai multe numere si-i asteptam cu o sampanie. Campionii ca si noi beau sampanie!

Teofil IVANCIUC
Ciprian DRAGOS