Noi suntem cei mai buni!

Dupa 100 de aparitii, nu suntem modesti, dar suntem realisti

Orice aniversare pare destinata retrospectivei, analizei si predictiilor. La implinirea a 100 de aparitii ale GAZETEI de Maramures, mi-a revenit ingrata sarcina de a-mi intervieva colegii. Ca urmare, le-am adresat tuturor aceleasi trei intrebari. Pentru ca Mihaela m-a anuntat ca s-ar putea lasa cu procese, tin sa-i anunt pe aceasta cale ca pastrez raspunsurile lor in original si cópii conform cu originalul.

Iata intrebarile care au alcatuit testul pe care au fost nevoiti sa-l treaca toti oamenii GAZETEI de Maramures:
1. De ce GAZETA de Maramures?
2. Cum ai defini GAZETA de Maramures?
3. Cum vezi GAZETA la numarul 1000?
Raspunsurile sunt autentice. Poate unele vi se vor parea patetice, ori emfatice, ori nesincere. Va asigur ca nu-i asa, dupa cum va asigur ca, fiind parte a GAZETEI, e greu sa raspunzi la ele, fapt pe care l-am verificat in momentul in care, la randul meu, a trebuit sa dau si eu raspunsuri. Asadar: Dan Parcalab, saf barbos: 1. Pentru ca Maramuresul avea nevoie de presa de investigatie, si pentru ca, uneori, nebunii si visatorii sunt cei mai importanti oameni din lume. Pentru ca am crezut ca pot sa fac o echipa care sa creeze un ziar in care sa se scrie altfel, iar evolutia fiecaruia dintre nebunii mei mi-a confirmat ca nu m-am inselat in privinta lor. Pentru ca ei mi-au trait visul si numai datorita lor “Noi suntem cei mai buni”. 2. GAZETA e suflet, viata si restul lucrurilor “banalizate”: munca, nervi, agitatie, cafele, prietenie, lacrimi, nedumeriri si “Am un subiect pentru capul de ziar!” E cel mai viguros urmas al unui proiect care se numea “NU” si (sunt prea batran pentru a avea timp sa fiu modest) cel mai bun saptamanal local pe care-l cunosc. E statuia unui copil pe care visatorii mei au plamadit-o din litere, dandu-i viata, prin renuntarea la bucati din viata lor. GAZETA e onoare, mandrie, nervii dusmanilor, cititori care au toata colectia, invidia rautaciosilor, sute de anchete, “hai sa facem un ziar mai bun”, daruire. Lacrima. 3. Ai innebunit? Lasa-ma sa diger numarul 100. Serios, tu nu ai auzit ca “Noi suntem cei mai buni?” Catalin Vischi, saf de gramada: 1. Pentru ca m-am intalnit o data cu Dan Parcalab intr-o carciuma (care apoi s-a metamorfozat in bar, spre ghinionul nostru) si stand asa si, pardon!, band (“unii” cafea, spre ghinionul lor) am ajuns la cateva concluzii despre care acum cred ca erau “de risc maxim”. Mai scurt, pentru ca-mi plac provocarile si “pionieratul” (ultimul argument e, probabil, o reminiscenta a perioadei nenorocirii poporului roman). 2. Nu stiu daca pot sa scriu asta (dar, iata!, surprinzandu-ma scriind): eu n-am timp sa fiu modest (prea repede trece viata peste noi), dar imi asum acesta “greseala de neiertat”. Asa ca voi raspunde cu toata modestia pierduta prin vreun ungher de sertar ca GAZETA asta este cea mai estetica publicatie europeana nebritanica pe care am vazut-o pana acum. Si am vazut publicatii reprezentative din absolut toate tarile europene importante. Despre scriitura GAZETEI, sa-si spuna parerea cititorii, ca de “specialisti” sunt satul. 3. Tocmai am facut niste calcule aritmetice si mi-am dat seama ca stiu raspunsul la aceasta atat de ingenioasa intrebare, ceea ce, brusc, m-a luminat. Daca o sa existe numarul 1.000 o sa existe datorita unor oameni minunati (categorie formata din cititori si lucratorii la acest proiect), dar pana atunci, lasati-ma in pace cu fantasmagoriile voastre, ca am de lucru la numarul 99. Vorbim peste... 18 ani!? Sper. Claudia Sitaru, editor: 1. Pentru ca Dan Parcalab mi-a explicat, la o cafea tomnatica, ce vrea sa faca. Apoi, a avut incredere in mine. Apoi, a facut echipa. 2. Echipa lui Dan. 3. Sunt sigura ca numarul 1.000 il voi vedea prin ochelari. Nicolae Teremtus, detectiv sef: 1. Deoarece e cel mai bun produs din aceasta parte de tara. Dupa doi ani si o suta de numere, cred ca avem cea mai buna echipa, visul oricarui ziarist care se respecta. 2. O bucatica din sufletul meu. Sper sa fie din partea cea buna. 3. Ca si acum. Cel mai bun ziar de pe piata. Asta-i crucea pe care trebuie s-o ducem. Ciprian Dragos, micul Colombo: 1. Cand am venit prima data in redactie, am intarziat vreo 40 de minute. Era un concurs pentru postul de redactor. Nu aveam la mine nici macar un pix. Mi-a placut de la inceput atmosfera asta “informala”, ca sa fac si eu pe anglofonul. Adica, daca ai ceva de zis, zici, si daca e sa ti se spuna tie ceva, ti se spune. Imi revin in minte imagini cu noi la inceput: dezorientati, agitati, intrebatori, stingheriti. Doar Puiu Teremtus parea cel mai calm om din lume si indiferenta asta aparenta ne scotea din sarite. 2. GAZETA e o poveste devenita realitate, o mana de oameni care fac ce fac si reusesc sa puna pe taraba, in fiecare duminica dimineata, un ziar decent. 3. Numarul 1.000 ar fi cam peste 18 ani, daca nu-l face Dan cotidian, cu editie de seara. Poate, cei care scriem acum vom fi corespondenti pe undeva prin Pretoria sau Tibet. Teofil Ivanciuc, trimisul nostru special la Sighet: 1. Pentru ca exista! Si are cea mai tare echipa. 2. 28 de pagini de fulgere, traznete sau mangiieri (mai rare), prilej de cosmaruri pentru o multime de rechini si guvizi ai tranzitiei, portdrapelul presei maramuresene. 3. Uf, greu de zis. Asta ar urma sa vina peste vreo 18 ani... Adica in 2022 parca. Aceeasi echipa de batrani cu mentalitati postdecembriste, ramasi clar in urma? Ori un cotidian care dezvaluie senzationalul pret al unei oite in targul de la Facaieni sau care lauda tot ce ia in vizor? Sau nu cumva o publicatie de renume national, full de anchete bine documentate si receptionate. In urma publicarii carora, autoritatile iau masuri prompte, ca in UE? Prefer ultima varianta. Ioana Lucacel, Long Feet: 1. La inceput din intamplare, iar apoi din convingerea ca niste randuri chiar pot schimba ceva. 2. E al naibii de greu. As putea raspunde simplu: cel mai bun saptamanal din Romania, dar GAZETA e mai mult decat un ziar. Pentru unii a fost blestem, pentru altii balsam. Pentru mine este un fel de a fi, e curajul, provocarea si satisfactia de a scrie adevarul. Iar pentru cititori, cred ca este scanteia de speranta ce palpiie. 3. Un New York Times al Romaniei. Emanuel Luca, culturist: 1. Pentru ca aici n-am castigat mai mult decat Bill Gates intr-o zi, n-am scris mai mult decat Adrian Paunescu intr-un volum, n-am cantat mai mult decat Gica Petrescu in toata viata lui, nici n-am baut cat Stalin. Inca nu. Dar sunt semne mari pe cer... 2. Intr-un cuvant: Noisuntemceimaibuni. 3. Daca in anul 2000 n-a venit sfarsitul lumii, la numarul 1000 al GAZETEI sigur se intampla ceva. Noi sa fim sanatosi, lucru pe care ti-l dorim si dumitale, iubite cetitoriule. Ioan Petrusan, sporturelu’: 1. Mi-a oferit o sansa de a lucra cu profesionisti. O sansa de a ma “desfasura” in ceea ce am considerat eu ca este sportul, adica gazetaria sportiva. 2. Profesionalism, corectitudine si o lupta continua pentru adevar. 3. La numarul 1.000, GAZETA de Maramures va fi mai matura, dar cu acelasi simt pentru adevar si informare. GAZETA de Maramures nu va imbatrani, spre disperarea celor care doresc acest lucru, si va ramane mereu tanara, cu multa ambitie, dorinta de afirmare si cu oameni ce vor avea acelasi obiectiv: acela de a fi cei mai buni. Mihaela Mihalea, procesomana: 1. Cu timpul, intamplarea s-a transformat in convingere. Aleg GAZETA in continuare pentru ca suntem cei mai buni, iar intr-un colectiv de elita, in mod obligatoriu, esti mai bun. 2. O explozie de spirit critic in 28 de pagini, care a devenit, in mai putin de doi ani, cosmarul multora. 3. Mai matura, mai puternica, undeva aproape de perfectiune. Silviu Ghetie, fotochiparasu’: 1. Am ales acest ziar pentru ca m-a atras mult colectivul de oameni tineri si pentru ca aici se pune mare accent pe imaginea fotografica. 2. GAZETA e locul in care lucrez cu placere, printre prieteni. 3. Nu pot sa-mi imaginez. Dan Ginguta, asistentul Ginguta: 1. Pentru ca am avut norocul, sau ghinionul, sa-l intalnesc pe Parcalab. Candva. Acum… multi ani, cand ne bucuram ca-i batem pe englezi, cand mergeam pe jos din Zorilor pana-n fata la teatru… pentru ca prima data cand ne-am intalnit mi-o zis “Ce tanar esti!” si mi-o adus o cafea, intr-o iarna, in Cluj. Pentru Matrix, pentru vinul lui tata, pentru ca am ras impreuna pana ne-am tavalit pe jos, in bucatarie, pentru ca-mi zicea la telefon “Ma, daca vezi apartamentul… e rosu tot!”, pentru ca mama zicea “voi nu sunteti normali”, pentru ca l-am injurat (nu stiu daca el m-o-njurat pe mine), pentru etajul 8, Aleea Padis, pentru fratele meu, pentru palmier, pentru ca am crezut, am stiut ca o sa fie un alt fel de presa, pentru editoriale, pentru ca n-aveam bani de tigari, pentru ca stim noi… si pentru ca Gaz Metan Medias e pe primul loc. 2. Carp, Fana, Claudia, Dora, Puiu, Ioana, Popule, Cata, Mihaela, Cipri, Lavinia, Teo, Emanuel, Petruselu, Geiger, Silviu, Doina, Copilu’ si ba Botis; primul numar, lacrimi si sange, chefir, facturi, banci, clienti, nervi, zambete, hohote, lacrimi, carcoteli, ciorba de burta, paine cu pateu, lancea lui Horea, Blidari, Costinesti, dragoste, ura, plec, vin, ba plec, ba vin, tricouri, IReala GAZETA, fotbal, tricouri, noi suntem cei mai buni, tre’ sa platim tiparu’, revista presei, vorbe de alint, injuraturi, fugi la banca, mi-e foame, bani de chirie, “ai situatia cu BD?” (aici l-am injurat), ma doare spatele, fugi si incaseaza, cafea cu lapte, cuvinte de scadere, iar paine cu pateu, 3 pachete de tigari pe zi, inceput de ulcer, inmormantari, tristeti, casatorii, bucurii, nasteri, gazetuta, da-mi bani de benzina, n-am bani de benzina, avans salariu, fa-ti hartie, iar paine cu pateu, pinot noir, old times, carduri, iar ma doare spatele, cand facturezi?, nervi, pisi, numai noi, hai sa facem un ziar mai bun, cititori, preia retururi, du-ma la banca, “nu puneti si integrame?”, laude de la cititori, critici, paine cu pateu, vecini, ciorba de fasole, faci masaj?, si iar Carp, Fana, Claudia, Dora, Puiu, Ioana, Popule, Cata, Mihaela, Cipri, Lavinia, Teo, Emanuel, Petruselu, Geiger, Silviu, Doina, Copilu si ba Botis; 25 octombrie 2001, 25 noiembrie 2002, ploaie, 3 ani, inceputuri, trairi… implinire. Si iar paine cu pateu. Ardealul si Bucegi. Taci ma, poate ii prindem de-o reclama. Urasc si iubesc, Patetic, as zice, da’ asta e. 3. Inmultim totul cu 10. Dora Vaidis, fata de la butoane: 1. Pentru ca Dan Parcalab mi-a spus un secret. 2. Inseamna atat de mult pentru mine, incat nu pot sa o definesc. Daca Dan Parcalab este sufletul meu, GAZETA este mai mult decat locul in care lucrez. 3. De 1.000 de ori mai buna. Ioan Pop, Nelu Manivelu’: 1. Pentru provocarea de a fi bun, alaturi de cei mai buni. 2. GAZETA e mai mult decat un loc de munca; e placerea de a lucra zi de zi intr-un colectiv unit, e satisfactia de a participa la elaborarea celui mai bun ziar din judet, e devotamentul aratat unui crez comun. 3. La fel de incisiv, cel mai bun ziar care a existat vreodata in Maramures. Stefana Roman, mai simplu, Fana: 1. Pentru ca e provocarea care m-a adus langa prieteni vechi si care m-a ajutat sa leg noi prietenii. 2. Ca orice loc de munca, GAZETA inseamna si multa alergatura si multa bataie de cap, dar dincolo de acestea se afla satisfactia ca reusim sa scoatem pe piata cel mai bun ziar din judet. Asa ca toate micile greutati de zi cu zi palesc in fata rezultatului final, deoarece GAZETA inseamna pentru fiecare dintre noi devotament si implicare. 3. La fel de bun, la fel de incisiv si cu oameni care cred la fel de mult in adevar si in puterea cuvantului scris. Doina Bedean, blonda care corecteaza: 1. Pentru ca aici am cunoscut oameni deosebiti. De la fiecare am invatat ceva si, ce este mai important, faptul ca simt ca impreuna cu ei formez o echipa, o echipa care, pe masura ce trece timpul, face lucruri din ce in ce mai bune. 2. GAZETA este… altceva. Cred ca nu sunt excesiv de subiectiva daca spun ca GAZETA are deja o personalitate foarte bine definita si o unicitate valorica in peisajul presei baimarene. Sunt de parere ca spiritul justitiar este caracteristica dominanta a GAZETEI la care se adauga si o documentare, foarte necesara de altfel. 3. Sa dea Dumnezeu sa ajunga la numarul 1.000! Mi-e greu sa-mi imaginez cum va fi atunci, insa pot spune cum as dori sa fie. Fara paginile de ancheta. Mai exact, sa nu mai aiba subiecte pentru astfel de pagini, in ideea ca atunci vom trai intr-o lume normala, fara atata hotie, ura si indiferenta fata de suferintele celor de langa noi. Ioan Botis, culturist de ocazie, coleg de halbere cu Emanuel: 1. La inceput, pentru ca, uneori, simteam ca nu fac mare lucru, ca “somez ca o tarfa intr-o lume fara trotuare” si Dan mi-a facut o propunere pe care n-am putut-o refuza. Mai apoi, pentru ca oamenii GAZETEI (si aici ar trebui sa-i amintesc pe toti, incepand cu Dan Parcalab si terminand cu cei care nu mai imi sunt astazi colegi) au facut cateva gesturi cu care au reusit sa alunge umbra cenusie a unei pasari negre ce-mi incovoiase umerii de doua ori intr-o jumatate de an. Astazi si maine, pentru ca deja ma leaga prea multe lucruri de GAZETA si orice tentativa de “evadare” ar fi indecenta si sortita esecului. 2. Bucuria rasarita in suflet si furia zdrobita in pumni, glumele cu “fetele” redactiei si lacrima strivita sub pleoapa, “Papusa” pe care o iubesc cu tot cu roata fara geanta, multe, multe butoane, zile negre si nopti albe, zile albe si nopti fara vise, speranta ca maine va fi mai bine si ca mai raul de ieri va fi dat uitarii. Si dincolo de toate astea, sau mai bine zis in fata si peste toate acestea, oamenii GAZETEI. 3. O publicatie de exceptie, cu un colectiv in care pensionarul care voi fi nu va mai semna nici un material pe pagina de Tineret. Cu o cladire impozanta, pe langa care voi trece in vizitele saptamanale pe la rentierul Parcalab si pe la oalele cu potol din restaurantul lui Ginguta. Cine stie, poate atunci o sa fiu un fel de baby-sitter pentru copiii celor care astazi sunt, deocamdata, copiii redactiei. Ca sa le povesteasca tata Nelu amintiri de la inceputul GAZETEI, de pe Acropole si din Tara Faraonilor…

Ioan BOTIS