Ne alegem singuri viitorul!

De la aparitia acestui articol, cronometrati inca 48 de ore si va trebui sa ne prezentam la vot. La fiecare alegeri, fie ele locale, fie generale, articolele referitoare la momentele dinaintea si din timpul alegerilor au semnalat, in mare, cam acelasi probleme: de la afisaj, la stampile, de la certuri si contestatii fara substanta, la un soi de harababura ordonata. Insa de ce are o importanta aparte votul din 28 noiembrie?

Pe langa ciclul de patru ani, in care vom avea conducatorii pe care-i vom vota (se spune ca fiecare popor are conducatorii pe care-i merita), acum miza va fi uriasa.

Trebuie!

Pentru a “ingrosa” tusa (importanta) acestei afirmatii nu trebuie sa neglijam (ca alegatori carora le pasa de destinul nostru, al tuturor) ca pana la sfarsitul anului 2004 vor trebui finalizate negocierile de aderare la Uniunea Europeana (UE), apoi urmand doi ani de “foc”. Doi ani in care Romania va trebui sa recupereze (macar in parte) tot ce a pierdut in cei 14 ani de tranzitie dezastruoasa. Multi analisti politici considera ca acesta este, intr-adevar, “ultimul tren” pe care-l poate prinde Romania pentru a nu intra sifonata in “paradisul” european. In cazul in care politicienii pe care ii vom alege nu vor gestiona corect importanta acestui “contract” cu UE, ne va astepta “infernul” amanarilor, al uitarii, in ultima instanta. Mai in soapte, mai deschis, se afirma, si nu pot fi doar simple vorbe (nu iese fum fara foc), ca pozitia tarii noastre fata de marile cancelarii europene este buna, dar... fragila. Sunt tari, din categoria celor mici, care s-ar bucura de o amanare a aderarii Romaniei la UE. Nu din rautate, ci din spirit mercantil sau negustoresc. Este vorba despre bani care vor veni spre noii membri ai UE. Eronat a se crede ca “in marea familie europeana” nu sunt interese, nu au mare importanta relatiile personale ale sefilor de stat sau modul in care noi, ca popor, ne vom comporta. Ideal ar fi ca toti, fiecare de pe pozitiile pe care se afla, sa puna umarul pentru ca efortul integrarii sa fie cat mai suportabil. Insa experienta ultimilor 14 ani ne determina sa consideram aceasta afirmatie ca fiind... prea optimista. Din aceste motive, votul de duminica poate fi decisiv pentru soarta noastra si a copiilor nostri. Randurile de mai sus s-au dorit, in primul rand, un indemn la a abandona pasivitatea, lehamitea de politica si politicieni. Din pacate, ei sunt un rau necesar. Ei conduc, dar doar de noi depinde sa-i alegem pe cei care consideram ca ne vor reprezenta mai bine interesele. Pentru cateva minute, maramuresenii trebuie sa se desprinda de treburile cotidiene ale unei duminici friguroase si sa se prezinte la urne pentru a vota.

Noi cu cine votam?

Dilema care dateaza de pe vremea lui “nenea Iancu” este mai actuala decat oricand. De aceea vom incearca sa-i ajutam pe nedecisi sa-si clarifice optiunile politice, aratand, fara patima (desi timpul patimei in politica nu a trecut), ce au facut principalii “actori” politici ai judetului. Nu este usor, dar nici greu, avand in vedere modul in care s-a desfasurat actuala campanie electorala. Unii au numit-o anosta, altii modesta, iar majoritatea maramuresenilor a asistat la “un altfel de campanie electorala”. O campanie in care presa “cea de toate zilele” a avut un rol mai limitat. Nu s-a mai apelat la ziare, televiziuni, radiouri, ca si in anii trecuti, si nici propaganda vizuala nu a mai fost atat de agresiva. Acest tip de abordare nu a fost o caracteristica locala, ci una generala a campaniei. Si daca partidele cu reprezentare parlamentara (ori cele “cu pretentii”) nu au apelat la presa, membrii acestora au trecut la munca de... activist. Liderii, dar si cei considerati potriviti pentru o astfel de munca, au batut in lung si lat judetul, vorbind cu oamenii, incercand sa-i lamureasca de justetea programului lor politic. Insa cum au perceput maramuresenii acest tip de campanie electorala? Parcurgand multe dintre zonele judetului, ne-am facut o parere si putem afirma ca rezultatele sunt surprinzatoare. O constatare valabila pentru maramureseni (chiar si pentru cei din orase, chiar din Baia Mare): continua sa existe o mare nedumerire si neincredere. Multi ne-au scris, intrebandu-ne: “cu cine sa votam”? Punctual, am putut explica doar cine sunt candidatii, ce parere avem despre sansele acestora si care ar fi castigul pentru Maramures. Decizia este o optiune personala, a fiecaruia.

Uniunea PSD+PUR

A plecat in campania electorala cu handicapul unei filiale bantuite de spectrul scandalurilor trecute si a celor ocazionate de alegerile preliminare. La vremea aceea, listele Uniunii aratau jalnic si nu spuneau mai nimic. Aparitia pe listele maramuresene ale Uniunii a lui Codrut Seres (PUR), locul 1 la Senat, si a lui Dan Mihalache (PSD), locul 3 la Deputati, a dat un plus de greutate unor liste care pareau catastrofale. Cei doi au stat in judet mai bine de o luna, au intrat in contact cu oamenii si cu realitatile judetului, si-au impartasit crezul si sperantele prin intermediul presei. Din punctul nostru de vedere, reprezinta castiguri reale pentru filiala maramureseana. Fata de cei trimisi de Centru care au mai candidat pe listele din judet, Seres si Mihalache fac parte din categoria tinerilor pentru care politica este o profesie. Cei doi sunt cu mult peste media politicienilor locului prin prestanta, prin pregatire si prin modul in care privesc problemele Maramuresului. Din acest punct de vedere, Uniunea maramureseana are o echipa redutabila. Coordonatorul campaniei electorale, fostul prefect, Ioan Buda, ne-a declarat ca nu au fost probleme deosebite. “Ne-am vazut de treaba. Ne-am intalnit cu oamenii, am prezentat programul partidului si oferta politica a noastra. Asa cum am mai spus, mizam pe un procent de 35-37% din voturile maramuresenilor. Eu cred ca vom castiga deoarece suntem mai buni”, a spus Buda.

Alianta PNL-PD

Cele mai mari sperante politice ale celor nemultumiti de nerealizarile din judet s-au indreptat, in mod firesc, spre reprezentantii Opozitiei. E cunoscut faptul ca de 14 ani Maramuresul a fost o reduta liberala si au fost momente in care a fost chiar o “insula liberala intr-o mare trandafirie”. Dupa succesul moderat de la alegerile locale, liderii maramureseni liberali si cei democrati au abordat mai relaxati alegerile generale. S-a plecat de la ideea ca, firesc, maramuresenii vor merge ca de obicei cu “dreapta”. Calculul este corect pana la un anumit punct. Fata de asteptarile oamenilor, fata de realitati, cele doua formatiuni politice nu au reusit sa scoata in fata politicieni de calibrul asteptat. La Senat pe primul loc e Radu Stroe, un lider liberal care a ocupat functii importante (secretar general al Senatului) si diferite demnitati. Cu toate acestea, Stroe nu s-a dovedit a fi destul de combativ pe problemele maramuresene. Aceasta a fost impresia lasata. La Deputati, Mircea Man a gafat impardonabil chiar la debutul campaniei electorale. Cearta “grotesca” cu Seres a adus bile negre pentru deputat si, prin extensie, posibil si pentru Alianta. PSD a speculat aceasta gafa si toata campania a fost un fel de goana a celor de la Alianta dupa candidatii Uniunii pentru a se intalni in dezbateri care nu au mai avut loc niciodata. Liberalii si democratii “se alimenteaza” din notorietatea primarului Cristian Anghel, “locomotiva” Aliantei, chiar daca nu candideaza. Am incercat sa luam legatura si cu cel care coordoneaza campania Aliantei, presedintele CJ, Marinel Kovacs. Nu am reusit, acesta nu a raspuns la telefon pentru a ne spune ce lucruri minunate a facut Alianta in aceasta campanie electorala. Deh! Mult e pana in Europa!

PRM = Bindea

Peremistii s-au miscat bine pe culoarul traditional. Este un partid care are un electorat relativ stabil si liderii filialei mizeaza pe acest lucru. De asemenea, la fiecare alegeri, liderul partidului, C.V. Tudor, a fost cel care a adus multe voturi printr-un discurs politic pe care a stiut sa-l canalizeze spre dorintele unei anumite parti a electoratului. La aceste alegeri, Vadim a venit cu un discurs de alta factura, renuntand la temele favorite si abordand politica partidului de pe pozitiile celor ce se doresc parte din “familia europena”. In aceste conditii greutatea campaniei PRM a cazut pe liderii din teritoriu. Senatorul Liviu Doru Bindea este singurul peremist care face politica la nivelul cerut de o reprezentare parlamentara. El este “locomotiva” filialei si are si sarcina ingrata de a mai ridica cativa peremisti care sa intareasca filiala. Altfel va fi greu sa faca fata competitiei politice viitoare.

Ce spun oamenii?

In descinderile prin localitatile judetului am incercat sa aflam cum vad oamenii alegerile. Daca le asteapta si, mai ales, ce asteapta de la politicienii care s-au inscris in cursa electorala. Prima surpriza a fost ca cei mai multi dintre cei cu care am vorbit s-au aratat hotarati sa mearga la vot, indiferent de vreme. Din pacate, dupa declaratiile celor mai multi, alegatorii din mediul rural nu cunosc nici un “aspirant” la functia de senator sau deputat. De fapt, nici macar numele fostului prefect Ioan Buda nu le spune mare lucru. Nici la capitolul “afisaj electoral”, satele maramuresene nu stau tocmai bine. Desi afisele nu lipsesc nici de pe semnele de circulatie, de pe portile scolilor sau de pe cladirea caminului cultural, reprezentatii partidelor s-au gandit sa nu “strice orzul pe gaste”, asa ca s-au inghesuit sa posteze chipul liderilor lor politici doar in “buricul targului”, adica aproape sau chiar pe viitoarele sectii de votare. Si ne indoim ca in trei zile se va infaptui minunea ca acestea sa fie dezlipite, pentru a respecta legea electorala ce interzice afisajul electoral la o distanta mai mica de 50 de metri de sectiile de votare. Peste toate, candidatii s-au dovedit “scumpi la vedere”, putini incumetandu-se sa viziteze judetul pentru a asculta pasurile oamenilor sau sa-si prezinte platforma electorala. In conditiile in care multi sateni nu au acces la reteaua de televiziune (“maximum TVR”), criteriile pe baza carora vor fi votati “catindatii” sunt hilare.

“Unde pica stampila”

Am intalnit cazuri (si nu izolate) de alegatori care nu cunosc nici macar “pretendentii” la functia suprema in Stat, ce sa mai vorbim de Senat sau Camera Deputatilor. In cazul acestora va functiona din nou principiul “votam unde pica stampila”. “Io-i cunosc pa Tudor, pa Basescu si pa Iliescu (!?). Da’ nu stiu pa care i-oi vota, oi vedea. Io as da votul la care ne-ar mari pensiile, ca am 2 milioane de lei si la aia cu 8-9 milioane le-o marit pensia de vreo trei ori pana amu’. La Senat si Camera Deputatilor? Ii stiu, da’ nu-mi vine nici un nume in minte. Nuuu, n-am auzit nici de Buda, nici de Stroe si nici de Man”, a spus Teodor Dragos din Salsig. Altii se vor lasa “inspirati” de cei care le-au lipit afise in fata portii si care sunt... fotogenici. “Io l-oi vota pe Nastase, ca mi-or lipit aci afise cu el si-mi place, ca-i prezentabil. Si merita sa fie si el patru ani, apoi ce-a fi dupa aceea om mai vedea. La Parlament? Apoi tat p-aceia din partid cu el (Nastase, n.red.), da’ nu-i cunosc”, si-a dat cu parerea Viorica Horotan din satul Rodina. Cei care n-au avut “norocul” de a avea un afis electoral in apropierea locuintei, se bazeaza pe... discernamantul rudelor sau al copiilor. “Io nu-i stiu tare bine. D-apoi tati imi plac si tati is buni, da’ numa’ pana-i votezi. Nu stiu cati candideaza la presedintie, ca nu ma uit la televizor, da’ mi-a spune fata cu cine sa votez, ca ea stie mai bine. Io si ase nu vad tare bine”, a afirmat Otilia Gat din Asuaju de Jos. Altii sunt decisi “sa-i dea jos” pe arogantii trandafirii, desi nu sunt convinsi ca reprezentantii Aliantei D.A. sunt mai breji. “Io oi vota cu Basescu, ca nu-mi place de Nastase, da’ pa ceia din partid cu el nu-i tare stiu. Ne-o trimis astia de la PSD o scrisoare ca ne-or recalcula pensiile, da’ io nu-i cred. De ce nu le-o recalculat mai inainte? O avut vreme, nu amu’, in campanie”, a mai spus Lucretia Pop din Asuaju de Jos. Urmeaza 28 noiembrie. Alegeti-va singuri viitorul, macar de dragul tinerilor, cei care mai spera sa traiasca intr-o Romanie a normalitatii.

Nicolae TEREMTUS, Ioana LUCACEL