Miza de 5 milioane de euro

Cea mai co-finantata Directie din cadrul Consiliului Judetean Maramures este cunoscuta (prescurtat) sub denumirea de Directia de Protectie a Copilului. Dupa interminabile frictiuni la varf, dar si dupa trei interimate si un "definitivat" contestat si judecat de justitia romana, cei care ar trebui sa protejeze (pe bani multi) copiii institutionalizati, se vad pusi in fata unor noi scandaluri. Infiintata cu scopul de a implementa Strategia nationala de protectie a copilului, Directia maramureseana a dat-o din bara-n bara fiind implicata in decizii contestabile si chiar contestate (unele chiar in instanta de judecata). GAZETA a demarat un serial care doreste dezvaluirea adevarului despre ilegalitatile concedierilor colective, infinitul sir al organigramelor (propuse, se pare, in functie de interese), castigatorii licitatiilor pentru lucrari, alimente si medicamente, preturile reale de achizitie a caselor de tip familial, proiectele PHARE, implicarea cetateanului Stefan Darabus si beneficiile sale si alte asemenea "amanunte interesante". Lectura placuta.Orice "inghite" 5 milioane de euro devine atractiv aproape pentru oricine. Ei bine, Directia Generala Judeteana de Protectie a Copilului (numita in continuare DPC) e un exemplu. Este stiut faptul ca occidentalii dau bani pentru orice, dar pentru copiii institutionalizati, mai mult decat pentru orice. In 1997, in baza unei Ordonante de Urgenta, s-a constituit ca serviciu public specializat DPC. Institutia avea personalitate juridica, era condusa de Mariana Pasca si era in subordinea Consiliului Judetean. Scopul acesteia era sa aplice Strategia Nationala de Protectie a Copilului, strategie care consta in a plasa copilul fie in adoptie, fie in asistenta maternala, fie intr-un centru modern de tip familial (in care sa cresca, in medie, doar 10 copii). Ce a urmat a fost o infinita "mutare de cadre pentru binele copiilor". GAZETA a hotarat sa puna sub lupa intreaga activitate a DPC. Si a "consumatorilor" muntelui de bani.

Prima actiune importanta a DPC a avut loc in 1998, cand institutia a preluat fostele Case de copii de la Inspectoratul Scolar si fostele Leagane de copii de la Directia Sanitara. Prin aceast transfer, toti copiii institutionalizati au trecut (cu fondurile aferente) sub "parinteasca" indrumare a DPC. In 1999, HHC Marea Britanie achizitioneaza patru case de tip familial in Baia Mare si doua in Sighet. Acesta e considerat momentul de inceput al reformei in sistemul de protectie al copilului din Maramures. Toate casele au fost dotate cu mobilier, aparatura electrica etc. donate Consiliului Judetean (CJ) prin act de donatie, intr-un Memorandum de intelegere. In iulie 2000, Mariana Pasca isi da demisia din functia de director al DPC, iar la conducerea institutiei, la propunerea lui Alexandru Cosma, presedintele CJ, este numita interimar Liliana Feder. In septembrie acelasi an, postul de conducator al celei mai mari si "banoase" Directii din cadrul CJ este scos la concurs. Castigatoare a fost desemnata Marcela Gherghel, asistent social axat pe adoptii. Concursul a fost contestat de cei trei perdanti (Lavinia Orzac, Florian Salajan si preotul Gavril Bulz), iar Cosma isi incoarda muschii si intra in scena. Anuleaza rezultatul concursului pe motive de viciu de procedura si il numeste interimar pe preotul Bulz. Gherghel da in judecata CJ si castiga cu sentinta definitiva. "Regizorul" Cosma nu cedeaza si se spune ca nu ar fi strain de oferta pe care Gherghel o primeste "peste noapte" (mai convenabila din punct de vedere financiar). Ca din intamplare, lui Gherghel i se ofera postul de director de programe la Trustul Copiilor Europei (acualul FRCCF) - adica exact cei care au finantat lucrarile de la Centrul Comunitar - Asistenta Maternala de la Calinesti si au cumparat casa de tip familial Axa, din Sighet. Intre timp, in 5 decembrie 2000, acelasi Cosma il propune pe Bulz, preotul perdant al concursului, ca interimar la conducerea DPC. Fulgeratoarea "era Bulz" debuteaza cu propunerea, la Bucuresti, a celor trei controversate proiecte PHARE (asupra carora vom reveni in numerele viitoare). Dupa doar cateva luni, nu lipsite de emotii, Bulz pleaca subit de la conducerea DPC intr-un post la fel de "interesant" (de coordonator, se pare, al mastodontului religios ce se-nalta in Baia Mare cu titulatura de Catedrala - post in care fie vorba intre noi, CJ a pompat cateva miliarde bune din banii contribuabilului maramuresean). Pentru ca DPC nu putea ramane "in bataia vantului", mai ales ca urmau sa soseasca banii de la UE (si nu erau deloc putini), acelasi Cosma o numeste in functia "suprema" pe Ana Moldovan. Bineinteles, tot interimar. Astfel a inceput al treilea interimat din zbuciumata istorie a DPC. Cateva intrebari raman fara raspuns. De ce Gherghel nu a fost numita niciodata in functia pe care o castigase, preferandu-se doua interimate? De ce nu a solicitat niciodata Gherghel sa se aplice o hotarare definitiva a Justitiei care-i dadea dreptul sa activeze pe un post pe care si-l dorea (altfel nu ar fi concurat pentru acesta)? De ce Cosma nu a urgentat scoaterea la concurs a postului, preferand interimatul lui Moldovan, care, iata, dureaza de peste doi ani? Apropos, la ultima intrebare avem si o varianta ajutatoare: noul Cod al Muncii specifica faptul ca detasarea se poate face pe o perioada de sase luni, dupa care sunt necesare prelungiri pana la perioada de doi ani. Dupa umila noastra aritmetica si verificarea calendarului, la 25 iunie 2003 s-au implinit cei doi ani, limita maxima admisa pentru prelungiri. Dar, parca mai poti fi sigur de ceva atunci cand e vorba de musiu Cosma!

Variante "de bine"

Sigur, pentru un copil sanatos, cea mai buna optiune ar fi adoptia. Pentru ceilalti, din punct de vedere financiar, cea mai putin costisitoare varianta, dintre cele doua ramase, e plasarea lor in asistenta maternala. In acest caz, costurile se reduc la salariul asistentului (aproximativ trei milioane de lei) si alocatia de plasament (500.000 de lei virati de Directia Muncii). In centrele de plasament de tip familial, costurile sunt de aproximativ noua milioane de lei pe luna pentru fiecare copil. Peste 60% sunt cheltuieli de personal (s-a ajuns la o paritate de 1 angajat/1 copil), de asemenea cheltuielile de intretinere sunt mult mai mari. Toate aceste cheltuieli sunt platite de DPC. In noiembrie 2001, prin Hotararea 68, CJ aproba derularea celor trei proiecte PHARE "Copiii mai intai". Cine a fost pus "mai intai" (adica pe primul plan, copiii sau afacerile), cine si cum s-a infruptat dintr-un purcoi de bani, va constitui subiectul unei vii toare dezbateri. Astazi, din vastul subiect DPC, am ales "felia" managementului catastrofal, cu girul si ajutorul neprecupetit al presedintelui Cosma si al consilierilor judeteni, care, vom demonstra, au fost indusi in eroare si "au ridicat mana in virtutea inertiei", legalizand o ilegalitate pe care, probabil, o vor plati din propriul buzunar.

Istoria organigramelor

Prima "reorganizare" a DPC a avut loc in urma Hotararii 13 din 1 aprilie 2001, cand Cosma si consilierii au aprobat suplimentarea cu peste 100 de posturi a mult-iubitei Directii. Explicatia momentului a fost ca asistentii maternali (platiti pana atunci de fundatii) au trecut pe statele de plata ale DPC. Cu toate ca a fost votata in CJ, hotararea buclucasa a fost pusa in aplicare doar de la 1 iulie 2001, o data cu venirea lui Moldovan la carma institutiei. Pana aici, destul de corect (scriu "destul" pentru ca raman semne de intrebare referitoare la distanta de doua luni intre decizie si aplicarea acesteia). Problema a fost atunci una "minora". Respectiv s-au "permutat" niste posturi. Astfel a ajuns, de exemplu, un referent contabil, instructor de educatie la o grupa de copii. Dar, cu policalificarea (numita azi ceva mai pretentios, reconversie profesionala) suntem obisnuiti de pe vremea lui Ceasca Rosu-mparat. Atunci s-a constituit un precedent care a fost scanteia ce a aprins o capita de organigrame, care mai de care mai savante. O sursa din DPC a afirmat ca Moldovan "i-a innebunit pe consilieri cu organigramele, de nu mai stiau astia ce voteaza". Privind cele sase organigrame din "era Moldovan", observam o ciudatenie. Reforma din sistemul de Protectie a Copilului urmareste reducerea numarului de copii institutionalizati. Faptul atrage dupa sine atat o viata mai buna pentru cei mici, cat si o reducere substantiala a fondurilor investite in sistem, respectiv a cheltuielilor cu personalul (care fiind mai putini copii, este mai putin numeros, cel putin asa ar fi logic), intretinerea etc. Numai ca, privind organigramele, sesizam o crestere a numarului de personal dupa un algoritm ilogic. Daca numarul copiilor institutionalizati nu ar fi scazut, Moldovan ar fi gresit coordonarea angajatilor DPC pentru ca nu a reusit sa implementeze planul de preventie a abandonurilor sau de dezvoltare a adoptiilor. Daca ar fi reusit sa stopeze sau sa reduca numarul copiilor institutionalizati, Moldovan ar fi gresit nereusind sa reduca si cheltuielile, implicit numarul personalului din subordine. Desi in cazul de fata Moldovan seamana cu iepurasul din bancul "ai, n-ai basca, esti vinovat", se pare ca tot ea este cea care si-a facut viata grea. De ce? Pentru ca fluctuatia perpetua a personalului (erau ba mai putini, ba mai multi, fara nici o legatura cu numarul copiilor institutionalizati - vom demonstra asta) nu pare a fi facuta in interesul copiilor, ci, mai degraba, s-a propus crearea unor noi servicii din aparatul propriu. De exemplu, DPC are un secretariat general de… imagine! Amintitul, si nu ne-ndoim "utilul" compartiment, are nu mai putin de sase salariati. De asemenea, exista un birou Strategie - Programe -Proiecte, cu patru angajati, sau un birou Educatie-Evaluare si Formare Profesionala. Aha, am inteles. Daca la inceput in aparatul propriu erau 36 de posturi, in noua organigrama propusa sunt 114!

Ilegalitatile "aerienilor"

In ultima hotarare aprobata de CJ (43/22 aprilie 2003), Moldovan a solicitat o noua organigrama, prin care reducea personalul cu 53,5 posturi. Motivul celei de-a cincea (!) organigrame in doar doi ani de zile era economia. In Delegatia Permanenta a CJ, propunerea lui Moldovan pierde cu cinci voturi la doua (pentru au fost doar Zenoviu Cordea si presedintele Cosma) intrarea in dezbaterea pe Ordinea de zi, dar Cosma forteaza si hotaraste cu de la sine putere sa "se discute". In plen, desi consilierii Angheluta si Chira au aratat ca se incalca legea 53 din Codul Muncii, masina de vot PSD a invins. Pesedistii majoritari au respectat dorinta sefului si au zis "da", consfintind "mariajul" ilegal. Booon. Numai ca, din interiorul CJ ni s-a spus ca "totul e o brambureala continua". "Nu ni se prezinta fisa postului solicitat cu sarcinile precise ale personalului propus. De exemplu, apare o casuta in care sunt trecute 1+7 persoane. Intelegem ca ala 1 e seful de compartiment, da' niciodata nu ni se spune ce fac sau ar trebui sa faca ceilalti 7. Adica, nu sunt justificari. De asemenea, de la o comisie la alta, pana cand ajunge organigrama lui Moldovan in Plen se schimba de nu stie nimeni cate ori. Niciuna nu seamana cu alta. Cand se ajunge la vot, se ridica mana in virtutea inertiei. Nici nu mai stii ce votezi", a declarat contrariat unul dintre consilierii judeteni. La doar trei luni dupa ce CJ a aprobat a cincea organigrama a DPC, Moldovan a sosit cu a sasea noua si importanta organigrama (se intampla in 5 august 2003). In aceasta se propunea sporirea cu 297 de posturi a DPC. Intrucat in cea de-a cincea organigrama Moldovan solicitase si i se aprobase reducerea cu 53,5 posturi a DPC, iar dupa trei luni solicita alte aproape trei sute de noi posturi, punem la indoiala lipsa harababurii ce domneste in mintea bulversata a lui Cosma, a consilierilor si a lui Moldovan. Ce s-a intamplat, de fapt? Dupa ce a scos peste 50 de oameni de pe schema DPC, a scos la concurs (in mai-iunie, conform anunturilor din presa locala), fara sa aiba aprobarea CJ, 295 de noi posturi, incalcand legea, mai exact hotararea 281 privind angajarea personalului din Codul Muncii (postul vacant poate fi scos la concurs doar in momentul asigurarii sursei de finantare). Or, in cazul DPC, numerosii juristi platiti nu au informat-o pe Moldovan (sau daca au facut-o, aceasta nu a tinut cont de sugestie) ca nu poate scoate la concurs posturile respective, decat in momentul in care ar fi avut aprobarea CJ. Cele 295 de posturi s-au ocupat, oamenii au mers la servici, dar banii n-au venit. Normal, in lipsa unei hotarari a consilierilor, Cosma nu poate plati. Asa ca, retroactiv (!), Moldovan a inaintat consilierilor a sasea organigrama, in speranta ca acestia vor "ridica mana din inertie". De aceasta data, consilierilor nu le-a mai "curs sange din nas" si au respins organigrama, invocand vicii de procedura. Numai ca, pentru urmatoarea sedinta, organigrama a fost corectata si, cel mai probabil, consilierilor li se va sugera aprobarea.

Ce ar trebui sa stie consilierii?

Inainte de a se avanta sa ridice mana in nestire pentru a legaliza ilegalitatea din DPC, consilierii ar trebui sa afle ca multi (chiar foarte multi) dintre cei dati afara de la DPC au dat in judecata institutia pentru ca nu s-au intrunit conditiile unei concedieri colective conform Codului Muncii (articolele 68, 69, 71 si 72 - "Angajatorul care a dispus concedieri colective nu poate face angajari (…) o perioada de 12 luni de la concedierea acestora". Pentru ca nu au fost parcurse etapele stipulate de lege, hotararea CJ 43/2003 a reprezentat un abuz. Probabil consilierii au fost indusi in eroare privind fundamentarea necesarului de personal, dar, pana la urma, DPC se poate spala pe maini si spune in instanta ca a respectat hotararea consilierilor. Asadar, vor fi buni de plata din propriul buzunar a despagubirilor financiare solicitate de cei concediati (adica plata retroactiva a salariilor). La acestea se pot adauga chiar daune morale. Pariem ca toti se vor spala pe maini? Dar cine plateste? Surse din DPC spun ca la sedinta din aceasta saptamana, consilierilor li se va propune aprobarea structurilor de personal pe noile locatii si suplimentarea cheltuielilor pentru salarii, cheltuieli pe care, prin angajarea celor 295 de oameni, DPC s-a angajat deja sa le faca. De fapt, consilierii vor fi pusi in fata unui fapt implinit. Daca vor vota "impotriva", cine-i plateste pe noii angajati (neplatiti chiar de la angajare) care ameninta ca nu mai vin la serviciu si-i duc copiii lui Cosma si lui Moldovan? Daca vor vota "pentru", cine-i plateste pe cei concediati abuziv, fara sa li se ofere dreptul legal de redistribuire a personalului? In ambele cazuri, pute. Tabloul DPC - Cosma - CJ seamana din ce in ce mai mult cu portretul tentativei de gospodina care-si matura gunoiul sub covor. Se vorbeste ca desi CJ a aprobat doar 19 reduceri la Sighet si 6 la Gardani, directia lui Moldovan a emis 66 de concedieri. Mai mult, DPC recunoaste concedierile colective si ofera, umilitor, angajatilor posibilitatea de a fi asistent maternal. Astfel, seful Centrului de Plasament Copii cu Handicap Sighet, unui medic primar cu 25 de ani vechime, i s-a "oferit posibilitatea de a participa la un curs de asistenti maternali"! In acest timp, functia de sef al Caselor Familiale Sighet a revenit unui inginer chimist, nou angajat.

Ineptii si viitor

Din ciclul "Asa nu", mai consemnam ca in functia de administrator al Caminului Spital Sighet (care exista si in vechea organigrama) este concediat "fostul" si angajat un consilier local PSD (Gheorghe Rus). Noua organigrama solicita aprobarea compartimentului de… Protectia Muncii. Nu radeti, noi suntem seriosi. Inca. Probabil exista riscul "exploziilor de biberoane", cum spunea cineva. Da' cum o fi functionat atatia ani sistemul fara acest compartiment, habar n-avem. Daca in aprilie 2001 la 814 posturi erau peste 1600 de copii (adica 1 angajat la 2 copii), actualmente ar reveni la cele 1197 de posturi cei 1347 de copii (adica 1,1 copil la 1 angajat). Care a fost finalitatea programelor cu co-finantare de la UE, daca dupa primirea acestui sprijin bugetul CJ Maramures trebuie sa suporte o crestere cu 33% a personalului angajat precum si a altor cheltuieli? Acestea se alipesc ilegalitatii comise de Moldovan o data cu concursurile din aprilie 2003, adica exact cu 45 de zile inainte de adoptarea Organigramei, si care, conform Codului Muncii, sunt abuzive. Pe scurt, nu au existat posturi aprobate in organigrama, nu era asigurata sursa de finantere si nici nu a fost respectat Codul Muncii privind concedierea colectiva. Desi Ana Moldovan pare o participanta activa la aceasta mascarada, din informatiile noastre ea nu este decat un instrument folosit de Alexandru Cosma. Sursele noastre au confirmat inclusiv faptul ca in toaleta directoriala din DPC au fost depozitate ajutoare, pentru ca presedintele CJ nu i-a aprobat un spatiu corespunzator. Cu acest episod, cei implicati in "fenomenul DPC" ar fi bine sa ne urmareasca. Asta pentru ca GAZETA pregateste in continuarea serialului urmatoarele episoade: 1. (i)legalitatea licitatiilor pentru lucrari si aprovizionare; 2. preturile reale de cumparare a caselor; 3. episodul princeps "Stefan Darabus"; 4. cate ceva despre medicamentele achizitionate; 5. aplicarea proiectelor PHARE; 6. alte cateva surprize. Asadar, "tineti aproape".

Catalin VISCHI