Manifestul GAZETEI

Credem in Dumnezeu, Tara si Onoare!

Visul nostru nu a devenit realitate. Inca. Ne doare, dar intelegem ca nu putem renunta. Credem (nu zambiti!) ca avem ceva de spus si merita sa o facem, atata timp cat va avem alaturi. Am tot cautat subiectul pentru aniversarea noastra de un an, apoi ne-am dat seama ca era in noi si se numeste “Manifestul GAZETEI”. Primiti-l, asa cum ne-ati acceptat pana acum sufletul, gandurile, munca.

Metamorfozate in nisip, zilele traite si sfarsite din existenta GAZETEI ar contine 365 de cristale minuscule. O bagatela, un pumn de tarana, un “aproape nimic”… Minimalizarea a descatusat, mereu, cel mult o curiozitatate vecina cu indiferenta. De aceea, dupa un an in care am ales obligatia implinirii unui anume destin, a Acestui Destin, ne luam dreptul la Adevar. Pentru asta, nu vom cere voie nimanui. Nu Acum. L-am cerut intr-un insangerat decembrie ’89. Suntem convinsi ca anul in care am inceput sa cautam adevarul, sa-l gasim dezgropandu-l, sa-l dezvaluim urlandu-l cu indignare si sa observam ca zbaterea noastra seamana cel mult cu scuturarea plopului de micsunele, in anul Acesta trebuie sa sintetizam ceea ce unii nu vor sa inteleaga. Lor, prin acest Manifest, le scuipam in fata adevaruri stiute, niciodata recunoscute. Acuzam!

Cerem sa primim raspunsuri la intrebari punctuale in ceea ce-i priveste pe marii oameni de afaceri despre care am scris si sa ni se spuna clar daca sunt sau nu vinovati de faptele prezentate de noi. Il acuzam pe premierul Nastase ca il acopera pe Alexandru Cosma, presedintele CJ Maramures, atata vreme cat nu am primit nici un raspuns la dosarul inmanat de GAZETA, public, intr-o conferinta de presa. Ne lasa rece faptul ca Radu Rosca este parlamentar, este o onoare pe care, dupa parerea noastra, nu o merita si care i-a fost incredintata printr-un nefericit accident numit votul pe lista. Intrebam public daca, in cazul sau, un parlamentar este mai presus de lege. Acuzam Guvernul si Prefectura Maramures ca, prin pasivitatea de care au dat dovada, au protejat criminalii naturii care au distrus monumentul numit Taul Stiol si au inchis ochii in fata celor vinovati de masacrul padurii din Rezervatia Muntii Rodnei. Il acuzam pe Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane de lipsa de reactie in fata actiunilor arhiereului vicar al Episcopiei Maramuresului si Satmarului, Iustin Sigheteanul, vinovat de crearea unui clientelism in sanul clerului. Il acuzam de participare la actiunea de discreditare a moralei crestine prin nesanctionarea cetateanului Iustin Sigheteanul, care a “rezolvat iertarea” unui vinovat in sutana de uciderea unei femei. In calitate de ortodocsi, fii ai Bisericii noastre, cerem hotarat indepartarea putregaiului de la toate nivelurile, coborarea in strada si asumarea misiunii sociale a celor care trebuie sa ne conduca spiritual. Acuzam Politia de pasivitate si taraganare in cazurile in care vinovatii unor grave accidente rutiere au fost persoane din conducerea institutiilor statului sau apropiati ai acestora - Ioan Iancu, sotul vicepresedintei Tribunalului Maramures; Luca Stefanoiu, deputat; Horia Colda, seful Biroului Vamal Baia Mare; Gavril Miclea, director general CJP Maramures – si ne intrebam care ar fi fost destinul unui om obisnuit prins intr-un eveniment similar.

Ne stergem lacrimile

Am plans destul dupa Punctul 8 de la Timisoara, a sosit timpul sa ne stergem lacrimile, caci numai oamenii slabi bocesc intruna. Afirmam ca ofensiva utecista pe care o cunoaste Romania de azi ne va face sa ne zdrelim genunchii. Iar noi stam in genunchi doar in Biserica de care ei rad. Protestam impotriva lipsei de performanta a managerilor din spitale, a hlizelilor, barfelor si mancatoriilor care acopera problemele esentiale, precum lipsa incineratoarelor pentru deseurile spitalicesti sau a aparaturii performante. Refuzam sa acceptam ca normale cozile la medicamente de prima necesitate si ne intrebam cati dintre noi mai trebuie sa moara, pentru a ni se oferi o solutie de iesire din criza.

Dezgust

Ne exprimam dispretul fata de un sistem care nu poate gasi variante in cazuri sociale grave, de viata si de moarte. Punctual, atragem atentia asupra faptului ca exista oameni care isi pot pierde vederea pentru ca nu au 700.000 de lei sau ca exista infirmi condamnati la o viata de iad pentru ca nu au sumele astronomice solicitate de chirurgii plasticieni. Iar daca acest element se poate consemna, acuzam pe fiecare roman responsabil de faptul ca trece zilnic, dispretuitor sau cu capul in pamant, pe langa situatii in care orice om cu inima ar intinde o mana de ajutor. Acuzam Guvernul ca, prin dezastruoasa gestionare a resurselor, a transformat aceasta tara intr-un imens lagar de suflete reci si haituite. Marturisim ca simtim doar dezgust atunci cand trebuie sa salutam, politicosi, indivizi de cea mai joasa speta, cocotati in posturi prin celebra rotire a cadrelor la care asistam din ’89 incoace. Acceptam fara urma de mila demisiile incompetentilor, care refuza sa ne furnizeze informatii la care avem dreptul prin lege. Cerem autoritatilor incetarea agresiunilor fizice si a presiunilor de limbaj la care sunt supusi ziaristii aflati in actiuni de documentare a anchetelor care ii incrimineaza. Protestam impotriva nepasarii autoritatilor, ONG-urilor de paie, medicilor, fata de situatia limita in care sunt tarati parintii si bunicii nostri, pensionari fara sansa intr-o tranzitie care nu se mai sfarseste. Nu sunt suficiente lamai in lume pentru a ne curma greata provocata de coruptii pititi in spatele vremelnicelor lor functii politice, vajnici politruci cu blana democrata pe spinarea incovoiata de “tovaraseasca” lor cariera. Ne-am saturat sa fim scufundati in balele minciunilor unor caricaturi politice care pretind ca si-au abandonat afacerile in folosul reprezentarii omului simplu, dar continua sa le alimenteze aspirand, prin incredintare directa, fonduri publice. Condamnam perfida tactica a controalelor rostogolite peste firme ce abia rasufla din cauza birurilor fiscale, pe principiul ogarului afgan, care amusineaza “atentia”. Vrem o sansa pentru un tineret debusolat si privat de cele mai elementare conditii pentru dezvoltarea sa fireasca. Doar cosul de gunoi poate adaposti jalnice programe, care nu au nimic comun cu realitatea, si prafuitele simpozioane. Este inadmisibil decesul caselor de cultura, transformate in bodegi, al bibliotecilor pustii, al cinematografelor napadite de buruieni si al vechilor sali de sport devenite distilerii.

Ne-am plictisit de cultura facuta prin baruri si de impopotonatele limbi aplicate ritualic, mereu si mereu in acelasi cerc de pierzatori. Solicitam pedepsirea groparilor mineritului maramuresean si anchetarea urgenta a “conductelor financiare” care leaga Compania REMIN de Bucuresti. Consideram ca sunt necesare, de urgenta, intocmirea unor proiecte reale de reconversie profesionala si mutarea grabnica a unor sunci inutile din fotoliile directoriale, de unde dirijeaza concertul mortii unui mamut de Stat in folosul intereselor unor firme private. Pentru toate cate lipsesc si n-ar fi trebuit, cerem intelegere: e primul nostru Manifest.

Veti spune ca suntem naivi. Multumim, stiam. Sau ca nu se va schimba nimic cu acest text. Poate. Spre deosebire de cei care ne vor zambi ironic, suntem romani si ne permitem sa radem doar de noi. De Romania noastra martirizata, niciodata.

Ramane deziluzia ca nu am reusit in tot ceea ce ne-am propus, suferinta ca nu putem vindeca mereu si certitudinea ca vom continua pana cand vom reusi.

Dan PARCALAB
CATALIN VISCHI