Béla Czóbel

In istoria Centrului Artistic Baia Mare activitatea si opera timpurie a pictorului Béla Czóbel (04.09.1883, Budapesta – 29.01.1976, Budapesta) au indeplinit rolul de principal ferment al innoirii avangardiste. Spirit nonconformist si innascut colorist de mare rafinament si forta expresiva, in tinerete Béla Czóbel s-a afiliat la Paris miscarii internationalizate a fovilor, iar la Budapesta a devenit membru al grupului artistic Cei opt alaturi – printre altii – de brasoveanul Hans Mattis-Teutsch si de baimareanul Eugen Pascu. Educatia La Baia Mare s-a numarat printre colonistii temporari care au studiat pictura intre 1902-1904 cu Béla Iványi Grünwald. In paralel a frecventat timp de cateva luni cursurile de pictura si desen sustinute de Ludwig Herterich si Wilhelm Dietz la Academia Regala Bavareza de Arte Plastice din München. In acel context a luat contact cu gruparea studenteasca din cadrul Scolii particulare de pictura Simon Hollosy. Din 1903 incepe o prelungita perioada de sezoane succesive pe care le petrece la Paris, mai intai in calitate de cursant Academia Julian – clasa de pictura condusa de Jean Paul Laurens (1903), apoi ca artist independent incepand din 1906. Activitatea si creatia artistica Intre 1914 -1919 a lucrat in Olanda, intre 1919-1925 la Berlin, iar intre 1925-1935 a trait si activat alternativ la Paris, Berlin si Szentendre (Ungaria). A debutat in 1903 la Budapesta, iar in 1905 a expus la Salonul de toamna din Paris in sala fovistilor. Cu o parte a lucrarilor realizate la Paris a prezentat in 1906 o expozitie personala de mare impact la Baia Mare determinand orientarea celor mai semnificative talente ale tinerei generatii inspre contestatia inovatoare de tip modernist. A luat parte la numeroase expozitii internationale organizate la Amsterdam, la Berlin si Paris, apoi la New York (1927), Venetia (Bienalele din 1934 si 1958), din nou la Paris (frecvent intre 1952-1964 la Galeria Zak, apoi in 1969 la Galeria Drouet), la Tokyo (1960) si Bucuresti (1972). In Ungaria a expus sistematic la Budapesta si Szentendre. In 1975 a fost inaugurat la Szentendre Muzeul Czóbel. Substanta picturii lui Czobel este clar dominata de tensiunile si violentele de limbaj plastic specifice picturii avangardiste. Primitivismul inspiratiei sale, pulsiunile cromatice clocotitoare ale compozitiilor si peisajelor sale vadesc o interesanta – si rara – sinteza intre programele fovismului francez si expresionismului german. Formele plastice initial masive, greoaie, au fuzionat, dupa 1925, in volume colorate in tonuri sufocante. Perfect sincrona cu nasterea si evolutia modernismului, pictura lui Czobel a reusit sa mentina o individualitate stilistica clara, de certa competitivitate europeana. In lucrarea Barbat sezand (1906), Czóbel prezinta figura masiva a unui barbat sezand pe un scaun. Interesanta in viziunea lui Czóbel este in primul rand organizarea compozitiei, pe o diagonala ascendenta aproape verticala, pentru a reprezenta un barbat sezand, cand de obicei artistii recurg la reprezentarea pe orizontala pentru un asemenea subiect. Apoi, de asemenea neobisnuit ar putea sa para raportul intre spatiul ocupat de trupul masiv al personajului, care pe alocuri iese din pagina, si spatiul din fundal care ramane astfel foarte mic, producand un dezechilibru formal. Analizand aceste „ciudatenii” ne dam seama, de fapt, de valoarea plastica a lucrarii, pentru ca toate aceste semne de intrebare isi au raspunsul in formulele plastice abordate de pictorul care cauta si gaseste noi formule plastice care se dovedesc, finalmente, a fi valide. Pictorul subliniaza masivitatea personajului prin scoaterea lui din pagina si il „impinge in fata”, chiar daca este tratat aproape acromatic, prin folosirea petelor de culoare in fundal, la modelele decorative de pe covor si la redarea cartilor care se vad in putinul spatiu ramas in jurul personajului. Tiberiu ALEXA Ioan Anghel NEGREAN