Indiana ruleta ruseasca

Mineritul si metalurgia maramureseana au fost coloana vertebrala a economiei judetului. In ultima perioada aceasta osatura economica risca sa se prabuseasca, iar economia maramureseana sa intre in vrie. Mineritul face obiectul restructurarilor experimentale ale ministerului tuturor industriilor, in timp ce combinatul metalurgic Phoenix, dupa privatizarea “de succes” din 1998, a ajuns un bun de tip european. Pentru combinatul baimarean se bat banci din UE, statul roman prin bratul numit AVAB si oameni de afaceri autohtoni. Din unitate strategica, Phoenix a ajuns un simplu agent economic, a carui importanta, poate voit, a fost diminuata, pentru a se ajunge in situatia care a dus la tranzactia ce a avut loc in ultimele zile ale lunii aprilie. AVAB a vandut active ale combinatului, la un pret de 3,5 milioane dolari, recuperand datoriile Phoenix, din perioada “de aur”- Vasile Manole, catre BANCOREX.

Presa internationala a prezentat pe larg, inca de anul trecut, faptul ca actionarul majoritar al companiei RBG Resources, Virendra Rastogi, care detinea 69,99% din capitalul combinatului Phoenix Baia Mare a fost arestat pentru implicarea intr-o afacere prin care mai multe banci internationale au fost inselate cu peste 600 de milioane de dolari. Alti patru oameni de afaceri, care au activitati in industria metalurgica au fost arestati. Printre acestia, Manoj Nijhawan, fost director general adjunct al companiei engleze Allied Deals (fosta denumire a RBG Resources) si Udhaz Shankar, fost director financiar al firmei. Compania RBG a mai cumparat si pachetul majoritar de actiuni la Elcond Zalau si al CEPRONEF Baia Mare. Avand in vedere posibilele implicatii ale acestor arestari asupra activitatii companiilor romanesti, va prezentam un scurt istoric al privatizarii combinatului baimarean, probabil cea mai controversata privatizare din nordul tarii. In data de 23 octombrie 1998 a fost semnat la FPS Bucuresti contractul de vanzare/cumparare (v/c) 733, intre statul roman si Allied Deals (AD) plc. cu sediul in Mare Britanie, prin care compania anglo-americano-indiana devenea proprietara combinatului metalurgic Phoenix Baia Mare. Mentionam ca Phoenix a fost cea mai mare unitate economica din Maramures, fiind unicul rafinator de aur din sud-estul Europei. La Phoenix s-a produs 100% din productia romaneasca de aur, argint, platina si 80% din cea de cupru, pe langa acid sulfuric, laminate si oxizi de plumb, reactivi de flotatie. Pretul de vanzare a fost de 5 centi per actiune, respectiv 111,111 dolari, la un capital social de 75,1 miliarde de lei, impartiti in 3 milioane actiuni in valoare nominala de 25.000 lei fiecare. Din acest contract de v/c mentionam cateva din clauze: firma anglo-indiana se obliga sa plateasca datoriile combinatului pana la 31 decembrie 2006 (la acea data 128 de miliarde de lei), de asemenea AD s-a obligat ca timp de trei ani sa nu hotarasca in mod voluntar dizolvarea societatii, iar pana la sfarsitul anului 2004 sa realizeze obiectivele de mediu acceptate de legislatia romana. In ceea ce priveste investitiile, AD s-a obligat ca din surse proprii sau din surse atrase, sa efectueze, pe o perioada de 5 ani, incepand cu 1999, o investitie de 21,5 milioane de dolari si sa depuna la dispozitia societatii un capital de lucru de 16 milioane de dolari. La randul sau, FPS-ul s-a angajat sa sprijine si sa asiste compania cumparatoare in negocierile care urmau sa aiba loc cu Ministerul de Finante, BRD, Bancorex cu privire la suspendarea si reesalonarea datoriilor. Pentru partea anglo-indiana contractul de v/c a fost semnat de Gautam K. Majumdar. Privatizarea combinatului a facut sa curga multa cerneala in presa scrisa. S-a vorbit printre altele de celebrele anexe la contract, in numar de 7, care nu au fost facute publice niciodata. Atunci se zvonea si nimeni nu a putut sa infirme ca anexele respective contin prevederi defavorabile statului roman. Cert este ca la aceasta data din cei 3200 de muncitori, cati erau la data privatizarii au mai ramas 600 de angajati. Au fost doua valuri mari de disponibilizari care au produs proteste ale muncitorilor si sindicatelor. Sub presiunea respectarii Programului de conformare la cerintele de mediu, ceea ce implica retehnologizare si investitii masive, anglo-indienii au decis sa reduca activitatea combinatului la 20% din capacitate. Au ramas in functiune doar sectia de prerafinare, rafinare si cea care prelucreaza deseuri de cupru. Situatie care exista si astazi.

Barfele

Pe parcursul acestor ani, s-a spus despre Phoenix ca, desi a platit o parte din datorii, ca a facut ceva investitii (conducerea sustine ca este in grafic, conform contractului de v/c), nu a reusit sa realizeze ce a promis cu mult entuziasm in 1998. Au existat voci, printre politicieni, specialisti, care i-au acuzat pe anglo-indieni ca vor sa suprime industria cuprului din Romania-producator de cea mai inalta calitate in Europa si cel mai mare concurent al Occidentului. Alte acuzatii care au aruncat o lumina defavorabila asupra AD se refera la faptul ca, desi combinatul nu avea materie prima (concentrate cuproase), AD cumpara concentrate de la Mind-Deva pentru a le revinde combinatului metalurgic din Bor-Iugoslavia. De asemenea, s-a scris foarte mult despre legaturile oculte care exista intre mineritul si metalurgia maramureseana si o serie de firme care opereaza pe piata romaneasca, in speta Glencor si Trafigura. Ultima dintre ele, o firma olandeza. Allied Deals cu sediul la Londra era o societate care se ocupa cu transportul minereurilor neferoase, deci un transportator. Ca anglo-indienii nu au experienta in a conduce un combinat complex ca Phoenix, s-a vazut. Allied Deals si-a schimbat denumirea, devenind RBG Romania. La vremea respectiva conducerea combinatului nu a facut o mentiune importanta si anume ca RBG Romania este o firma olandeza. Gurile rele spun ca aceasta schimbare are legatura cu problemele pe care au inceput sa le aiba cei de la AD si care au explodat anul trecut. O coincidenta, despre care unii spun ca nu este intamplatoare, ar fi faptul ca RBG Romania este o firma olandeza, ca si Trafigura. Dar cea mai interesanta informatie legata de “aventura” anglo-indienilor in Romania il priveste pe directorul general al RBG Phoenix, Rangam Mitra. Potrivit acestor informatii, Mitra, cetatean indian cu domiciliul in Anglia, a infiintat la Bucuresti un SRL denumit Allied Deals - Servicii Comerciale, unde era actionar unic. El a incercat in timpul negocierilor din 1998 cu FPS, fiind liderul unei grupari din cadrul Allied Deals, sa obtina

controlul asupra Phoenix. Nu a reusit si a ramas membru in Consiliul de administratie al firmei. Capitalul social al acestui SRL este de 10.000 de dolari. Mitra este si prim administrator si director general. Foarte interesante sunt obiectele de activitate: comert cu ridicata al produselor intermediare neagricole si al deseurilor, produselor si minereurilor metalice si un lung sir de activitati, printre care chiar si comert cu ridicata al bauturilor, produselor alimentare si tutun. Mai mentionam ca, in decursul anilor, la Phoenix au fost in vizita o serie de ambasadori, al Marii Britanii, al Indiei si altii, care intr-un fel sau altul au facut lobby pentru investitorii anglo-indieni. Interesanta a fost vizita unui fost ministru in cabinetul Margaret Thatcher, Lordul Gray of Contin, venit sa vada cum se prezinta investitia anglo-indiana. Ulterior, am aflat ca fostul oficial englez a venit la Baia Mare ca reprezentant al unor banci finantatoare a investitiei din Baia Mare.

Controlorul Bindea

Mai mentionam ca la Phoenix a venit si o echipa de control a comisiei de specialitate a Camerei Deputatilor, care a verificat felul in care anglo- indienii au respectat contractul de v/c. Din comisie a facut parte si senatorul PSD, Liviu Doru Bindea. Acesta, dupa mai multe luni de tacere, a declarat presei baimarene ca nu au fost descoperite probleme deosebite. Tot in cursul anului 2002, Banca Nationala a ridicat de la combinatul RBG Phoenix Baia Mare poansonul, deoarece productia de aur a combinatului a scazut sub pragul minim impus de legislatia internationala, de cinci tone. In momentul de fata, la Baia Mare se produc circa doua tone de aur. Desi subiectul este tratat cu o oarecare indiferenta, probabil voita, realitatea demonstreaza ca afacerea aurul romanesc este de actualitate. Nu lipsa materiei prime a dus la scaderea productiei de aur la Baia Mare. Se pare ca de aceasta situatie sunt vinovati cei care au diriguit mineritul si tot ceea ce se leaga de productia de aur. “Noi, chiar am importat namoluri aurifere pentru a mentine nivelul de productie (din Oman), am tinut spatele cat s-a putut, dar Transgold (fosta SC Aurul) duce aliajul d’ore la procesare in Anglia, cu toate ca am discutat cu ei si le-am oferit cele mai bune conditii, degeaba. Se prevaleaza de un contract cu acel combinat din Anglia”, ne-au declarat surse din Phoenix.

Triunghiul Bermudelor

Situatia este complicata daca privim aceasta problema prin evolutia situatiei din mineritul si metalurgia din nordul tarii. In 1999, Aurul SA, societate mixta romano-australiana, parteneri Remin Baia Mare si Esmeralda, a inceput sa produca “boulion d’ore”, un produs obtinut din prelucrarea haldelor de steril din Maramures. Logic, productia de la Aurul ar fi trebuit sa fie procesata la Phoenix. Dar cei care au pus la punct afacerea, inca de la inceputul deceniului 9, de la fostul sef al mineritului din nord, Ioan Hudrea, pana la specialisti din Ministerul Industriilor, au hotarat ca trebuie procesat in Anglia. La vremea respectiva, Phil Evers, directorul executiv al societatii mixte, ne-a declarat ca exportul de “boulion d’ore” este temporar, pentru imbunatatiri pasive.De atunci, respectiv sfarsitul anului 1999, exportul temporar s-a permanentizat. Nimeni nu a explicat de ce si in ce conditii. Este lesne de inteles ca ar fi fost mult mai rentabil pentru societatea Aurul sa foloseasca un procesator de traditie (Phoenix) decat sa transporte aliajul aurifer in Anglia. Dar acest subiect este trecut la categoria “mucles”. Misterul care inconjoara triunghiul Remin-Transgold-RBG Phoenix s-a adancit. Daca luam in considerare si faptul ca mineritul din nord este sub teroarea disponibilizarilor, a desfiintarii unor sucursale, practic a companiei, putem sa ne gandim ca scenariul potrivit caruia aceste intamplari au fost temeinic gandite, poate fi realitate. Ca si faptul ca cei care au pus serios umarul la ingroparea mineritului din nord si, mai nou, a metalurgiei, sunt aceiasi care conduc firme ca Transgolg, Explorer si, de ce nu, Phoenix. Ar fi un scenariu.

Misteriosul NORDEXO

Revenind la situatia actuala a combinatului Phoenix, mentionam ca, in 25 aprilie, AVAB a reusit sa vanda activele combinatului gajate pentru datoria de la BANCOREX. Potrivit informatiilor noastre, este vorba de cladiri, terenuri, instalatii, dar lista nu cuprinde toate activele pe care le detine Phoenix. Cumparatorul acestor active este, dupa zvonuri, o firma cu capital romanesc, care a incredintat managementul acestor active firmei de management NORDEXO, reprezentata de Horia Simu, fost director la CITIBANK. Sunt voci care afirma ca, de fapt, NORDEXO este cumparatorul, iar actionarii firmei ar fi politicieni de rang inalt, chiar ministrii din conducerea PSD. Sursele noastre din Phoenix, ne-au spus ca “NORDEXO este cu siguranta doar o firma de management”. A doua tranzactie importanta in povestea Phoenix a avut loc tot in aprilie, dar nu are nici o legatura cu actiunea AVAB. Pachetul complet de actiuni detinut de RBG Romania la Phoenix, CEPRONEF si Elcond Zalau, a fost scos la licitatie internationala de un lichidatorul englez, pentru recuperarea pagubelor produse in Anglia de fosta Allied Deals. “Acest pachet de actiuni nu are nimic in comun cu activele vandute de AVAB. Activele sunt obiecte, actiunile sunt purtatoare de efecte in plan economic. Nu stim inca cine este cumparatorul, unde au ajuns actiunile, este un actionariat format din una, doua, zece… entitati. Cert este ca acest cumparator a incredintat pachetul de actiuni spre administrare firmei de management NORDEXO. RBG nu a disparut, s-a schimbat doar actionariatul. Sau, altfel spus, efectele actiunilor nu se mai duc spre indieni, ci spre actionarii care au avut bani sa cumpere pachetul complet de actiuni detinut de RBG Romania”, ne-au explicat sursele noastre. Potrivit informatiilor pe care le detinem in acest moment, cumparatorul pachetului de actiuni, practic al celor trei societati (Phoenix, CEPRONEF, Elcond) este firma Robitech Ltd., cu sediul in Cipru. Se pare ca a existat o intelegere intre cele doua firme cumparatoare, Robitech si societatea care a cumparat activele de la AVAB, cu privire la asigurarea managementului, respectiv misterioasa firma NORDEXO. In perioada urmatoare vom afla cine este in spatele acestor tranzactii ce pot fi hotaratoare pentru destinul metalurgiei maramuresene. Mai mentionam ca, aceste vanzari de active si actiuni sunt percepute ca benefice pentru mineritul din zona. “S-ar putea ca in acest context nou, Remin sa aiba de castigat. Noii proprietari au nevoie de materie prima, iar Compania miniera poate asigura 20% din necesar. De asemenea, Transgoldul aproape sigur va procesa la Phoenix. Tot sigur este ca noii actionari vor tine cont de Programul de conformare, care are termen de executie sfarsitul anului 2004, iar baimarenii sa fie siguri ca poluarea care a fost nu va mai fi”, ne-au declarat sursele noastre. Ca o pata de culoare, mai spunem ca acel credit de trei milioane dolari, luat de la BANCOREX, avea ca destinatie achizitionarea unei linii de desprafuire si a unui cazan recuperator. Utilajele au fost cumparate, dar zac si in ziua de azi in curtea Phoenix. In acest sens a fost facuta o sesizare la Parchetul National Anticoruptie, privind activitatea fostului director al Phoenix, Vasile Manole. Vom reveni.

Blanculescu dixit

Pentru a lamuri noul statut al Phoenix, GAZETA a discutat cu presedintele AVAB, Ionel Blanculescu. Acesta ne-a declarat ca nu poate sa ne spuna cine a cumparat activele scoase la vanzare. “Pana se va incheia contractul si vor fi virati banii, termenul este de 30 de zile, nu pot sa va spun cine sau despre ce firma este vorba. Stiti de problemele pe care le-a avut combinatul. Normal ca lichidatorul din Anglia nu a fost incantat ca noi am vandut activele, nu pot sa va spun nimic despre cumparator, pentru a-l proteja. Lichidatorul englez poate face presiuni asupra acestuia pentru a renunta”, ne-a declarat Blanculescu. Sa precizam ca in cazul acestor datorii ale Phoenix, AVAB are prioritate in fata oricarui creditor la recuperarea creantelor. Presedintele AVAB a recunoscut ca Phoenix a platit o parte a datoriilor. “Nu este nici o problema. Stiu ca au dat peste 600 de mii de dolari. Dupa ce se va incasa toata suma pe care au fost vandute activele gajate, valoarea respectiva va fi inapoiata Combinatului. Acestea sunt uzantele”, a mai spus Blanculescu.

Bud saluta noii proprietari

Una din vocile care au semnalat inca din 1998 calitatea indoielnica a privatizarii combinatului, a fost cea a lui Nicolae Bud. Fostul deputat a fost membru in CA la Phoenix. “Acum se vede ca privatizarea cu Allied Deals a fost un fiasco. Am semnalat inca de la inceput si este mentionat in stenogramele CA, al carui membru am fost, lipsa capitalului de lucru si a sumelor pentru investitii pe care indienii le-au promis, dar nu le-au mai adus. Am fost convins si am spus-o ca se va ajunge la solutia AVAB. Sper ca noii proprietari sa gestioneze pozitiv si in beneficiul maramuresenilor aceste activitati. Daca voi fi solicitat, intr-un fel sau altul, voi sprijinii aceste demersuri”, a precizat Bud.

Nicolae TEREMTUS