Donatorii zgarie-branza

Cat le pasa bogatilor din Maramures de nevoiasi?

Sarbatorile de iarna reprezinta, pentru majoritatea maramuresenilor, motiv de bucurie. Nu acelasi lucru s-ar putea spune despre “copiii nimanui”, cei aflati in institutiile de ocrotire institutionalizata. In fiecare an, de sarbatori, acesti copii sunt la “mana” celor cu punga plina. Fundatii de caritate strang fonduri pentru a putea face mici cadouri copiilor orfani sau abandonati. Un gest crestinesc, omenesc si de bun simt. Evident, cererea este mare, dar unii oameni de afaceri, desi au posibilitatea de a face un gest umanitar, prefera sa refuze din start “o cotizatie” infima.

GAZETA a initiat un demers pentru a vedea cat de mult le pasa celor mai bogati dintre concetatenii nostri de soarta copiilor mai putini norocosi, de cei fara sprijinul si caldura unei familii. Rezultatul ne-a dezgustat profund. Acum, sa mancam lamaile impreuna. Scenariul si refuzurile

“Sunt Adrian Vasilescu si reprezint fundatia Suflet pentru suflet – Salvati copiii!. Dorim sa oferim, cu ocazia Craciunului, o bucurie copiilor si batranilor din Maramures. Credeti ca ne-ati putea ajuta?”. Asa suna mesajul de intampinare al demersului nostru. Care au fost rezultatele, puteti deduce in urma lecturii acestui articol. Mircea Dolha, consilier local din partea PSD, patronul firmei “Maruani”, si-a declinat din start intentia de a ajuta copiii sarmani. “Nu mai ajutam nimic. Am ajutat tot felul de azile de batrani. Avem ai nostri pe care sa-i ajutam. Nu pot sa contribui deloc la fondul vostru”, ne-a refuzat cu eleganta-i cunoscuta Dolha. Care o fi fiind “ai nostri” nu stim, insa e sigur ca copiii defavorizati nu fac parte dintre “ai nostri”. Ionel Cornel Cavasan, patronul de la Flying Impex SRL, terminase deja stocul (!) de “surprize” pe anul acesta. “Am donat deja la doua organizatii de copii cu dezabilitati si alte probleme. Am donat bani si jucarii dar am terminat stocul pe anul acesta la donatii”, ne-a expediat Cavasan. In fond e treaba omului de afaceri daca ajuta sau nu, daca face acte de caritate sau nu, deranjant a fost modul in care s-a exprimat. Pentru Cavasan donatiile sunt “stocate” probabil in functie de rezultatele financiare. Daca ar fi sa ne luam dupa “afacerile” incheiate cu institutii ca Tribunalul, Judecatoria, Politia, DPC, Casa de Pensii etc., carora le-a furnizat mobilier (ultimei fara licitatii – punem pariu ca avem probe?), credem ca ar fi putut fi mai omenos. Dar unde nu-i… Stefan Hofer, patronul lantului de magazine alimentare Hofer, nici macar nu a asteptat sa vada despre ce este vorba. Cu un simt al intuitiei demn de Cartea Recordurilor, ne-a refuzat: “Nu mai avem de unde. Am epuizat fondurile pentru asa ceva. Cu parere de rau va anunt ca nu va pot ajuta”, a spus Hofer. Ii reamintim cunoscutului om de afaceri ca fondurile pe care “le-a alocat” in campania electorala a PSD si-au atins scopul. Avem in Consiliul Local Baia Mare un reprezentant al familiei Hofer care se face remarcat prin... tacere. Si sticksurile de la sedintele de partid. Credem ca “investitia” a meritat. Cat despre copiii sarmani…

“Saracii” sceptici

“Va dau 1 milion, maine la prima ora vi-l las la secretara mea. Cautati-ma acolo”, a spus Ioan Marchis, seful Directiei Judetene de Cultura. Desi ne-am fi asteptat la mai mult, Marchis este singurul dintre cei pe care am reusit sa-i abordam, care a fost de acord sa doneze o suma de bani in folosul copiilor sarmani. “Eu va spun sincer, ma duc pe principiul asta – ii ajut pe cei saraci, dar ii ajut din buzunarul meu si ma duc direct la fiecare. Intelegeti? Eu am grupul meu de oameni, de saraci din fiecare zona a orasului, le fac pachete, le dau bani, haine si le dau ce am. Acum chiar nu dispun sa va ajut eu cu ceva, dar si eu, si sotul meu avem un grup sau alte grupuri din Baia Mare, pe care ii ajutam. Nu lucrez cu nici o fundatie, ma duc personal. Nu dau la nimeni banii, ma duc personal si ajut, cu ce are nevoie omul prin casa... Nu ca sunt suspicioasa, dar asa imi place mie. Sotul e plecat din tara, iar ca sa va ajut eu acuma, chiar nu, nu pot. Si chiar acuma de sarbatori am ale mele, personal. Intelegeti?”, ne-a declarat sotia omului de afaceri ce conduce lantul de magazine “Cozac”. O firma ce se respecta. Stefan Pop, consilier local din partea PD, patronul complexului Expres Gara si al restaurantului Mon Ami, ne-a anuntat ca are dare de mana si suflet caritabil, dar numai beneficiarilor “stabili”. Mai are si… bingo! Nefiind bingo, noi nu eram printre beneficiari. “Iti spun cu drag si cu placere, eu am partea mea de copii de care ma ocup, tot din copiii cu handicap, copii cu tot felul de probleme. Am o gramada de societati cu care am colaborat in perioada asta, sunt prins in actiunile astea de sarbatori”, a spus Pop. Mai abil, pentru a scapa de partea cu gasirea unor scuze “sanatoase”, Alexandru Cosma, ex-presedintele CJ Maramures, presedintele comisiei Buget-Finante din CJ si “diriguitor” al mai multor firme de constructie din judet, a aplicat deja celebra sa metoda. Aia cu “alo, nu v-aud”. Nici n-am apucat bine sa-i comunicam scopul “deranjului”, ca baronul a si inchis telefonul. Nici incercarile ulterioare de a stabili o legatura telefonica cu ex-prezidentul maramuresean nu au avut mai multe sanse de reusita, telefonul lui Cosma fiind in permanenta ocupat. Si cum partea cu “n-am bani” si nici scuza cu “am dat in alta parte” nu prea i se potriveste (“prietenii” cam stiu de ce) Cosma nu era interesat de demersul nostru umanitar. In schimb, Luca Stefanoiu, ex-deputatul trandafiriu de Maramures, a ales sa fie mai diplomat, dar si mai sceptic. Si, probabil pentru a-si sterge pacatul ca a omorat un baietel pe cand se afla sub influenta… merelor verzi, a lasat calea deschisa dialogului prin afirmatii din ciclul “daca…”. Nu inainte de pune niscaiva intrebari.” “Da’ de unde-i fundatia asta? Din Baia Mare? Si telefonul asta al meu de unde l-ati luat? Pai, eu sunt plecat acuma, deci sunt in masina. Sunati-ma maine sa vedem care e problema, da? Sa vedem acuma despre ce e vorba, ma lamuriti maine si vedem”, a spus Luca Stefanoiu. N-am mai revenit. Ca deh, nu-i frumos sa deranjezi oamenii “importanti” cu “mizilicuri” umanitare. Si apoi, se vede treaba ca pentru unii, “gest caritabil” are alte semnificatii. Cum ar fi “ajutorarea unor prieteni de partid” sau a unor patroni din categoria “clientelei politice”. In nici un caz sprijinirea copiilor institutionalizati sau cu handicap, ori a batranilor care nu au nici macar paine pe masa “festiva” de Craciun. Craciun indestulat, saracilor! Saraci la suflet.

Nicolae TEREMTUS, Ioana LUCACEL, Claudiu BABAN