Aproape de scaunul electric

Aurel Mich era in pericol de a semna un record fatal. Primul roman pe scaunul electric! Nascut in Ocna Sugatag (Maramures), Mich a locuit, pana inaintea plecarii in SUA, pe o strada de la periferia Baii Mari. Fiul unui taran transformat de regimul comunist in miner, Aurel Mich a fost crescut impreuna cu ceilalti trei frati in spiritul respectului fata de semeni. Vecinii isi amintesc despre el ca despre unul dintre cei mai linistiti copii din zona. In urma cu 18 ani, Aurel a reusit (dupa o prima tentativa nereusita) sa fuga din Romania socialista si sa se stabileasca in SUA. In 7 august 2002, a fost arestat si acuzat ca ar fi omorat-o pe prietena sa si pe fratele acesteia. Daca ar fi fost gasit vinovat, Mich ar fi trebuit (conform legilor statului Maryland, unde se judeca procesul) sa fie condamnat la moarte, iar sentinta avea sa fie indeplinita pe scaunul electric. Autoritatile romane au reusit sa convinga justitia americana sa-l judece pe Mich ca si cetatean al Romaniei.Un baimarean rezident in SUA ar fi putut sfarsi pe scaunul electric! GAZETA va prezinta in exclusivitate o poveste cutremuratoare a cazului in care Aurel Mich, este acuzat de omor deosebit de grav. Romanul care a locuit inainte de plecare in SUA, in Baia Mare, in casa parintilor sai de pe strada Mihai Eminescu, nr. 108, este invinuit ca si-ar fi ucis prietena si pe fratele acesteia in urma unui conflict conjugal. Cazul e departe de a fi unul lamurit.

7 august 2002, ora 23, la intersectia strazilor Waring Station Road si Hottinger Circle din Germantown (Montgomery, statul Maryland), politia a gasit un barbat si o femeie de origine portoricana care prezentau urme evidente de violenta. Victimele se aflau in stare critica si ulterior au decedat. Erau fratii Medina. Lydia Esther Medina avea 59 de ani si locuia in imobilul 12100 din Britania Circle, situat in apropierea locului in care se produsese incidentul. Fratele ei, Eliezer Medina, avea 54 de ani si statea in orasul Frederick. Moartea a survenit ca urmare a multiplelor leziuni produse prin violenta voluntara. In seara aceleiasi zile, politia fusese in casa Lydiei Medina, pentru a aplana un conflict izbucnit intre ea si prietenul ei, baimareanul Aurel Mich (37 ani), cu care locuia. Ulterior, politia l-a arestat pe Mich ca principal suspect al crimelor.

Acuzat de crima

In 10 iunie 2003, baimareanul Aurel Mich, rezident in Germantown (Montgomery), statul Maryland, SUA, a fost chemat in judecata, sub acuzatia de omor deosebit de grav. Ellen Shiau, ziaristul de la “The Gazette” (“Gazeta”), a fost primul care a prezentat cazul romanului. Participant la intreg procesul, precum si la alte actiuni care au dus la completarea cazului, Shiau scrie ca, in prima zi de infatisare, procurorul federal adjunct, Alex T. Foster, a afirmat ca detine probe indubitabile in ceea ce priveste vinovatia lui Mich. El a precizat ca in ziua in care a murit Lydia Medina (o coafeza originara din Puerto Rico), aceasta se hotarase sa rupa relatia cu Mich (relatie neagreata de fratele ei). Foster a declarat in instanta ca femeia i-a spus lui Mich ca relatia lor se sfarsise si nu mai voia sa auda de el. In schimb, pentru baimarean aceasta relatie era importanta. Conform spuselor procurorului, Lydia era persoana ce-i oferea siguranta financiara. Dupa ce i-a comunicat lui Mich decizia despartirii, Lydia a fugit din casa, pentru a scapa de el. Doris Weidemann, o vecina, care locuia cu doua etaje mai jos, a confirmat ca femeia i-a cerut sa o lase sa intre, pentru a scapa de Mich. De acolo, Lydia a cerut prin telefonul mobil ajutorul fratelui ei. Acesta a sosit impreuna cu politia, care a sfatuit-o sa paraseasca locuinta. Lydia si fratele sau s-au indreptat inspre orasul Frederick in masini separate, iar Mich i-a urmarit intr-o camioneta Toyota rosie si a intrat in ei, incercand sa-i scoata de pe sosea. Procurorul a sustinut ca, dupa ce Mich i-a ajuns, cei doi au oprit masinile pe marginea drumului, sunand la 911 (apeluri de urgenta). Mich s-a indreptat spre ei si i-a batut pana la moarte. “Acuzatul i-a urmarit si si-a prins prada”, a afirmat Foster. Una dintre probele prezentate in instanta a fost o caseta cu un apel de urgenta efectuat de Lydia de pe telefonul mobil al fratelui ei. “Glumesti…el este aici”, au fost ultimele ei cuvinte, urmate de niste tipete, inainte ca legatura sa se intrerupa.

Contradictii

Foster a sustinut ca ucigasul l-a lovit pe Eliazar de mai multe ori cu un obiect contondent, asemanator unei tevi, zdrobindu-i teasta. El a mai mentionat ca Lydia a fost lovita o data in ceafa si o data in frunte. In urma loviturilor i-au fost zdrobite mai multe vertebre si craniul. Procurorul a continuat, sustinand ca un martor ocular pretinde ca ar fi vazut din camionul cu care rula, un barbat musculos, de tip caucazian, lovind un barbat si o femeie, la locul accidentului. Foster a afirmat ca pe tricoul acuzatului s-au gasit urme de sange apartinand lui Eliezer Medina si chiar urme de sange a lui Mich, pe mana si pe volanul masinii romanului. In schimb, Audrey Creighton, avocatul lui Mich, a apreciat declaratiile acuzarii ca fiind “inculte, nesarate si superficiale, fara probe de sange sau de alta natura care sa le sustina”. Sangele gasit pe tricoul lui Mich se datoreaza unei divergente pe care a avut-o in acea seara, la o alta intersectie, incident care nu a fost mortal. Iar in ce priveste sangele Lydiei, acesta nu s-a regasit nici pe tricoul si nici in camioneta lui Mich. O alta necunoscuta ramane arma crimei, pe care politia nu a descoperit-o. “Evident, nu exista urme de sange care sa-l incrimineze pe Mich”, a incheiat avocatul Audrey. Creighton a comparat pledoaria acuzarii cu o “prajitura stricata, pusa la rece, pentru a nu-si trada starea”. Acelasi avocat a precizat ca politia a tras concluzii pripite, grabindu-se sa-l aresteze pe Mich. In legatura cu relatiile sentimentale ale lui Lydia, Audrey a subliniat ca in viata victimei existau mai multi barbati, intre care si fosti prieteni. “Nu a stiut sa-si aleaga bine barbatii in timpul vietii”, a completat avocatul. Referitor la situatia financiara a lui Mich, Audrey a afirmat ca nu se punea problema banilor, romanul fiind un angajat bine vazut, care castiga suficient.

Salvat de pe scaunul electric

Cazul lui Aurel Mich este unic in istoria proceselor din America. Este singurul caz in care un roman ar fi putut sa sfarseasca pe un ultim scaun – cel electric (statul Maryland fiind unul in care pedepsele capitale sunt indeplinite in acest mod). Conform Mediafax, pentru a impiedica o premiera nefasta, autoritatile romane competente (Ministerul Afacerilor de Externe, Ministerul Justitiei si Ministerul de Interne) au facut demersuri (prin Ambasada Romaniei la Washington) catre Departamentul de Justitie al SUA, cerand eliminarea solicitarii initiale de a i se aplica pedeapsa cu moartea prin electrocutare in cazul in care va fi gasit vinovat. Practic, s-a cerut ca baimareanul Mich sa fie judecat ca rezident american de cetatenie romana, provenit dintr-o tara in care pedeapsa cu moartea a fost abolita in urma cu 13 ani. Ambasada Romaniei la Washington a comunicat ca, in 11 iunie, a avut loc la Tribunalul statului Maryland infatisarea de fond in procesul intentat romanului. Dupa prezentarea argumentelor in fata procurorului statului Maryland, acesta a eliminat din rechizitoriu solicitarea pedepsei cu moartea. In prezent, Aurel Mich, prezumtivul asasin al celor doi portoricani, beneficiaza de asistenta juridica si reprezentare din partea unor avocati competenti cu care Ambasada Romaniei a stabilit contacte. Romanul Mich se putea alatura unei liste de 116 condamnari la moarte pentru strainii care au comis infractiuni capitale pe teritoriul SUA. Dintre acestea, doar cinci solicitari au fost revocate.

GAZETA si americanii

Un caz grav, in care inca persista destule semne de intrebare (politia americana nu gaseste explicatia reintoarcerii celor doi frati la domiciliul pe care-l parasisera in urma unei dispute conjugale dintre Lydia si Aurel), a determinat GAZETA de Maramures sa afle tot ceea ce se putea intr-un timp atat de scurt (de la anuntul oficial care certifica implicarea unui cetatean roman care a crescut in Baia Mare si pana la inchiderea editiei au ramas mai putin de 24 de ore). Nu ne indoim ca demersul nostru va fi urgent prezentat de celelalte ziare… Speram ca undeva, intr-un colt, va scrie “multumim, de duminica, GAZETEI de Maramures”. Revenind la ancheta, printre cei contactati prin posta electronica s-au aflat colegii de breasla, americanii de la “The Gazette” din Maryland, care au raspuns demersului nostru prin Brian Gnatt. Ziaristii americani ne-au pus la dispozitie cele mai importante fotografii care ilustreaza acest articol, precum si informatii pe care, din cauza distantei si a timpului scurt, nu le-am fi putut afla. Brian Gnatt ne-a rugat, in numele publicatiei “The Gazette”, sa-i tinem la curent atat cu informatiile aflate despre viata lui Mich in Romania, dar si cu modul in care presa romaneasca oglindeste cazul. Americanii erau de asemenea curiosi sa afle motivul pentru care ziarele romanesti sunt atat de interesate de Mich, semnaland ca in SUA cazul nu a fost foarte mediatizat. Pasii pe care i-am facut ii puteti descoperi in continuare.

Tentativa

Familia Mihai si Parasca Mich provine din Ocna Sugatag, Maramures. Oameni simpli, harnici si linistiti, si-au crescut cei patru copii, toti baieti, in spiritul taranului simplu din Romania, spirit definit de respectul fata de ceilalti. Aurel Mich este cel mai mare fiu al lor; Danut, cel de-al doilea, a murit in conditii misterioase in Germania; Mihai se afla in Spania; iar Petre, mezinul familiei e singurul care locuieste in Baia Mare. Tensiunea la care este supusa in aceste zile familia, ne-a determinat sa nu-i tulburam pe Mihai si Parasca, parintii lui Aurel Mich. Totusi am reusit sa vorbim cu Petre Mich, fratele celui acuzat de crima in SUA. “Dupa ce a terminat primele opt clase la Scoala nr. 10 din Baia Mare, s-a inscris la Scoala profesionala de la Liceul auto din Baia Sprie, la sectia mecanici, iar dupa absolvire s-a angajat ca merceolog la IMRAUT, actuala APSA. Avea vreo 17-18 ani cand a avut prima tentativa de a trece frontiera. A fost prins de graniceri si a fost dus la inchisoarea de pe strada Popa Sapca, din Timisoara. Apoi a fost transferat la Securitate in Bucuresti si ultima parte din cele sapte luni de pedeapsa a petrecut-o la Miercurea Ciuc. Cand s-a intors acasa, am observat ca suferise mult. Era traumatizat, fusese batut crunt, pentru ca pe vremea aceea tentativa de fuga din tara era foarte aspru pedepsita. Apoi s-a angajat din nou, mergea des in delegatii prin tara pentru a aproviziona intreprinderea cu piese... si odata (dupa vreun an jumate de la prima tentativa de a parasi tara) nu s-a mai intors. Fugise in Iugoslavia.”

Nenorociri in lant

In Iugoslavia, Aurel Mitch a cerut azil politic si a stat in lagar aproximativ un an. Dupa aceea a plecat in Statele Unite. “S-a intamplat in urma cu vreo 18 de ani. Noi nu am stiut nimic. Telefona doar de vreo doua ori pe an, spunea ca aceste convorbiri sunt costisitoare si va suna mai des cand isi va stabiliza situatia. Niciodata nu s-a plans ca ar duce lipsa de bani, ca ar avea nevoie de ceva sau ca e greu. Acasa a venit doar de doua ori. Prima data in urma cu vreo 11-12 ani, cand am avut un necaz mare in familie, unul dintre fratii nostri a murit in Germania. Atunci am avut nevoie de bani si Aurel i-a dat mamei 500 de dolari. Asa a venit prima data acasa, la inmormantarea fratelui. A doua oara a venit cu vreo doi ani in urma si ne-a spus ca lucra intr-o firma de constructii, chiar mi-a aratat o diploma. Nu era omul care sa vorbeasca fara sa fie intrebat, asa ca nu stim prea multe. Ne-a spus ca e bine, ca n-are nici un fel de probleme. Despre viata particulara nu a vorbit, insa de multe ori spunea ca acolo prieteni nu-ti sunt romanii, ci americanii. Doar in urma cu vreo 5 luni am aflat despre... ceea ce zic ei ca e acuzat. Avocatii lui au zis ca deocamdata nu e sigur ca el ar fi autorul acelor crime. Prima data ne-a contactat telefonic o doamna care era asistent social, pentru ca la ei acesta e primul pas. Asistentul social face o ancheta pentru a vedea din ce familie se trage, cum a crescut. Doamna ne-a spus ca este acuzat si ar vrea sa afle mai multe despre el. Parintii i-au povestit cum a crescut Aurel. Intr-o familie de tarani, in satul Sugatag. A stat cea mai mare parte a timpului acolo (in Baia Mare noi am venit acum vreo 25 de ani). Americanii s-au interesat de ce a facut puscarie, cum a crescut, ce scoala a absolvit si despre perioada petrecuta la tara. Pentru ei, probabil, era iesit din comun sa ai apa potabila doar in curte, la fantana, sa te speli la rau, sa lucrezi la fan, la padure... Oricum, excese de violenta nu a avut niciodata. Si parintii au spus ca nu au avut vreodata probleme cu el. Pur si simplu n-a fost crescut asa. N-avea un grup de prieteni, nu mergea nici macar in discoteca sau baruri. Era linistit”, a declarat Petre Mich, fratele lui Aurel. Ioan si Ana Folfa isi cunosc vecinii, pe cei din familia Mich, de 20 de ani.

Nu le vine sa creada!

“Au venit de la Ocna Sugatag. Mihai, capul familiei, a lucrat in mina. Sunt niste oameni muncitori, cinstiti si la locul lor. Baiatul era linistit, asa l-am cunoscut, ca de altfel toti fratii lui, niste baieti cumsecade, respectuosi si muncitori. Erau patru frati, Aurel era cel mai mare. Am ramas trazniti cand am auzit”, a spus Ioan Folfa. Ana, sotia sa, spune ca a plans cand a vazut stirea care-l incrimina pe Aurel Mich. “Nu cred ca e adevarat. Sunt niste oameni deosebiti, nu exista... Aurel era ascultator, harnic, destept... a fost coleg cu fiul nostru. Are o fetita de 15 ani care e aici, in Baia Mare, cu mama ei. Cand a plecat, era casatorit si sotia a ramas in Romania. Nu stiu amanunte, probabil nu a vrut sa plece si ea. Oricum, de atunci s-au racit relatiile, dar nu pot sa spun ca nu s-au inteles. Parintii lui o ajuta foarte mult pe fosta lor nora si pe nepotica... Fetita vine aproape zilnic pe aici. Rar gasesti o familie atat de cumsecade. Aurel nu putea face asta! Acuma cateva zile eram in gradina si doamna Mich mi-a spus, ca am vorbit despre copii, ca Aurel a fost arestat ca ar fi facut nu stiu ce prostie. Dupa aceea am vazut la televizor, dar nu cred, nu se poate...”, a spus Ana Folfa. Aceleasi referinte le-am primit si de la Ileana Pop, o alta vecina a familiei Mich. “Ii cunosc de cand s-au mutat aici. Extraordinar de harnici, de buni, iar Aurel era ca o fata, isi ajuta enorm parintii. Era foarte muncitor. Cand parintii plecau in Sugatag, copiii ramaneau acasa, dar mai rar asa copii cuminti. Unul dintre frati a fost omorat in Germania. Prea multe necazuri au, nu stiu de ce... Nu merita. Nu-mi vine sa cred ca Aurel poate sa faca asta. Cand a venit acasa, fiul meu i-a spus sa se reintoarca si sa-si deschida impreuna o firma. Si asa au ramas intelesi, sa vina acasa de tot.” Intre casa de pe strada Eminescu nr. 108 si sala Tribunalului din Maryland e o distanta ca de la cer la pamant. Tot atat de mare e si distanta dintre bine si rau, dintre adevarat si fals. Cei din SUA isi fac treaba, insa indiferent de concluziile la care se va ajunge, pedeapsa capitala e o solutie extrema, la care ar trebui apelat doar in cazuri evidente (poate nici atunci). Din datele actuale, acesta nu e un caz evident.

Lydia E. Medina

Avea 59 de ani, domicilia in Germantown. S-a nascut la 31 august 1942, in San Sebastian (Porto Rico). Fiica lui Guadalupe si Gumersinda Medina, Lydia a lucrat timp de zece ani ca si coafeza in Salonul George Bachus din localitatea Potomac (SUA). A avut doi fii: David Tahmassebi, din Brookville (Ohio) si Robert Tahmassebi, din Davie (Florida) si cinci nepoti. Era divortata si printre pasiuni ei se numarau calatoriile. A murit in 8 august 2002, la spitalul suburbiei din Bethesda. A fost inmormantata in 13 august.

Eliezer “Eli” Medina

Avea 54 de ani, domicilia in Frederick. S-a nascut la 29 iulie 1948, in localitatea San Sebastian (Porto Rico). Lucra ca barbier in Boonsboro Barbershop din Boonsboro si era divortat. A facut parte din trupele armate in timpul Razboiului din Vietnam si era unul dintre veteranii de razboi din Frederick. Pasiunile sale erau golful si biliardul. A avut o fiica, Erika Medina, din Riverside (California). A murit la Spitalul Adventist Shady Grove din Rockville, ca urmare a multiplelor lovituri care i-au fost aplicate. A fost inmormantat la cimitirul din Vineland.

Scaunul electric

Prima lege scrisa care prevede condamnarea la moarte dateaza de 3800 de ani, fiind inclusa in Codul regelui babilonian Hammurabi. In prezent, pedeapsa capitala este aplicata in 84 de tari membre ale ONU. “Este cea mai cruda, mai inumana si mai degradanta pedeapsa. Violeaza dreptul la viata. Este irevocabila si poate fi aplicata si celor nevinovati. Nu s-a dovedit ca este mai eficienta decat alte pedepse in reducerea criminalitatii“, scrie intr-o declaratie a Amnesty International. In 1888, in SUA s-a dezvoltat sistemul scaunului electric, doi vitei si un cal fiind supusi la teste. Un ziar newyorkez scria profetic: “Curentul alternativ va duce cu certitudine la disparitia meseriei de calau“ * 6 august 1890, William Kemmler, un homosexual acuzat de uciderea cu toporul a iubitului sau, a fost primul om executat pe scaunul electric * 3 mai 2001, inregistrarile audio a 23 de electrocutari executate in Georgia intre 1983 si 1989 sunt difuzate pe posturi de radio nationale. Casetele inregistrate de personalul inchisorilor dezvaluie atmosfera din camerele de executie * 1 iulie 2002, judecatorul federal Jed Rakoff, de la Tribunalul Districtual, declara drept neconstitutional sistemul penal in vigoare referitor la pedeapsa capitala * 11 ianuarie 2003, o decizie fara precedent, cu 48 de ore inaintea incheierii mandatului de guvernator de Illinois, republicanul George Ryan anunta comutarea pedepsei cu moartea in inchisoare pe viata pentru cei 157 condamnati aflati in asteptarea executarii sentintei. Decizia urmeaza unei anchete care a durat trei ani si care a demonstrat ca 13 dintre cei executati in ultimul timp in Illinois s-au dovedit nevinovati * in Romania, pedeapsa cu moartea a fost introdusa in 1936 si a fost abolita in 31 decembrie 1989.

Catalin VISCHI
Ciprian DRAGOS