Avocatul momentului

* Ioan Blajan a fost judecator financiar, procuror, iar de multi ani e avocat penalist. Unul dintre cei mai buni. Anul trecut a atras atentia unor specialisti din Bucuresti datorita unei cauze a carei finalitate a rasturnat-o printr-o pledoarie de maestru. Isi iubeste profesia, ii respecta pe colegi si se respecta pe sine. Uneori poate fi vazut la cumparaturi prin supermarketurile baimarene. Intotdeauna la ore tarzii ale noptii. Pare un dur, dar are la birou doua rafturi ticsite de CD-uri si DVD-uri cu muzica buna. Are si un caine, un ciobanesc. Familia este refugiul la care tanjeste tot timpul. Un om obisnuit, un penalist de top… Reporter: Dincolo de o definitie juridica, cine este avocatul? Ce reprezinta el pentru noi, cei de dincolo de bara de pledoarie? Ioan Blajan: Cel mai bun prieten al celui care are probleme judiciare. In situatia unui necaz ce te aduce la sala de judecata, avocatul e singurul sprijin pe care il ai. Evident, aparatorul este interesat sa isi etaleze cunostintele pentru a obtine solutia dorita de client. Rep.: Cum este sa fi avocat penalist? I.B.: Cumplit! Am fost judecator si avocat financiar, am fost si procuror, cunosc mai toate zonele juridice, dar cea mai de uzura profesie juridica este avocatura. Iar din avocatura, cei mai stresati sunt cei de penal. Tot timpul trebuie sa fi foarte concentrat. Intr-o zi poti trece de la agonie la extaz de 5-6-7-10 ori. Trebuie sa fii robust, sa ai tarie de caracter, consecventa, hotarare…inima tare, nervi de otel. Altfel spus, o structura care sa se muleze pe profesia de avocat. Am avut multi colegi care s-au dus inapoi in magistratura (judecatori, procurori n. red.) deoarece nu au rezistat. Avocatul de penal este cel mai supus uzurii. Rep.: Va incarcati sufleteste cu partea negativa a cauzelor. Sau avocatii devin imuni? I.B.: Nu! Nu se poate sa nu rezonezi la o cauza sau alta. Orice insucces al tau il vezi in ochii omului care a venit la tine sa il ajuti. Rep.: Nu neaparat acest aspect! E vorba de posibilii clienti care provin din zone absconse, respectiv cauze cu o incarcatura negativ mare. I.B.: Nu poti fi patimas! Sigur ca ai porniri umane. Le-am spus multora: Nu ma confundati cu clientul! Eu pot apara si un criminal sau un violator, ori un talhar, ca sa ma refer la exemple clasice. Dar niciodata nu o fac doar din ratiuni materiale. Daca accept un caz din aceasta zona, o fac atunci cand cred ca dincolo de ceea ce clientul a savarsit, scopul procedurii este readucerea in societate. La fel de adevarat e si faptul ca nu poti sa te detasezi de tot…te face mai bun! Rep.: Sa intelegem ca sunt cauze pe care nu le-ati lua sub nicio forma? I.B.: Da! De exemplu, un omor calificat asupra unui copil aflat in imposibilitatea de a se apara. Copilul tau de un an si jumatate l-ai luat de un picior si l-ai lovit de zid, au existat din pacate astfel de cauze! Nu iau asa ceva! Cred in valori pentru ca asa am fost educat. Cred in bunul-simt si de aceea am discutii… Din pacate, mecanismul judiciar da posibilitate de interpretare. Toata lumea vorbeste de pile, coruptie etc, eu cred in valori. Nu abdic de la cele invatate acasa. Cred in bunul-simt, in respect, buna credinta, cinste, corectitudine. Ca avocat poti spune ca esti la limita corectitudinii, dar nu renunt la cele invatate de la parintii mei. In concluzie, nu pot apara un criminal care si-a omorat copilul de un an si jumatate, nu pot apara un violator care s-a legat de o fata de 6-7 ani si mai sunt si alte genuri de cauze pe care nu le pot angaja. Este dreptul meu! Rep.: Dupa atatia ani de avocatura, mai simtiti satisfactie la procesele castigate? I.B.: Daca esti un jurist care te respecti, fiecare cauza, cum m-au invatat cei care m-au format, este precum o teza de doctorat. Asa m-au invatat profesorii mei, dar si experienta, ca fiecare cauza se pregateste, se documenteaza ca si cum ar fi prima si unica ta cauza. Rep.: Sunteti avocatul momentului deoarece procesul Anghel a fost sub lumina reflectoarelor. Cum se vede acest proces dinspre avocat? I.B.: Groaznic! Daca nu as fi crezut de la inceput in nevinovatie, nu as fi fost atat de consecvent. Cred in continuare in nevinovatia lui Anghel, indiferent de motivatia pe care o pot da judecatorii unei decizii de condamnare. Procesul mi-a lasat un gust amar. La un moment dat am stat si m-am uitat, mi-am revizuit cunostintele… Poate sa fi gresit!...Dar nu cred ca trei, patru, cinci, sapte juristi pot gresi atat de tare. Am lucrat in echipa cu avocatul Gil, un avocat foarte bun. M-am consultat cu multi colegi…Nu sunt absurd, nu sunt detinatorul adevarului absolut…Am avut o satisfactie in momentul in care am avut doua achitari succesive. Am ajuns, culmea, sa ma bucur de normalitate. Nu mi-am inchipuit ca solutia se poate schimba atat de dramatic si de drastic. Esenta era simpla. S-a operat cu speculatii pe care le-am demontat. Se vor putea vedea concluziile mele si ale lui Gil in dosar… Cred ca se poate motiva orice! Dupa cele vazute, motivatia deciziei de la Cluj se va cala pe acelasi probatoriu dat de rechizitoriu lui Tulus. In concluzie, mi-a lasat un gust amar! Nu neaparat pentru ca este vorba de Anghel, o chestie ca asta i se poate intampla oricui. Uitati-va pe deciziile Judecatorie, si a Tribunalului, judecatorul Andrei Rus, judecatorii Codruta Alb si Benciu Ligia sunt foarte buni judecatori, profesionisti care nu pot fi influentati, nu stiu ce a putut rasturna situatia atat de dramatic… Am un gust amar! Nu este chiar justitia postdecembrista pe care am visat-o! Facand haz de necaz, as putea spune ca imi este dor de justitia socialista, dar nu in ideea regimului de atunci, ci pentru faptul ca actul de responsabilitate era asumat. Daca dadeai o solutie nelegala ti se spunea: „la revedere, tovarase!”. Acum se dau solutii potrivit constiintei…Oare chiar atat de slab profesional sunt cei de aici…? Rep.: Mai merita sa faci Dreptul in ziua de azi? I.B.: Da! Intotdeauna! Au fost perioade in care era la moda sa faci Stiinte Juridice. Eu sunt o creatie, nu ma feresc sa o spun, a socialismului. Tata a fost miner, mama a lucrat la CAP, am fost cel mai mare frate dintre cei trei copii. Sistemul socialist prin mecanismul educational mi-a creat posibilitatea de valorificare a inclinatiilor mele. Am studiat, am acumulat, m-am adaptat vremurilor, dar am ramas tributar acelorasi obiceiuri: studiul. Nu pot ramane in urma! Este o chestiune de vocatie. O tara care are multi juristi este o tara educata. Rep.: Care ar fi o schimbare pe care ati face-o pentru a putea vorbi de o reforma reala in justitie? I.B.: Ho, ho, ho! Ar fi multe de spus! Dupa 1990, toata lumea a incercat reformarea invatamantului si a justitiei, dar…In ultimii sapte ani au fost trei proiecte de reforma gata si niciunul aplicat. Ufff! Sunt multe de spus…Apropo si de procesul lui Anghel, as introduce juratii. Mecanismul dupa care noi lucram este de inspiratie latina, cel francez, italian etc, parca cel anglo-saxon este mai bun. Nu ideal, dar mai bun! Rep.: Cate ore lucrati pe zi? I.B.: De regula, 15-16 ore. Imi place ce fac! Am un gust amar! Nu este chiar justitia postdecembrista pe care am visat-o! Facand haz de necaz, as putea spune ca imi este dor de justitia socialista, dar nu in ideea regimului de atunci, ci pentru faptul ca actul de responsabilitate era asumat. Daca dadeai o solutie nelegala ti se spunea: „la revedere, tovarase!”. Acum se dau solutii potrivit constiintei… Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro